3ra-1218/18 — Constatarea încălcării dreptului la informatie

3ra-1218/18 — Constatarea încălcării dreptului la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1218/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: E. Palanciuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: V. Buhnaci, S. Gîrbu, M. Guzun

DECIZIE

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a AO „Asociația

pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” către Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Agenția

Achiziții Publice, cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la

informație și obligarea furnizării informației,

împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost admise cererile de apel a Ministerului Afacerilor Interne și a Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră, și casată hotărârea din 24 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru de admitere a acțiunii,

constată:

La 14 ianuarie 2016, AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul

Afacerilor Interne și Departamentul Poliției de Frontieră, al cărui succesor în

drepturi este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, privind recunoașterea

încălcării dreptului de acces la informație, prin neoferirea accesului la informația

cu privire la procedurile de achiziții publice; privind obligarea pârâților să ofere

acces la registrul achizițiilor publice pentru anul 2015 și la dosarele de achiziție

pentru procedurile nr. 15/01721LP, 15/01944LP, 15/01945LP, 15/01147LP,

412/15LP, 15/02092COP, 15/02626COP, și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 30 noiembrie 2015, AO „Asociația

pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” s-a adresat Ministerului Afacerilor

Interne cu o cerere de acces la informație, prin care a solicitat să-i fie oferit accesul

la registrul achizițiilor pentru anul 2015 și la dosarele de achiziție pentru

procedurile nr. 15/01721LP, nr. 15/01944LP, nr.l5/01945LP, nr.15/01147LP,

nr.712/15LP, nr.l5/02092COP și nr.l5/02626COP.

1

Totodată, în solicitare s-a specificat, că pentru a evita costuri suplimentare,

Asociația este dispusă să analizeze dosarele la sediul instituției la o oră și dată

convenabilă.

La 16 decembrie 2015, Departamentul Poliției de Frontieră al MAI a expediat

în adresa AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” scrisoarea

nr.35/6-6970, prin care a comunicat că este în imposibilitate de a oferi informația

solicitată, reieșind din prevederile art. 13, art. 22 și art. 44 ale Legii cu privire la

achizițiile publice.

În opinia reclamantei, pârâtul i-a refuzat ilegal și neîntemeiat furnizarea

informației solicitate, prin cererea din 30.11.2015, în așa fel, fiindu-i încălcat

dreptul constituțional de acces la informație al asociației și îngrădindu-i

neîntemeiat dreptul ei la informații de interes public.

Pârâtul și-a întemeiat refuzul de a elibera informația solicitată, pornind de la

faptul că conform art. 13 alin. (2) lit. d) din Legea privind achizițiile publice,

autoritatea contractantă ar fi obligată să transmită orice informație privind

încheierea și executarea contractelor de achiziții publice doar la solicitarea

Agenției. La fel, pârâtul a indicat că reieșind din prevederile art. 22 din Legea

privind achizițiile publice, autoritatea contractantă ar avea obligații de furnizare a

anumitor informații despre achizițiile publice, expres indicate în lege, doar față de

ofertanții, care au participat la licitație.

De asemenea, pârâtul a invocat și prevederile art. 44 alin. (9) al Legii privind

achizițiile publice, care ar reglementa faptul că informația privind examinarea,

evaluarea și compararea ofertelor nu va fi divulgată ofertanților sau altor persoane

neimplicate oficial în aceste proceduri sau în determinarea ofertei câștigătoare.

AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă”, a solicitat

accesul la dosarul de achiziții publice, care conține o serie de acte, documente care

nu cad sub incidența acestor restricții menționate de pârât. Astfel, odată ce art. 7

din Legea privind accesul la informație, stabilește exact, care este conduita

furnizorului de informație în situația în care informația solicitată este una de

accesibilitate limitată, pârâtul urma să identifice exact față de care acte accesul este

restricționat și față de care accesul este liber și garantat. Respectiv, consideră că un

refuz al pârâtului în cazul dat este unul neadecvat și contrar normelor legale

speciale, care reglementează accesul la informație.

Pârâtul urma să identifice și să indice exact care anume acte din dosarul de

achiziție sunt de accesibilitate limitată conform art. 7 alin. (2) din Legea privind

accesul la informație, adică conțin informație atribuită la secretul de stat, fie este

informație confidențială din domeniul afacerilor, precum și să demonstreze că

transmiterea acesteia, ar putea aduce atingere intereselor operatorilor economici

vizați.

