2ra-1111/20 — încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-1111/20

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : R. Berdilo)

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : L. Bulhac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

9 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia împotriva lui Golburean Pavel cu privire la repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2020 prin care s-a admis

apelul declarat Golburean Pavel și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 31 octombrie 2019

c o n s t a t ă :

La 22 octombrie 2018, Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia s-au adresat în

instanță cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Golburean Pavel, concretizată pe

parcurs, cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supuși tratamentelor

degradante, încasarea sumei 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe și suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral în beneficul

Străisteanu Natalia și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 172,40 lei.

În motivarea acțiunii, au relatat că, la 27 august 2018, ora 17:54, Golburean Pavel a

intrat cu un câine fără lasă și botniță pe teritoriul terasei de vară ”Inima Codrului”, din

parcul ”La Izvor”, mun. Chișinău unde Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia

activează în calitate de administratori.

La observațiile făcute, precum că este interzisă intrarea și aflarea animalelor pe

teritoriul terasei, pârâtul a refuzat să se conformeze, specificând că cunoaște unde se

poate și unde nu se poate intra cu câinele, a devenit foarte agresiv, a început să strige și

să înjure cu cuvinte necenzurate, i-a amenințat cu răfuială fizică, i-a agresat și a încercat

să-i lovească.

Astfel, au apelat la serviciul operativ de poliție 112, care s-a prezentat la fața

locului, a documentat cazul și a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție nr. MAI

04399906 din 3 septembrie 2018, în privința lui Golburean Pavel, în conformitate cu

prevederile art.69, 354 Cod Contravențional, cu aplicarea amenzii, specificând că prin

ordonanța agentului constatator din 3 septembrie 2018, au fost recunoscuți în calitate de

1

victime.

Pârâtul a recunoscut fapta ilegală comisă, însă a refuzat repararea prejudiciului

material și moral cauzat.

Reclamanții au indicat că, în rezultatul acțiunilor ilegale comise de Pavel

Golburean, au fost supuși la tratamente degradante, fiind umiliți și înjosiți într-un loc

public în prezența mai multor persoane, au avut suferințe psihice, manifestate prin

sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare, disconfort și retrăire, imposibilitatea

savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a se bucura în modul

cuvenit de garanțiile prescrise de lege, sentimente de frustrare, nedreptate, nervi, griji și

afectare sufletească.

Ca urmare, reclamanții consideră că, Golburean Pavel urmează să repare prejudiciul

moral suporta din cauza acțiunilor ultimului.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 31 octombrie 2019, cererea

de chemare în judecată a fost admisă integral.

S-a încasat de la Golburean Pavel în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de

2000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Golburean Pavel în beneficiul Nataliei Străisteanu suma de 3000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Golburean Pavel în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de

608,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru taxa de stat achitată și pentru

citarea prin telegramă și Monitorul Oficial al pârâtului.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 2 decembrie 2019, avocatul

Cazacu Veaceslav acționând în interesele lui Golburean Pavel a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 31 octombrie 2019, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2020 s-a admis apelul declarat de

Golburean Pavel.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 31 octombrie 2019,

micșorând suma încasată cu titlu de prejudiciu moral pentru Străisteanu Gheorghe de la

2000 (două mii) lei până la 1000 (o mie) lei, și pentru Străisteanu Natalia de la 3000 (trei

mii) lei până la 1000 (o mie) lei.

În rest, hotărârea primei instanțe, în partea prin care s-a dispus compensarea

cheltuielilor de judecată, s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că, drept temei pentru înaintarea acțiuni și

respectiv drept probe pentru solicitarea prejudiciului moral, au servit acțiunile săvârșite

de Golburean Pavel în localul administrat de Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia

în ziua de 27 august 2018, documentate prin procesele-verbale cu privire la

contravenție/audiere a contravenientului din 03 septembrie 2018, ordonanțele din aceiași

dată cu privire la recunoașterea persoanelor în calitate de persoane vătămate, dar și actele

de constatare din 27 august 2018.

Instanța a considerat întrunite condițiile legale pentru obligarea lui Golburean Pavel,

să compenseze prejudicial moral lui Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia, în urma

faptelor sale.

Totodată, instanța de apel a reținut că, Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia

s-au limitat la caracterizarea generală a dreptului lor privind compensarea prejudiciului

2

moral în urma acțiunilor lui Golburean Pavel, fără a fi demonstrate injuriile, tentativele

de aplicare a violenței și alte acțiuni delicvente din partea pârâtului.

Conflictul iscat dintre Golburean Pavel și Străisteanu Gheorghe, Străisteanu Natalia,

s-a limitat la niște discuții pe ton ridicat de voce într-un loc public în prezența mai multor

persoane, fapt recunoscut de părți și consemnat de organele de forță.

Astfel, suma de 1000 lei pentru fiecare reclamant este de natură să le aducă

satisfacție echitabilă persoanelor lezate în drepturile lor nepatrimoniale.

Sumele de 2000 de lei și respectiv 3000 de lei, în lipsa a cărorva probe concludente

și pertinente privind întinderea prejudiciului moral cu referire la fiecare persoană aparte,

instanța le-a considerat eronate, în urma contravenții a lui Golburean Pavel din 27 august

2018.

La 4 iunie 2020, Străisteanu Gheorghe și Străisteanu Natalia au declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2020, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău

sediul Centru din 31 octombrie 2019.

Recurenții și-au întemeiat în drept cererea de recurs în temeiul art. 432, alin.(2) lit.

a) și c) din Codul de procedură civilă.

În motivare a invocat că, nu sunt de acord cu soluția instanței de apel. Afirmațiile

instanței de apel precum că, sumele încasate de prima instanță cu titlu de prejudiciu

moral, sunt eronate.

Instanța de apel intenționat a ignorat toate probele, prevederile legislației în vigoare,

recomandările Curții Supreme și a Curții Europene.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect pricina și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond, iar decizia

instanței de apel relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză ce a

condus la reținerea unei situații de fapt inexacte și aplicarea eronată a normelor de drept.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 20 mai 2020.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 4 iunie 2020, respectiv în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Astfel, la 7 iulie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, însă corespondența a fost returnată instanței cu mențiunea nereclamat (f.d. 150).

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Străisteanu Gheorghe și

Străisteanu Natalia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Străisteanu Gheorghe și Străisteanu

Natalia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5