3ra-859/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-859/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-859/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Elena Constantinescu împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”,

persoane terțe Oxana Țurcan și Serghei Marar cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din data de 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin

care s-a respins apelul declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

constată:

La 15 martie 2017 Elena Constantinescu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, persoane terțe Oxana Țurcan

și Serghei Marar, prin care a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului nr. 01-C-1 din

11 noiembrie 2016 și nr. 01/C-9/17 din 09 februarie 2017 emise de ÎS „Centrul

resurselor Informaționale de Stat Registru” de a înregistra viza la domiciliu pe adresa

mun. Chișinău, str. xxxxx a Oxanei Țurcan împreună cu copilul său minor.

În motivarea acțiunii depuse Elena Constantinescu a indicat că la 04 noiembrie

2016 s-a adresat Serviciului Eliberare a Actelor de Identitate Centru, mun. Chișinău cu

solicitarea de acordare Oxanei Țurcan și copilului ei a vizei de domiciliu în imobilul

din mun. Chișinău, sectorul Buiucani, str. xxxxx, ce-i aparține cu drept de proprietate.

La momentul formulării solicitării, la ghișeu s-a prezentat reclamanta, în calitate

de coproprietar al bunurilor imobile (teren și construcții), Oxana Țurcan în calitate de

persoană care urma să-și înregistreze domiciliul în imobil și Serghei Marar coproprietar

de teren și construcții, care urma să confirme că nu este contra înregistrării în locuința

Elenei Constantinescu a Oxanei Țurcan împreună cu copilul ei și care dețineau cu sine,

în original și în copii simple, buletinele de identitate, contractul de vânzare- cumpărare

nr. 012 din 11 iunie 2003, extrasul din Registrul bunurilor imobile, certificatul de

naștere a minorului și contractele de donație nr. 4933 și nr. 4935 din 09 decembrie

2009.

Din motive necunoscute, funcționarul de la ghișeu, în formă verbală și ulterior

prin refuzul Serviciului Eliberare a Actelor de Identitate Centru mun. Chișinău nr. 01-

1

C-1 din 11 noiembrie 2016 a refuzat în acordarea vizei de domiciliu Oxanei Țurcan

împreună cu copilul acesteia.

Nefiind de acord cu acest refuz, la 04 ianuarie 2017 Elena Constantinescu a

expediat în adresa ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru” cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea refuzului, însă, la 13 februarie 2017 a primit

răspunsul nr. 01/C-9/7 din 09 februarie 2017, prin care s-a refuzat în admiterea cererii

prealabile. Refuzul autorității pârâte de acordare a vizei de domiciliu Oxanei Țurcan

împreună cu copilul său a fost motivat prin faptul că, potrivit legislației pertinente

pentru înregistrarea la domiciliu este necesar de prezentat actul de proprietate asupra

locuinței, încheiat în condițiile de validitate și înregistrat la organul cadastral.

În dezacord cu refuzul autorității pârâte Elena Constantinescu a invocat că la 04

noiembrie 2016, data prezentării la ghișeul Serviciului Eliberare a Actelor de Identitate

Centru mun. Chișinău, deținea în original și în copie actul care confirma dreptul său de

proprietate asupra a 2/3 din construcția cu nr.xxxxx din strada xxxxx, și anume

contractul de vânzare-cumpărare nr. 012 din 11 iunie 2003, autentificat notarial și

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 12 iunie 2003, sub numărul

36321/2003. Faptul că parafa de înregistrare lipsea pe contractul de donație deținut de

Serghei Marar, acest document nu aparținea Elenei Constantinescu, dar

coproprietarului de imobil, care s-a prezentat la ghișeu pentru a-și exprima acordul

pentru înregistrarea Oxanei Țurcan împreună cu copilul său în imobilul care aparține

Elenei Constantinescu.

În opinia reclamantei autoritatea pârâtă a dat o interpretare proprie și eronată

asupra întinderii dreptului de proprietate comună pe cote-părți, ba mai mult, a dat o

interpretare a locuinței, care contravine prevederilor Legii cu privire la locuințe nr. 75

din 30 aprilie 2015.

Prin hotărârea din data de 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către Elena

Constantinescu, s-a recunoscut ca ilegal refuzul nr. 01-C-01 din 11 noiembrie 2016

adresat Elenei Constantinescu în acordarea Oxanei Țurcan și a copilului său a vizei de

domiciliu în imobilul de pe adresa mun. Chișinău, str. xxxxx. În rest, cererea de

chemare în judecată înaintată de Elena Constantinescu s-a respins ca neîntemeiată. (f.d.

130, 139-142)

La 28 octombrie 2019, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 din Codul

administrativ, IP „Agenția Servicii Publice” a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 octombrie 2019, prin care a solicitat

casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii depuse de Elena

Constantinescu și pronunțarea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată

înaintată de Elena Constantinescu să fie respinsă. (f.d.133-136)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 12 februarie 2020 a respins apelul

declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”. ( f.d. 167,168-175)

Instanțele de judecată în susținerea soluțiilor sale au menționat că la 04 noiembrie

2016, Elena Constantinescu în calitate de coproprietar al bunurilor imobile (teren și

construcții) s-a adresat la ghișeul Serviciului de Eliberare a Actelor de Identitate Centru

mun. Chișinău cu solicitarea de acordare a vizei de domiciliu în imobilul din mun.