Mai mult, în situația în care pârâtul a refuzat furnizarea informației solicitate

de reclamantă, acesta trebuia să demonstreze că această restricționare a dreptului

de acces la informație ar fi eventuală în sensul art. 7 alin. (4) din Legea privind

accesul la informație, care stabilește că nu se vor impune restricții ale libertății de

informare decât dacă furnizorul de informații poate demonstra că restricția este

reglementată prin lege organică și necesară într-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei sau protecției securității

2

naționale și că prejudiciul adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât

interesul public în cunoașterea informației.

Este important de a clarifica unele aspecte, ce au fundamentat demersul său

de acces la informație, prin ce dorește să atenționeze asupra faptului că este vizată

satisfacerea unei necesități publice de informație și respectiv a interesului public

privind corectitudinea utilizării de către instituțiile guvernamentale a fondurilor și

resurselor publice. Astfel, solicitarea de acces la informațiile privind achizițiile

publice a fost înaintată în contextul proiectului „Banii publici sunt și banii mei”,

proiect implementat în comun cu Centrul Independent de Jurnalism, începând cu

01 aprilie 2015.

Proiectul are drept obiective specifice sporirea activismului civil și

consolidarea capacităților societății civile de a monitoriza utilizarea fondurilor

publice, iar drept consecință a exercita presiune pentru a responsabiliza instituțiile

publice.

Un alt obiectiv este de a crește eficiența și transparența în procesul achizițiilor

publice și de a promova responsabilizarea autorităților publice. Atenționând asupra

faptului că, în cadrul proiectului, în vederea realizării scopurilor indicate, este

desfășurată o importantă campanie de monitorizare a procesului de achiziții

publice. Respectiv, sunt monitorizate:

1) informația disponibilă privind achizițiile publice - pentru a observa dacă

informația respectivă este prezentată în modul corespunzător și în timpul stabilit;

2) relevanța și caracterul adecvat al achizițiilor prin comparare cu planurile

locale de dezvoltare strategică;

3) obiectivitatea și transparența achizițiilor prin analiza informației despre

achiziții disponibilă în Buletinul achizițiilor publice, informației obținute de la

autoritățile contractante, etc.;

4) corectitudinea și eficiența achizițiilor publice - prin monitorizarea

implementării contractelor atribuite.

În cadrul proiectului, o rețea de jurnaliști de investigație, pornind de la

informațiile, indicatorii obținuți în procesul de monitorizare, vor realiza, în mod

independent, investigații cu scopul de a analiza și scoate la iveală potențiale cazuri

de fraude sau nereguli în procesul de achiziție care au devenit subiecte de interes

major.

Un alt aspect important este și faptul că drept rezultat al efortului de

monitorizare a procesului de achiziții publice vor fi elaborate recomandări în

vederea îmbunătățirii procesului de achiziții publice. Astfel, concluziile

monitorizării, recomandările, vor fi prezentate în cadrul unor mese rotunde,

pornind de la date susținute prin evidențe concrete privind cazurile de fraude

identificate în procesul de achiziții publice. În egală măsură sunt planificate și

cluburi de presă pentru a spori conștientizarea de către media a importanței

supravegherii procesului de achiziții publice.

Contextul acestor acțiuni și eforturi de monitorizare a procesului de achiziții

publice, desfășurate de autoritățile și instituțiile publice din mijloacele bugetare,

este unul în care tot mai multe rapoarte ale Curții de Conturi au reflectat

importante, serioase abateri și încălcări admise de către autoritățile și instituțiile

publice în gestionarea resurselor publice și în special în procesul de achiziții

publice, trucând și aranjând licitații, favorizând anumiți operatori economici.

3

Aceste circumstanțe au activat interesul public, al societății civile, al instituțiilor

media, al simplilor cetățeni, față de modalitatea gestionării banilor publici,

corectitudinea procesului de achiziții publici și respectiv de cheltuire a resurselor

publice.

Subiectul transparenței, eficienței, legalității și oportunității achizițiilor

publice, intrând în sfera interesului public și a cetățeanului interesat de modalitatea

de cheltuire a banilor bugetului public, la care acesta contribuie direct, a ieșit de

sub protecția parafei de „confidențialitate” sau „acces restricționat”, invocate de

pârât și urmează a fi supus unei radiografii publice.

