3r-232/20 — contestarea actului administrativ

3r-232/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3r-232/20

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău (jud: M.Guzun, Gr.Dașchevici, Vl.Clima)

D E C I Z I E

19 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând recursul depus de Mihai Corj,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Mihai Corj împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva încheierii din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care acțiunea în contestare înaintată de Mihai Corj a fost declarată inadmisibilă,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Mihai Corj a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale,

solicitând sesizarea Curții Constituționale prin excepție de neconstituționalitate a

Hotărârii Parlamentului nr. 65 din 21 mai 2020 cu privire la stabilirea datei

alegerilor Președintelui Republicii Moldova și a art. 109 alin. (1) din Codul

electoral, precum și anularea hotărârii nr. 4103 din 15 august 2020 cu privire la

aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor de organizare și

desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 1

noiembrie 2020.

Prin încheierea din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în

contestare înaintată de Mihai Corj a fost declarată inadmisibilă în temeiul art. 207

alin. (2) lit. e) Cod administrativ, pe motiv că reclamantul nu poate revendica

încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, Mihai Corj a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a încheierii recurate cu adoptarea

unei noi încheieri, prin care cererea de chemare în judecată să fie declarată

admisibilă, iar cauza remisă la rejudecare în aceeași instanță, în același complet,

pentru examinarea cauzei în fond.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept procedural, or, prima instanță urma să țină cont de normele de

1

drept naționale, cât și de practica CEDO în vederea neîngrădirii dreptului privind

accesul liber la justiție.

În acest context a menționat că declararea acțiunii ca inadmisibilă constituie în

esență un refuz din partea Curții de Apel Chișinău de a examina în fond cauza, fapt

ce constituie o violare a articolului 6 §1 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale. Or, restricția impusă accesului la o instanță

de judecată nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta urmărește un

scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și

scopul urmărit, cu atât mai mult că motivarea Curții de Apel Chișinău nu

reprezintă altceva decât invocarea formală a unor temeiuri de inadmisibilitate a

acțiunii, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare.

A menționat că instanța de fond greșit și-a motivat soluția prin faptul că actul

administrativ contestat nu lezează dreptul invocat de reclamant. Or, acesta și-a

revendicat și demonstrat un drept vătămat în sensul articolelor 17 și 189 din Codul

administrativ, în concret prin faptul că Programul calendaristic pentru realizarea

acțiunilor de organizare și desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al

Republicii Moldova din 1 noiembrie 2020, aprobat prin hotărârea nr. 4103/2020 nu

este unul conform cu prevederile art. 38 alin. (1) coroborat cu art. 90 alin. (1) și (4)

din Constituție.

Or, în atare situație, reclamantul-recurent este impus de către Comisia

Electorală Centrală să desconsidere prevederile art. 38 alin. (1) și art. 90 alin. (1) și

(4) din Constituție pentru a putea participa într-un scrutin electoral neconform cu

nomele constituționale, deoarece data desfășurării alegerilor pentru funcția de

Președinte al Republicii Moldova nu poate fi una anterioară expirării mandatului

acestuia, ci numai una posterioară.

Recurentul a mai invocat că este un cetățean cu drept de vot care dorește și

insistă ca în această țară, Constituția nu numai să fie venerată, dar și respectată, atât

de către cetățeni, precum și de către autorități. Or, în temeiul art. 16 alin. (3) din

Codul electoral, Comisia Electorală Centrală se conduce în activitatea sa de

Constituție, de prezentul cod, de legislația în vigoare și de regulamentul comisiei,

aprobat prin hotărîre a acesteia.

Ca urmare, Comisia Electorală Centrală prin adoptarea hotărârii care se

solicită a fi contestată i-a încălcat dreptul la vot și dreptul de a fi ales, ceea ce

denotă că a respectat condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios

administrativ, demonstrând inclusiv și pretinsul drept vătămat, or, alegerile

Președintelui Republicii Moldova pot și trebuie să aibă loc doar în următoarele

limite temporale: 23 decembrie 2020 - 23 februarie 2021, și nu după cum greșit a

stabilit Parlamentul prin Hotărârea nr. 65 din 21 mai 2020.

