3ra-845/20 — cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de a furniza informația

3ra-845/20 — cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de a furniza informația (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-845/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Compania de Asigurări „General Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

autorități publice atrase în proces Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal și Comisia Națională a Pieții Financiare cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului de a furniza informația, constatarea nesoluționării în termen a cererii și

obligarea furnizării informației solicitate,

împotriva deciziei din data de 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

constată:

La 23 august 2018 Compania de Asigurări „General Asigurări” Societate pe

Acțiuni (în continuare CA „General Asigurări” SRL) a înaintat acțiune împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin

care a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră în furnizarea informației solicitate prin cererea nr. 1198 din 21 iunie 2018,

constatarea neexaminării de către Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, în termen legal, a contestațiilor nr. 1461-2018 din 19

iulie 2018 și nr. 1462-2018 din 19 iulie 2018, obligarea Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră de a remite informația solicitată prin cererea nr. 1198 din 21 iunie

2018, și anume să comunice traversările frontierei de stat a Republicii Moldova de

către Tafalla Fontanals, cetățean al Spaniei, în perioada 01 ianuarie 2018-01 iunie

2018.

În motivarea acțiunii CA „General Asigurări” SRL a indicat că examinează

accidentul rutier produs la 06 iunie 2018 cu implicarea autovehiculului de model

„BMW X5” cu numărul de înmatriculare AAD 496, condus de cetățeanul Spaniei

Tafalla Fontanals, deținătorul poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă nr. RCAI-003963326 din 23 aprilie 2018, emisă de CA „General Asigurări”

SRL.

CA „General Asigurări” SRL a indicat că este înregistrată în calitate de operator

de date cu caracter personal ale persoanelor fizice, inclusiv pentru scopurile: încheierea

1

contractelor de asigurare, recuperarea prejudiciului material achitat prin subrogare de

la persoanele vinovate sau asiguratorii acestora și regularizarea dosarelor de daune.

Astfel, fiind operator de date cu caracter personal, s-a adresat Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră cu cererea nr. 1198 din 21 iunie 2018, prin care a solicitat

transmiterea datelor cu caracter personal ce vizează traversările frontierei de stat a

Republicii Moldova de către Tafalla Fontanals, în perioada 01 ianuarie 2018-01 iunie

2018, cu scopul determinării deținerii de către acesta a unui permis de conducere,

eliberat în ordinea stabilită de legislația națională.

În opinia societății reclamante informațiile solicitate nu pot prejudicia interesele

persoanei vizate, inclusiv în contextul în care acesta avea obligația de a prezenta actele

companiei de asigurări în corespundere cu legislația pertinentă, iar CA „General

Asigurări” SRL este îndreptățită de a determina existența temeiurilor de regres stabilite

de lege.

La 05 iulie 2018 a recepționat răspunsul Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră nr. 35/7-4-4862 din 29 iunie 2018, prin care solicitările companiei de

asigurări au fost respinse, soluție pe care o apreciază ca fiind contrară legii, din care

motiv la 19 iulie 2018 a adresat contestații Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, la care nu a primit răspuns.

Prin hotărârea din data de 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a admis parțial acțiunea înaintată de către CA „General Asigurări” SRL, s-a

anulat refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-4862 din 29

iunie 2018 de a furniza informația solicitată prin cererea nr. 1198-2018 din 21 iunie

2018, s-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră să prezinte informația

solicitată prin cererea indicată, în rest pretențiile s-au respins. (f.d.162,201-215, vol.I)

La 20 decembrie 2019, în cadrul termenului de atac instituit de art. 232, alin. (1)

din Codul administrativ, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 03 decembrie 2019, prin

care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe în partea în care acțiunea a fost admisă,

cu pronunțarea în această parte a unei noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea

înaintată împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. (f.d.168-169, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 mai 2020 a respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Instanțele de judecată prin prisma art. 5, alin. (1) și (5), art. 8, alin. (1)- (3) din

Legea privind accesul la informații nr.982-XIV din 11 mai 2000 au concluzionat că

pretenția CA „General Asigurări” SRL privind anularea refuzului Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră nr. 35/7-4-4862 din 29 iunie 2018 de a furniza

informația solicitată prin cererea nr. 1198-2018 din 21 iunie 2018 și obligarea

prezentării informației solicitate, este întemeiată.

La caz, CA „General Asigurări” SRL, fiind înregistrat ca operator de date cu

caracter personal și în calitate de asigurator al răspunderii civile auto, a solicitat

informații despre conducătorul auto implicat într-un accident rutier, recunoscut vinovat

de comiterea acestuia prin decizia agentului constatator, expusă în procesul-verbal cu

privire la contravenție, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto internă nr. TCAI-003963326 din 23 aprilie 2018.

Instanțele de judecată au reținut că scopul solicitării informației vizate rezidă din

necesitatea determinării întrunirii temeiurilor de regres față de conducătorul auto

vinovat de producerea accidentului rutier în contextul verificării valabilității permisului

de conducere deținut de persoana vinovată de comiterea accidentului rutier în

2

momentul producerii acestuia prin prisma pct. 21 al Regulamentului cu privire la

permisul de conducere, organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea

permisului de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 1452 din 24 decembrie 2017.