Prin solicitarea de a avea acces la dosarele de achiziții publice este vizată

satisfacerea interesului public privind respectarea principiilor de bază a achizițiilor

publice și anume: utilizarea eficientă a finanțelor publice și minimalizarea

riscurilor pentru autoritățile contractante; respectarea în procesul de atribuire a

contractelor a regulii privind oferta cea mai avantajoasă economic, și în general a

legislației privind achizițiile publice; transparența achizițiilor publice; asigurarea

concurenței și combaterea concurenței neloiale în domeniul achizițiilor publice;

tratament egal, imparțialitate, nediscriminare în privința tuturor ofertanților,

operatorilor economici.

În mod cert, interesul față de informațiile indicate este unul public și urmează

a fi satisfăcut. Or, acestea vizează modalitatea gestionării de către instituțiile

publice a resurselor publice, adică a resurselor întregii societăți.

În acest context, în cauza Bucur și Toma contra României, (cerere nr.

40238/02, § 93) Curtea Europeană a specificat că: „în primul rând, trebuie acordată

o deosebită atenție interesului public pe care îl implică informația dezvăluită.

Curtea reamintește că art. 10 §2 din Convenție nu lasă loc pentru restricții privind

libertatea de exprimare în domeniul problemelor de interes general [...]. într-un

sistem democratic, acțiunile sau omisiunile guvernului trebuie să fie supuse unui

control atent exercitat nu doar de către puterea legislativă și cea juridică, ci și de

către media și opinia publică. Interesul opiniei publice față de o anumită informație

poate fi, câte odată, atât de puternic încât să depășească chiar și o obligație de

confidențialitate impusă prin lege [...]. Nu mai există nici o îndoială că este vorba

despre chestiuni foarte importante care aparțin dezbaterii politice într-o societate

democratică, asupra cărora opinia publică are un interes legitim de a fi informată”.

Așadar, în prezenta cauză, corectitudinea organizării, desfășurării proceselor

de achiziții publice și a oportunității acțiunilor de gestionare și management al

finanțelor publice de către pârât, care urmau a fi abordate, dezvoltate și discutate în

societate de către reclamant în rezultatul studierii dosarelor de achiziție solicitate în

cererea de acces la informație, este cu desăvârșire o chestiune de interes public, de

dezbatere publică și în privința căreia opinia publică are un interes legitim.

Prin hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de AO „Asociația pentru Guvernare

Eficientă și Responsabilă” a fost admisă; s-a recunoscut încălcarea dreptului de

acces la informație a AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă”

de către Ministerul Afacerilor Interne și Departamentul Poliției de Frontieră prin

neoferirea accesului la informația privind procedurile de achiziții publice. S-a

obligat Ministerul Afacerilor Interne și Departamentul Poliției de Frontieră să ofere

4

acces AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” la registrul

achizițiilor publice pentru anul 2015 și dosarele de achiziție pentru procedurile nr.

15/01721LP, 15/01944LP, 15/01945LP, 15/01147LP,412/15LP, 15/02092COP,

15/02626COP.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la 06 martie 2017,

Departamentul Poliției de Frontieră a declarat apel împotriva hotărârii din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și a solicitat instanței de apel

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea depusă de AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” să fie respinsă.

La 24 martie 2017, Ministerul Afacerilor Interne a declarat apel împotriva

hotărârii din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, și emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea depusă de AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” să fie respinsă.

Prin decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelurile declarate

împotriva hotărârii instanței de fond au fost admise, casată hotărârea din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel în motivarea soluției a indicat că orice

restrângere poate fi impusă doar printr-o lege organică, dispoziția căreia trebuie să

fie accesibilă și clară, iar refuzul Departamentului Poliției de Frontieră se

încadrează în rigorile art. 44 alin. (9) și art. 70 alin. (3) din Legea privind achizițiile

publice.

La 13 iulie 2018, AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă”,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 06 martie 2018.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel, la soluționarea cauzei, a

aplicat o lege care nu trebuia aplicată și nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată.

Totodată, a mai indicat că, conform art. 7 alin. (3) din Legea privind accesul

la informație, dacă accesul la informațiile, documentele solicitate este parțial

limitat, furnizorii de informații sunt obligați să prezinte solicitanților părțile

documentului, accesul la care nu conține restricții conform legislației, indicându-se

în locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”, „secret

comercial”, „informație confidențială despre persoană”.

Astfel, a solicitat casarea integrală a deciziei din 06 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 24 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 20 august 2018, Ministerul Afacerilor Interne a depus referință la cererea

de recurs, prin care a solicitat ca recursul în cauză să fie considerat inadmisibil.