Recurentul Mihai Corj a mai subliniat că nu este clar, de ce Curtea de Apel

Chișinău a solicitat poziția pârâtei - Comisiei Electorale Centrale până la data de 7

septembrie 2020 pentru a depune referință, deoarece conform art. 207 alin. (1) din

Codul administrativ, la examinarea admisibilității acțiunii în contencios

administrativ instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ.

2

Prin urmare, referința pârâtului este prematură și urma a fi respinsă. Or,

Curtea de Apel Chișinău nu era îndrituită să-și motiveze încheierea printr-un

înscris/referință care pentru acea perioadă nu era opozabilă.

Prin referința din 15 septembrie 2020, Comisia Electorală Centrală a solicitat

respingerea recursului cu menținerea încheierii.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului Mihai Corj au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 7 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Mihai Corj, rezultă că recurentul nu este

de acord cu încheierea din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea de chemare în judecată depusă de ultimul a fost declarată inadmisibilă în

temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, pe motiv că reclamantul nu

poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul

art.17 (f.d.66-73).

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că

reclamanul nu a putut revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17, motiv pentru care acțiunea în contestare depusă împotriva

Comisiei Electorale Centrale a fost declarată inadmisibilă (f.d.57-63).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate

cu normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței de fond la

acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Colegiul reține că, potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o

activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin

lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu

privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea

procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

La rândul său, art. 189 alin. (1) din același cod, statuează expres că orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă

a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

La caz, reclamantul a înaintat o acțiune în contestare în conformitate cu

prevederile art. 206 alin. (1) lit. a) Cod administrativ. Totodată, conform art. 5 Cod

3

administrativ, activitatea administrativă reprezentă totalitatea actelor

administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor

reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în

regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică

nemijlocit legea.

Conform art. 10 alin. (1) din Codul enunțat, actul administrativ individual

este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea

publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu

scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau

stingerea raporturilor juridice de drept public.

Iar conform art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, acțiunea în contencios

administrativ se declară inadmisibilă în special cînd reclamantul nu poate

revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.

Dispozițiile legale enunțate inter alia reglementează condițiile testului de

admisibilitate pe care trebuie să le parcurgă acțiunea în contencios administrativ,

inclusiv pentru acțiunea în contestare.

În acest context, Colegiul reține că unul dintre elementele definitorii ale

acțiunii în contestare, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din

formele activității administrative. Or, reclamantul care înaintează acțiune în

contencios administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru

testul de admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce

atingere prin activitatea administrativă contestată.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările sus-

menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

inadmisibilității acțiunii în contestare înaintate de recurenul-reclamant împotriva

Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului administrativ.

Aceasta deoarece, la caz, recurentul atât în prima instanță, cât și în ordine de

recurs nu a prezentat nici un argument fondat prin care să motiveze și să justifice

explicit în plan procesual care sunt în concret drepturile acestuia atinse prin

adoptarea hotărârii nr. 4103 din 15 august 2020 cu privire la aprobarea

Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor de organizare și desfășurare a

alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 1 noiembrie

2020.

Potrivit art. 2 alin. (1) Cod electoral, cetățeanul Republicii Moldova participă

la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Astfel, Colegiul

reține că din cererea de chemare în judecată și acea de recurs nu rezultă nici o

circumstanță care ar justifica atingerea adusă uneia din prerogative (caracterele)

dreptului de a alege și a fi ales.