Chișinău, sectorul Buiucani, str. xxxxx, a Oxanei Țurcan împreună cu copilul său. Prin

răspunsul Serviciului Eliberare a Actelor de Identitate Centru mun. Chișinău nr. 01-C-

1 din 11 noiembrie 2016, s-a refuzat în înregistrarea la domiciliu a Oxanei Țurcan

2

împreună cu copilul său, din motiv că, actele de proprietate ale ambilor coproprietari

nu erau înregistrate în modul stabilit.

În baza reglementărilor legale ce guvernează raportul juridic litigios instanțele de

judecată au concluzionat că pretenția privind recunoașterea ilegalității refuzului

Serviciului Eliberare a Actelor de Identitate Centru mun. Chișinău nr. 01-C-01 din 11

noiembrie 2016 este întemeiată, ori argumentarea expusă în refuz derivă din

interpretarea eronată și subiectivă a dispozițiilor Regulamentului privind eliberarea

actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, care stipulează că

prezentarea extrasului din Registrul bunurilor imobile la momentul solicitării de

înregistrare la domiciliu este un drept al solicitantului, dar nu o obligație, în condițiile

în care, la momentul solicitării solicitantul deținerea în original actul de proprietate,

care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

De asemenea, instanțele de judecată au menționat că Serghei Marar nu era obligat

de a prezenta Serviciului de Eliberare a Actelor de Identitate Centru contractele de donație

înregistrate în Registrul bunurilor imobile, așa cum acesta nu s-a prezentat în fața

organului de stat cu scopul de a solicita înregistrarea la domiciliu a Oxanei Țurcan, dar cu

scopul de a-și manifesta acordul în vederea efectuării acestei înregistrări.

Argumentul IP „Agenției Servicii Publice” invocat în instanța de judecată precum

că Elena Constantinescu nu este persoană împuternicită cu dreptul de a solicita

înregistrarea la domiciliu a Oxanei Țurcan împreună cu copilul său a fost considerat de

către instanțele de judecată nejustificat, în condițiile în care, temeiurile care au stat la

baza refuzului sunt altele decât acesta, iar instanța de contencios administrativ verifică

legalitatea refuzului contestat în limitele invocate în acesta.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs IP „Agenția Servicii Publice”,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea

unei noi hotărâri privind casarea hotărârii instanței de fond în partea admiterii pretenției

Elenei Constantinescu și respingerea cererii de contencios administrativ înaintată de

Elena Constantinescu. (f.d. 180-184)

În motivarea recursului IP „Agenția Servicii Publice” a indicat că la examinarea

cauzei instanța de apel a invocat norme juridice, care nu existau la data examinării

cererii Elenei Constantinescu față de ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat

Registru”.

În opinia autorității recurente instanța de apel urma să examineze cauza prin

prisma normelor juridice și a documentelor existente la momentul adoptării refuzului

din 11 noiembrie 2016, normele juridice intrate în vigoare după emiterea refuzului, nu

pot fi imputate IP „Agenției Servicii Publice”.

De asemenea, instanța de apel eronat a apreciat probele din dosar, reținând eronat

că la momentul solicitării Elena Constantinescu deținea în original actul de proprietate,

care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, ori pretinsul act de proprietate

prezentat de Serghei Marar nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. În lipsa

dovezii existenței dreptului de proprietate a lui Serghei Marar asupra unei părți din

imobilul situat în mun. Chișinău, str. xxxxx ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat Registru” nu avea certitudinea că acordul de a înregistra viza de domiciliu a Oxanei

Țurcan împreună cu copilul său minor este eliberat de coproprietarul bunului imobil.

Autoritatea reclamantă în instanța de judecată a mai relatat că Elena

Constantinescu nu era în drept de a solicita înregistrarea unei terțe persoane la

domiciliu, deoarece potrivit legislației cererea de înregistrare a vizei de domiciliu

3

urmează a fi depusă nemijlocit de persoana care își schimbă domiciliul, iar Elena

Constantinescu nu avea împuterniciri de a reprezenta interesele Oxanei Țurcan și a

copilului acesteia, argument ce nu a fost luat în considerare de instanțele de judecată.

La 09 septembrie 2020 Elena Constantinescu a depus referință la cererea de recurs

depusă de către IP „Agenția Servicii Publice”. În referință Elena Constantinescu a

solicitat respingerea recursului, menționând că decizia contestată a fost emisă în baza

circumstanțelor cauzei cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 12 februarie 2020, notificată IP

„Agenției Servicii Publice”, la 10 aprilie 2020. ( f.d.177)

IP „Agenția Servicii Publice” s-a conformat prevederilor art. 245 din Codul

administrativ și a depus, în termen, recurs motivat la data de 28 aprilie 2020. ( f.d. 180-

184)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

4

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

5

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către IP „Agenția Servicii Publice”, este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

6