La 01 octombrie 2018, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

5

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 06

martie 2018, iar recursul, conform ștampilei de primire a Curții Supreme de

Justiție, a fost depus la 13 iulie 2018.

În același timp, instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea

Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2018, prin care a fost expediată copia deciziei

instanței de apel în adresa părților (f. d 176). Date despre recepționarea acesteia de

către recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Prin urmare, se constată că asociația-recurentă s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă” a fost

considerat admisibil.

Examinând materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Fiind învestită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea admiterii acțiunii. Pentru a emite soluția enunțată, instanța a reținut că,

partea pârâtă nu a prezentat instanței de judecată probe, care să justifice

restricționarea dreptului de acces a AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă” la informația solicitată.

Instanța de apel a admis apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne

și apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. A casat

hotărârea atacată și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în baza legislației privind

accesul la informație, protecția datelor cu caracter personal, secretul bancar și

profesional, informația despre persoanele fizice și juridice (numele

prenumele/denumirea) cărora le-au fost restituite mijloacele bănești depuse în

bănci constituie informație cu caracter personal, secret bancar, secret profesional și

corespunzător, este protejată contra accesului neautorizat, iar restricționarea

accesului la această informație are drept scop asigurarea protecției dreptului

persoanelor vizate la inviolabilitatea vieții private, a securității intereselor

economice și respectării reputației. Astfel, având în vedere caracterul informației

care a fost solicitată, instanța de apel a concluzionat despre legalitatea refuzului

pârâtului de a prezenta informația dată.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs și referințe, Colegiul constată că instanța de apel, la examinarea

cauzei, a interpretat și aplicat eronat prevederile legale, iar concluziile expuse în

decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Pornind de la faptul că, în speță, obiectul litigiului este definit prin indicarea

pretenției cu privire la protejarea dreptului de acces la informație prin prisma

prevederilor Legii privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11.05.2000, ale

Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, Colegiul reține că

6

în sensul prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, în

instanța de contencios administrativ, sarcina probației este pusă pe seama pârâtului.

Conform art. 1 alin. (1) din această lege, contenciosul administrativ ca

instituție juridică are drept scop contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale

autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea

activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Prevederile art. 21 alin. (1) din Legea privind accesul la informație stabilesc

că, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către

furnizorul de informații poate ataca acțiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară,

cât și direct în instanța de contencios administrativ competentă.

După cum denotă materialele dosarului, AO „Asociația pentru Guvernare

Eficientă și Responsabilă” s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere

de acces la informație, prin care a solicitat să-i fie oferit accesul la registrul

achizițiilor pentru anul 2015 și la dosarele de achiziție pentru procedurile nr.

15/01721LP, nr. 15/01944LP, nr.l5/01945LP, nr.15/01147LP, nr.712/15LP,

nr.l5/02092COP și nr.l5/02626COP.

La baza solicitării date a fost vizată satisfacerea interesului public privind

respectarea principiilor de bază a achizițiilor publice și anume: utilizarea eficientă

a finanțelor publice și minimalizarea riscurilor pentru autoritățile contractante;

respectarea în procesul de atribuire a contractelor a regulii privind oferta cea mai

avantajoasă economic, și în general a legislației privind achizițiile publice;

transparența achizițiilor publice; asigurarea concurenței și combaterea concurenței

neloiale în domeniul achizițiilor publice; tratament egal, imparțialitate,

nediscriminare în privința tuturor ofertanților, operatorilor economici.

Totodată, solicitarea de acces la informațiile privind achizițiile publice a fost

înaintată în contextul proiectului „Banii publici sunt și banii mei”, proiect

implementat în comun cu Centrul Independent de Jurnalism, începând cu 01 aprilie

2015, ce are drept obiective specifice sporirea activismului civil și consolidarea

capacităților societății civile de a monitoriza utilizarea fondurilor publice, iar drept

consecință a exercita presiune pentru a responsabiliza instituțiile publice.

În același timp, Colegiul lărgit constată că, pârâtul și-a întemeiat refuzul de a

elibera informația solicitată, dat fiind faptul că conform art. 13 alin. (2) lit. d) din

Legea privind achizițiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007 (abrogată la

30.04.2016), autoritatea contractantă ar fi fost obligată să transmită orice informație

privind încheierea și executarea contractelor de achiziții publice doar la solicitarea

Agenției. De asemenea, pârâtul a mai invocat ca temei de refuz în acordarea

informației solicitate și prevederile art. 22, 44 alin. (9) ale Legii privind achizițiile

publice.