La capitolul dat, este remarcabil că din analiza materialelor cauzei și, în

special a cererii de chemare în judecată a reclamantului – recurent Mihai Corj nu

se deduce lezarea unor drepturi vătămate ale sale, acestea fiind doar presupuneri de

a reclamantului de încălcare a dreptului la vot și a dreptului de a fi ales, fără însă a

invoca prin ce și care anume acțiuni de organizare și desfășurare a alegerilor pentru

4

funcția de Președinte al Republicii Moldova indicate în Programul calendaristic îi

aduc atingere dreptului la vot și dreptul de a fi ales al recurentului, fiind invocată la

general că perioada de desemnare și colectare a semnăturilor susținătorilor

candidaților la alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova a avut

loc între 1 septembrie - 1 octombrie 2020 și nu după 23 decembrie 2020, după cum

consideră reclamantul.

Dimpotrivă, hotărârea contestată fiind un act administrativ individual

reglementează doar Programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor de

organizare și desfășurare a alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii

Moldova din 1 noiembrie 2020, responsabil de care este organul electoral.

În acest context, nu pot fi reținute și se resping argumentele recurentului

Mihai Corj, precum că Comisia Electorală Centrală, prin adoptarea hotărârii nr.

4103 din 15 august 2020 cu privire la aprobarea Programului calendaristic pentru

realizarea acțiunilor de organizare și desfășurare a alegerilor pentru funcția de

Președinte al Republicii Moldova din 1 noiembrie 2020, i-a încălcat dreptul de vot

și dreptul de a fi ales, prin faptul că:

- data desfășurării alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii

Moldova nu poate fi una anterioară expirării mandatului acestuia, ci numai

una posterioară (art. 90 alin. (1) și (4) din Constituție), or, alegerile

Președintelui Republicii Moldova pot și trebuie să aibă loc doar în

următoarele limite temporale: 23 decembrie 2020 - 23 februarie 2021,

deoarece Președintele Republicii Moldova a depus jurământul la 23

decembrie 2016, ceea ce denotă că în limitele temporale 23 decembrie

2016 - 23 decembrie 2020, acesta se află în exercițiul mandatului efectiv

pentru care a fost ales.

Or, pe lângă faptul că argumentele enunțate comportă un caracter abstract și

general, fiind bazate pe aprecieri proprii și interpretări subiective care nu lezează

vătămarea unui drept al reclamantului în sensul art. 17 din 20 din Codul

administrativ, Colegiul mai reține că hotărârea contestată a fost adoptată în temeiul

și pentru executarea unui act normativ ierarhic superior, adoptat de Parlamentul

Republicii Moldova și anume: hotărârea nr. 65/2020 ,,Cu privire la stabilirea datei

alegerilor Președintelui Republicii Moldova, în vigoare din 15 august 2020.

În ce privește argumentele recursului în privința faptului că Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 65 din 21 mai 2020 cu privire la stabilirea

datei alegerilor Președintelui Republicii Moldova care stă la baza adoptării

hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4103 din 15 august 2020 este una

neconformă cu prevederile art. art. 1 alin. (3), art. 7, art. 38 alin. (1) și art. 90 alin.

(1) și (4) din Constituția Republicii Moldova, acestea depășesc limitele controlului

judecătoresc. Totodată, Colegiul reține că, cererea de chemare în judecată în

realitate denotă un recurs constituțional care nu ține de competența instanțelor

judecătorești în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) lit. c) Codul

administrativ.

Ținând cont de faptul că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul

normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat, ci trebuie citită în

coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente care se completează una pe alta

5

ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, instanța de recurs reține la caz și

prevederile articolului 1 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia Republica

Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și

libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul

politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Întru dezvoltarea conceptului statului de drept, articolul 2 alin. (1) din Legea

Supremă prevede că suveranitatea națională aparține poporului Republicii

Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative, în

formele stabilite de Constituție. Or, în condițiile statului de drept, puterea politică

aparține poporului.

În sensul articolului 2 din Constituție, o democrație veritabilă poate fi

constituită numai de către popor, prin exercitarea suveranității naționale în mod

direct ori prin intermediul reprezentanților săi, aleși în cadrul unui scrutin

democratic.