Mai mult, în temeiul art. 61 din Legea nr. 407- XVI din 21 decembrie 2006 cu

privire la asigurări organele de poliție, unitățile de pompieri, instituțiile medicale

publice și private, alte autorități și instituții publice, precum și persoane de drept privat

care au competențe să cerceteze accidente de vehicule sau alte evenimente ori care

dețin informații și date ce pot asista examinarea circumstanțelor, după caz, vor

prezenta, în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorilor (reasigurătorilor),

informații și documente cu privire la cauzele și circumstanțele producerii riscurilor

asigurate și la pagubele provocate, în vederea stabilirii și achitării de către asigurători

a despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare.

Astfel, instanțele de judecată au constatat că solicitarea privind transmiterea

informațiilor rezidă din îndeplinirea unei obligații ce îi revine CA „General Asigurări”

SRL în calitate de operator, conform legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă, pentru pagube produse de autovehicule și pentru realizarea de către

CA „General Asigurări” SRL a unui interes legitim în eventualitatea întrunirii

condițiilor pentru înaintarea acțiunii în regres și care nu prejudiciază interesele sau

drepturile și libertățile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 51-

52,59-72, vol.II)

În motivarea recursului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a indicat că

atât hotărârea instanței de fond, cât și decizia instanței de apel au fost emise cu

încălcarea normelor de drept material, fiind bazate pe concluzii contrare

circumstanțelor cauzei, instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante

speței, s-a abținut de a răspunde la toate argumentele ridicate în fața sa, s-a rezumat la

transpunerea referinței CA „General Asigurări” SA, adoptând о decizie vagă și

contradictorie.

În opinia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră soluția adoptată de

instanțele de judecată creează un precedent, care ar obliga Inspectoratul la eliberarea

informațiilor privind traversarea frontierei de stat din Sistemul informațional integrat

al Poliției de Frontieră, unor persoane juridice de drept privat în lipsa consimțământului

subiectului datelor cu caracter personal, în condițiile în care informația solicitată nu

reprezintă informație de interes public.

La caz, CA „General Asigurări” SA a solicitat informații referitoare la traversarea

frontierei de stat de către Tafalla Fontanals în scopul verificării valabilității permisului

de conducere a acestuia, informație ce nu se găsește în Sistemul informațional integrat

al Poliției de Frontieră.

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a menționat că scopul solicitării

informației excede competențele de jure ale Poliției de Frontieră, or, potrivit legislației

pertinente permisele de conducere transmise autorității competente cu motivul

preschimbării în permise de conducere ale altui stat, sunt supuse evidenței în modul

prevăzut de IP „Agenția Servicii Publice”, accidentul rutier a fost cercetat de către

agentul constatator, iar evidența și condițiile de aflare a străinilor pe teritoriul

Republicii Moldova ține de competența exclusivă a Biroului migrație și azil. Astfel, în

3

speță pot fi identificate cel puțin 3 autorități publice cu competența de a se expune în

raport cu valabilitatea permisului de conducere deținut de către Tafalla Fontanals în

momentul producerii accidentului rutier.

Autoritatea recurentă a criticat concluzia instanței de apel precum că Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră se regăsește în lista entităților enumerate la art. 61 din

Legea nr. 407- XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ori sintagma „alte

autorități și instituții publice” nu circumscrie Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră ca fiind „deținător al informațiilor și documentelor cu privire la cauzele și

circumstanțele producerii riscurilor asigurate și la pagubele provocate”, precum și

faptul că Poliția de Frontieră ar deține informații și documente cu privire la cauzele și

circumstanțele producerii riscurilor asigurate și la pagubele provocate, sau că ar fi

autoritatea care deține competențe să cerceteze accidente de vehicule sau alte

evenimente, ori nu urmează a fi confundate doua autorități distincte ca scop și misiune

Poliția cu Poliția de Frontieră.

De asemenea, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a mai indicat că cauza

a fost examinată fără a fi atras în proces Tafalla Fontanals, prin admiterea cererii sunt

afectate drepturile și interesele lui Tafalla Fontanals.

La 13 august 2020 CA „General Asigurări” SA a depus referință la recursul

înaintat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care a solicitat

respingerea recursului, indicând că scopul acțiunii este verificarea momentului

traversării frontierei de stat de către cetățeanul Spaniei, Tafalla Fontanals pentru a

putea cataloga dacă cade sau nu sub incidența Regulamentului cu privire la permisul

dc conducere, organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de

conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.1452 din 24 decembrie 2007 și respectiv înaintarea împotriva acestuia a acțiunii de

regres, iar autoritatea publică în competența căreia este stocarea acestei informație este

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Ministerul Afacerilor Interne la 02 septembrie 2020 a depus referință la recursul

înaintat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care a solicitat

admiterea recursului, motivând că acesta este întemeiat, deoarece potrivit legislației

pertinente preluarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimțământul

subiectului datelor cu caracter personal, la caz, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, neavând consimțământul lui Tafalla Fontanals legal a refuzat în eliberarea

informației solicitate.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

4

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 20 mai 2020, fiind notificată prin

intermediului oficiului poștal Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la data de

13 iulie 2020. (f.d. 46, vol.II)

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în termen, a depus la Curtea de Apel

Chișinău recurs nemotivat la 16 iunie 2020, iar recursul motivat la Curtea Supremă de

Justiție la 27 iulie 2020. (f.d.50- 52,59-72, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

5

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

6