Pe marginea rațiunii pe care se bazează intimatul Departamentul Poliției de

Frontieră (Inspectoratul General al Poliției de Frontieră), în răspunsul său din

16.12.2015, nr. 35/6-6970 (f. d. 16), Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții supreme de Justiție reține următoarele.

Сonform art. 6 alin. (1) din Legea privind accesul la informație, informații

oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și la dispoziția

furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate

7

și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în

condițiile legii de către alți subiecți de drept.

În același timp, prevederile art. 7 alin. (1) din legea enunțată prevăd că,

exercitarea dreptului de acces la informație poate fi supusă doar restricțiilor

reglementate prin lege organică și care corespund necesităților de respectare a

drepturilor și reputației altei persoane; sunt legate de protecția securității naționale,

ordinii publice, ocrotirii sănătății sau protecției moralei societății.

Alin. (2) al normei citate stabilesc că, în conformitate cu alineatul (1) al

acestui articol, accesul la informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepția:

a) informațiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a

căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor și/sau

securității Republicii Moldova;

b) informațiilor confidențiale din domeniul afacerilor, prezentate instituțiilor

publice cu titlu de confidențialitate, reglementate de legislația privind secretul

comercial, și care țin de producție, tehnologie, administrare, finanțe, de altă

activitate a vieții economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge

interesele întreprinzătorilor;

c) informațiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o

imixtiune în viața privată a persoanei, protejată de legislația privind protecția

datelor cu caracter personal;

d) informațiilor ce țin de activitatea operativă și de urmărire penală a

organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informații ar

putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfășurarea unui proces de

judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă și imparțială a cazului său,

ori ar pune în pericol viața sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte

reglementate de legislație;

e) informațiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor

investigații științifice și tehnice și a căror divulgare privează autorii investigațiilor

de prioritatea de publicare sau influențează negativ exercitarea altor drepturi

protejate prin lege.

Tratând din perspectiva normelor de drept citate, se deduce că accesul la

informațiile oficiale nu poate fi îngrădit, decât în cazurile expres prevăzute de lege,

iar în cazul în care accesul la informațiile, documentele solicitate este parțial

limitat furnizorii de informații sunt obligați să prezinte solicitanților părțile

documentului, accesul la care nu conține restricții conform legislației, indicându-se

în locurile porțiunilor omise una din următoarele sintagme: "secret de stat", "secret

comercial", "informație confidențială despre persoană", regulă instituită de alin. (3)

al art. 7 din Legea privind accesul la informație.

În același timp, dispoziția alin. (4) al normei de drept enunțate stipulează că,

nu se vor impune restricții ale libertății de informare decât dacă furnizorul de

informații poate demonstra că restricția este reglementată prin lege organică și

necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor și intereselor

legitime ale persoanei sau protecției securității naționale și că prejudiciul adus

acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea

informației.

8

În atare situație, argumentele instanței de apel nu pot fi apreciate altfel decât

critice, precum că, la caz, este întrunită limitarea prevăzută de lege al dreptului de

acces la informație, or, după cum atestă materialele speței, pârâtul-intimat nu a

demonstrat că restricția este reglementată prin lege organică și că este necesară

într-o societate democratică sau că accesul la informațiile, documentele solicitate

este parțial limitat prezentând solicitantului doar părțile documentului, accesul la

care nu conține restricții conform legislației, indicându-se în locurile porțiunilor

omise una din următoarele sintagme: "secret de stat", "secret comercial",

"informație confidențială despre persoană".

Cât privește referirea instanței de apel la prevederile art. 13 alin. (2) lit. d), art.

49 alin. (9) și ale art. 70 alin. (3) din Legea privind achizițiile publice nr. 96-XVI

din 13.04.2007, în sensul că restricționarea accesului la informația solicitată este

reglementată de aceste prevederi, Colegiul relevă că prevederile art. 6 din această

lege enumeră principiile de reglementare a relațiilor privind achizițiile publice,

printre care se regăsește și principiul - transparența achizițiilor publice.