De asemenea, Comisia de la Veneția, în Codul de bună conduită în materie

electorală, adoptat în cadrul celei de-a 52 sesiuni (Veneția, 18-19 octombrie 2002),

a relevat următoarele: „Democrația este, la fel ca și drepturile omului și supremația

dreptului, unul din cei trei piloni ai patrimoniului constituțional european, precum

și a Consiliului Europei. Ea nu poate fi concepută fără alegeri, respectând un

anumit număr de principii considerate democratice.”

Colegiul reiterează că dispozițiile constituționale ale articolelor 1 alin. (3) și 2

alin. (1) urmează a fi corelate cu prevederile articolului 38 din Legea Supremă,

potrivit căruia voința poporului constituie baza puterii de stat, aceasta exprimându-

se prin alegeri libere, care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal,

direct, secret și liber exprimat.

Din prevederile enunțate rezultă că realizarea în practică a dreptului de vot are

loc prin intermediul alegerilor.

La rândul său, alegerile constituie nu numai un mijloc de exercitare de către

cetățeni a drepturilor lor politice, consacrate de Constituție, ci și un mijloc de

dotare a instituțiilor unui stat democratic cu o capacitate coerentă de expresie,

pentru a face posibilă organizarea unor centre de decizie politică, eficiente și în

măsură să imprime activității de stat o orientare general nefragmentată.

Iar Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16

decembrie 1966, la care se face referință în art. 4 din Constituție, prevede că orice

cetățean are dreptul și trebuie să aibă posibilitatea, fără nicio discriminare și fără

restricții rezonabile, de a alege și de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice,

oneste, cu sufragiu universal și egal și cu scrutin secret, asigurând exprimarea

liberă a voinței alegătorului.

Reglementări similare pot fi regăsite și în art.107 alin. (1) Cod electoral,

conform cărora Președintele Republicii Moldova se alege prin vot universal, egal,

direct, secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani.

Totodată, conform art. 7 Cod electoral, nimeni nu este în drept să exercite

presiuni asupra alegătorului pentru a-l face să voteze sau să nu voteze, precum și

pentru a-l împiedica să-și exprime voința în mod independent.

6

Sub acest aspect, Colegiul subliniază necesitatea de a respinge argumentele

recursului și din motivul că:

- Comisia Electorală Centrală prin hotărârea nr. 4103/2020 i-a încălcat dreptul

de vot și dreptul de a fl ales al reclamantului prin faptul că Programul

calendaristic pentru realizarea acțiunilor de organizare și desfășurare a

alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova din 1

noiembrie 2020, nu este unul conform cu prevederile art. 38 alin. (1)

coroborat cu art. 90 alin. (1) și (4) din Constituție, deoarece a fost stabilit

anterior expirării mandatului Președintelui Republicii Moldova,

- reclamantul și-a manifestat dorința de a participa în scrutinul prezidențial, în

strictă conformitate cu prevederile Constituției, în perioada 23 decembrie

2020 - 23 februare 2021, însă perioada electorală a început la 25 august

2020, contrar prevederilor constituționale (după 23 decembrie 2020) și

așteptărilor sale.

Or, prin adoptarea hotărârii enunțate, Comisia Electorală Centrală nu i-a

restrâns exercițiul dreptului de vot și dreptului de a fi ales al reclamantului, întrucât

exercitarea dreptului de vot în cadrul oricărui scrutin nu reprezintă o obligație a

cetățenilor, ci posibilitatea acestora recunoscută de lege pentru a participa la

procesul de formare a organelor de stat centrale și locale, iar alegerile pentru

funcția de Președinte al Republicii Moldova nu reprezintă o deosebire în acest

sens.

În condițiile respective, cetățenii cu drept de vot, au posibilitatea de a decide

de sine stătător asupra utilității și necesității participării la alegeri, ori libertatea

exprimării votului, ca principiu de drept consacrat la art. 38 din Constituție și art. 7

din Codul electoral, exclude orice formă de constrângere sau presiune asupra

alegătorului pentru a-l determina să voteze sau să nu voteze, precum și pentru a-l

împiedica să-și exprime voința în mod independent.

