3ra-311/18 — cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației solicitate

3ra-311/18 — cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării informației solicitate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: L. Barbos dosarul nr. 3ra-311/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciul tehnologii

informaționale al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației

Obștești „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova”

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciului

tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea

furnizării informației solicitate

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Asociația Obștească „Asociația Reporteri de

Investigație și Securitate Editorială din Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 2 decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost admisă

constată:

La 29 aprilie 2016, AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciului tehnologii

informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și obligarea furnizării

informației solicitate.

În motivarea acțiunii a invocat că la 23 martie 2016, AO „Asociația

Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a solicitat de la

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova furnizarea unor informații de

interes public, în privința anumitor persoane.

1

Menționează că prin răspunsul din 4 aprilie 2016, Serviciul tehnologii

informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a refuzat

furnizarea informației cu privire la specificarea datei, lunii și anului de anunțare în

urmărirea națională sau internațională a anumitor persoane, cu specificarea

articolului din Codul penal, dosarele penale inițiate în privința persoanelor

respective, solicitate cu scopul realizării investigațiilor jurnalistice.

Consideră că AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială

din Moldova” i-a fost încălcat dreptul de acces la informație de interes public

sporit.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 34, 53 din Constituția

Republicii Moldova, art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 10, 11, 16, 23, 24 din Legea privind

accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, art. 3, 5, 6, 16, 25 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului AO „Asociația

Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” de acces la

informația solicitată prin cererea din 23 martie 2016, obligarea Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciului tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să furnizeze informația

solicitată de către AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială

din Moldova” prin cererea din 23 martie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 2 decembrie 2016,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, a fost admis

apelul declarat de către AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

2 decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă ca

întemeiată.

A fost constatată încălcarea dreptului AO „Asociația Reporteri de

Investigație și Securitate Editorială din Moldova” de acces la informația solicitată

prin cererea din 23 martie 2016, adresată Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova.

A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova de a furniza AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova” informația solicitată prin cererea din 23 martie 2016.

La 19 ianuarie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 5 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ca neîntemeiată.

Susține că de către instanța de apel au fost încălcate normele de drept

material și procedural.

2

Indică că instanța de apel a ignorat argumentele Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, în ceea ce ține de legalitatea refuzului în

comunicarea informațiilor solicitate de către AO „Asociația Reporteri de

Investigație și Securitate Editorială din Moldova”, or, prin cererea înaintată,

AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a

solicitat careva informații care sunt atribuite la categoria specială de date cu

caracter personal, informație în temeiul căreia AO „Asociația Reporteri de

Investigație și Securitate Editorială din Moldova” urma a realiza o investigație

jurnalistică, implicit prelucrarea acestei informații.

Relevă că AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială

din Moldova” i-a fost comunicat că prevederile art. 10 din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, reglementează că prelucrarea

datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare, nu sunt aplicabile speței,

deoarece, norma indicată stabilește că prevederile art. 5, 6 și 8 din Legea nr. 133

din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, nu se aplică în

situația în care prelucrarea informațiilor se face exclusiv în scopuri jurnalistice,

artistice sau literare, dacă aceasta au fost făcute publice în mod voluntar și manifest

de către subiectul datelor cu caracter personal sau la date care sunt strâns legate de

calitatea de persoană publică a subiectului datelor cu caracter personal sau de

caracterul public al faptelor în care acesta este implicat, în condițiile Legii cu

privire la libertatea de exprimare.

Notează că solicitarea AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova” nu se încadrează în niciuna din cazurile prevăzute la art. 6

alin. (1) din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter

personal, fapt despre care i-a fost comunicat acesteia în scris, întrucât prin cererea

din 23 martie 2016, AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate

Editorială din Moldova” a solicitat informația cu privire la cetățenii Republicii

Moldova, anunțați în urmărire națională sau urmărire internațională, cu

specificarea datei, lunii și anului anunțării în urmărire, totodată și specificarea

articolului din Codul penal în temeiul căruia au fost incriminate persoanelor

indicate în cerere, precum și dosarele penale inițiate în privința acestora.