În virtutea acestui principiu, nu poate fi reținut ca convingător argumentul

instanței de apel precum că, în baza legislației privind accesul la informație,

protecția datelor cu caracter personal, secretul bancar și profesional, informația

despre persoanele fizice și juridice (numele prenumele/denumirea) cărora le-au fost

restituite mijloacele bănești depuse în bănci constituie informație cu caracter

personal, secret bancar, secret profesional și corespunzător, este protejată contra

accesului neautorizat, dat fiind faptul că, în speță, informațiile solicitate se referă la

achizițiile publice. În același timp, informațiile privind achizițiile publice au fost

solicitate în contextul proiectului „Banii publici sunt și banii mei”, proiect

implementat în comun cu Centrul Independent de Jurnalism, unul din scopurile

acestuia fiind efortul de monitorizare a procesului de achiziții publice în urma

căruia vor fi elaborate recomandări în vederea îmbunătățirii procesului de achiziții

publice.

Deci, în contextul dat, în situația în care informația solicitată cade sub

incidența art. 7 alin. (2) din Legea privind accesul la informație, constituind

informație cu accesibilitate limitată, întru respectarea rigorilor legale, pârâtul-

intimat ținând cont de prevederile alin. (3) și (4) al normei enunțate, urma să

prezinte probe pertinente și concludente întru justificarea refuzului de a prezenta

informația solicitată. Însăși, din prevederile art. 70 alin. (3) din Legea privind

achizițiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007, invocate de către instanța de apel ca

temei de respingere a acțiunii rezultă că nu se vor divulga anumite informații doar

dacă divulgarea acestora contravine legislației și intereselor statului, prejudiciază

interesele comerciale legitime ale părților sau împiedică concurența loială.

Cât privește dispoziția alin. (9) al art. 44 din legea respectivă, conform căreia,

informația privind examinarea, evaluarea și compararea ofertelor nu va fi divulgată

ofertanților sau altor persoane neimplicate oficial în aceste proceduri sau în

determinarea ofertei câștigătoare, se menționează că dispoziția dată se referă la

procedura de desfășurare a licitației deschise prevăzută de Secțiunea 2 „Licitația

deschisă”, Capitolul VI „Proceduri de achiziție publică” din Legea privind

achizițiile publice nr. 96-XVI din 13.04.2007, or, art. 33 din legea menționată

prevede mai multe proceduri de achiziție publică. În cazul procedurii de licitație

9

deschisă, informația nominalizată în art. 44 alin. (9) nu va fi divulgată ofertanților,

adică operatorului economic care a prezentat o ofertă în cadrul procedurii de

atribuire a contractului de achiziții publice.

Totodată, norma dată conține și noțiunea de „altor persoane neimplicate

oficial”, fapt care prezumă că la această categorie de persoane poate fi catalogat

orice operator economic cu statut de întreprinzător, rezident sau nerezident,

persoană fizică sau juridică, care are dreptul de a participa, în condițiile acestei

legi, la procedura de atribuire a contractului de achiziții publice, însă din anumite

considerente nu a participat, având în vedere faptul că licitația deschisă este o

procedură publică în cadrul căreia orice operator economic interesat poate prezenta

o ofertă.

În ceea ce ține de persoanele neimplicate oficial în determinarea ofertei

câștigătoare se prezumă persoanele care nu au făcut parte din Grupul de lucru

pentru achiziții ce au desemnat oferta câștigătoare conform criteriilor stabilite de

prezenta lege. În speță, însă reclamanta-recurentă a solicitat informația respectivă

reieșind din sfera sa de activitate ca organizație necomercială care implementează,

în parteneriat cu Centrul de Investigații Jurnalistice, un proiect privind

monitorizarea achizițiilor publice.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) CPC, probele sunt elementele de fapt,

dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce

justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante

pentru justa soluționare a cauzei, iar potrivit art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate. În alți termeni, instanțele judecătorești, la examinarea

cauzelor, urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care

se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei.

Astfel, consecința constatării caracterului abuziv al refuzului pârâtului-intimat

de a elibera informația solicitată este echivalentă cu recunoașterea încălcării

dreptului de acces la informație a AO „Asociația pentru Guvernare Eficientă și

Responsabilă”.

Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța

de apel nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate

echivala cu soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către AO „Asociația pentru Guvernare

Eficientă și Responsabilă”.

10

Se casează decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată a AO „Asociația pentru

Guvernare Eficientă și Responsabilă” către Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, intervenient accesoriu Agenția

Achiziții Publice, cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la

informație și obligarea furnizării informației, și se menține hotărârea din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul - Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Galina Startulat

Svetlana Filincova

11