Or, Constituția, fiind legea fundamentală a Statului, prevede expres că

cetățenii Republicii Moldova au drept de vot, nu și obligația la vot, iar libertatea

exprimării opiniei electorale este un principiu care acordă cetățeanului cu drept de

vot posibilitatea de a decide de sine stătător asupra utilității și necesității

participării sale la alegeri. Libertatea exprimării opiniei electorale exclude orice

formă de constrângere sau presiune asupra alegătorului pentru a-l determina să

voteze sau să nu voteze, precum și pentru a-l împiedica să-și exprime voința în

mod independent.

Respectiv, Curtea de Apel Chișinău întemeiat a constatat că Mihai Corj nu a

revendicat încălcarea unui drept al său în sensul art.17 în coroborare cu art.189

alin.(1) Cod administrativ. Or, pentru admisibilitatea acțiunii în sensul art.20,

art.38 și art.189 alin.(1) Cod administrativ, reclamantul urmează să revendice un

drept propriu vătămat prin activitatea administrativă prevăzut de art.5 Cod

administrativ, condiție ce nu se atestă la caz.

La rândul său, art.17 Cod administrativ, indică că drept vătămat este orice

drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

7

În speță, necesitatea declarării acțiunii ca fiind inadmisibilă, se datorează

faptului că protecția efectivă a drepturilor subiective impune instanței de judecată

obligația de a reține spre examinare doar acțiunile ce denotă un caracter serios,

adică un interes imediat și practic pentru reclamant de pe urma promovării și

rezultatului acțiunii în contenciosul administrativ, fapt ce în speță nu se confirmă.

Totodată, Colegiul invocă în speță și jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că, pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente

niște simple bănuieli sau conjuncturi [Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene (cererea nr. 45572/00)]. Curtea a

subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o actio

popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu

autorizează nici persoanele particulare să se plîngă în legătură cu o dispoziție de

drept intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct

efectele, că dispoziția respectivă încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei,

Burden împotriva Regatului Unit).

Or, prevederile legale precitate interzic apriori și inter alia înaintarea

acțiunilor în contencios administrativ populare, adică actio popularis. Indiferent de

felul acțiunii în contencios administrativ, inclusiv în cadrul acțiunii în contestare,

reclamantul trebuie să revendice un drept subiectiv al său vătămat sub sancțiunea

declarării acțiunii inadmisibile.

Cu referire la solicitarea reclamanului Mihai Corj invocată în cererea de

chemare în judecată privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea

Curții Constituționale, instanța de recurs reține prin prisma art. 195 Cod

administrativ prevederile art. 121 alin. (5) Cod de procedură civilă, potrivit cărora

instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea

de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de

lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărîrii sau deciziei curții de apel a fost

declarată admisibilă conform legii, pe când, la caz cererea de chemare în judecată

nu a fost acceptată, fiind declarată inadmisibilă.

Respectiv, solicitarea enunțată urmărește soarta acțiunii care a fost declarată

inadmisibilă, or, examinarea cererii privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate este condiționată de succesul admisibilității acțiunii în

contencios administrativ. fiind legate indisolubil una de alta.

Totodată, argumentele recurentului Mihai Corj precum că nu este clar, de ce

Curtea de Apel Chișinău a solicitat poziția pârâtei - Comisiei Electorale Centrale

până la data de 7 septembrie 2020 pentru a depune referință, deoarece conform art.

207 alin. (1) din Codul administrativ, la examinarea admisibilității acțiunii în

contencios administrativ instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile

pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, Colegiul reține că

acestea nu constituie drept temei de casare a actului judecătoresc contestat, întrucât

nu influențează în nici un fel soluția adoptată.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

8

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de fond.

În conformitate cu art. 230, 243 alin. (1) lit. b), alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

decide :

Se respinge recursul depus de Mihai Corj.

Se menține încheierea din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Mihai Corj împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la contestarea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

9