Explică că din conținutul cererii înaintate au concluzionat că dosarele penale

inițiate în privința persoanelor a căror furnizare a informației se solicită, se află la

etapa de urmărire penală, iar comunicarea anumitor informații a fost apreciată ca

contradicție a principiului de confidențialitate a urmăririi penale.

Evidențiază că datele care au fost solicitate de către AO „Asociația Reporteri

de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” nu au fost făcute publice, iar

persoanele în privința cărora aceasta a solicitat informații nu întrunesc calitatea de

persoane publice în sensul legislației Republicii Moldova.

Consideră că eliberarea informației care a fost solicitată de către

AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a

fost imposibilă, iar răspunsul oferit de către Serviciul tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova este legal și întemeiat.

La 2 februarie 2018, Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții

3

de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

cererii de apel declarată de către AO „Asociația Reporteri de Investigație și

Securitate Editorială din Moldova”.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ca neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel nu a aplicat legea corespunzătoare și anume

prevederile art. 5 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133

din 8 iulie 2011 și că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale, deoarece a fost examinată în ordinea contenciosului administrativ,

pe când urma a fi examinată conform prevederilor Titlului II, capitolul XII CPC.

Menționează că solicitarea AO „Asociația Reporteri de Investigație și

Securitate Editorială din Moldova” în cauză, presupune eventuala dezvăluire a

categoriilor speciale de date cu caracter personal, prelucrarea cărora este supusă

restricțiilor, reglementate prin Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal.

Cu referire la prevederile art. 5 alin. (1), (2), (4) din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, indică că AO „Asociația

Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” nu are

consimțământul subiecților datelor cu caracter personal a căror furnizare a

informației se solicită.

Având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea privind protecția datelor cu

caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, art. 123 alin. (2) CPP, art. 2 din Legea

cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, relevă că persoanele

în privința cărora AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială

din Moldova” a solicitat informații, nu întrunesc calitatea de persoane publice în

sensul legislației Republicii Moldova, respectiv nu cad sub incidența noțiunii de

persoane publice.

Insistă că în cazul în care AO „Asociația Reporteri de Investigație și

Securitate Editorială din Moldova” solicită eliberarea informației cu privire la

anunțarea în urmărire națională sau internațională a unui șir de persoane, cu

specificarea calității faptelor acestora conform articolelor Codului penal, se

constată că informațiile în cauză formează obiectul unor activități de urmărire

penală, iar Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova nu este împuternicit și nici nu este în drept conform legii să

furnizeze solicitantului asemenea informații.

Explică că prin decizia Curții Constituțională nr. 83 din 6 septembrie 2017, a

fost declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a

articolului 212 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Vitalie

Zama în dosarul nr. 3a-524/17.

Afirmă că Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din

8 iulie 2011, este o lege organică mai nouă decât Legea privind accesul la

informație nr. 982 din 11 mai 2000, respectiv nici prima instanță și nici instanța de

apel nu au aplicat principiul noutății legii, sau ultimei legi organice.

4

Obiectează că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale, or, obiectul litigiului constă în obligarea furnizării informațiilor, pe

când cererea de chemare în judecată a fost înregistrată și examinată în instanța de

contencios administrativ contrar prevederilor art. 1, 2, 3, 4 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, deoarece

AO „Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” nu

are statut de funcționar public, polițist, militar, iar obiectul cererii nu este un act

administrativ.

Este de opinia recurentul că refuzul Serviciului tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a prezenta informația

solicitată nu este un act administrativ în sensul art. 3 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

La 12 martie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, AO „Asociația

Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova” a depus referință,

prin care a solicitat de a considera ca inadmisibile recursurile declarate de către

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciul tehnologii

informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile la 19 ianuarie 2018 și respectiv 2 februarie 2018 împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2017, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciul tehnologii informaționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

5

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Serviciul

tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și Serviciul tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6