2ra-1048/20 — Evacuarea din imobil, nulitatea contractului

2ra-1048/20 — Evacuarea din imobil, nulitatea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1048/20

Prima instanță: Judecătoria Xxxxxxx, sediul central (jud.: I. Chiroșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Maxim,

reprezentat de avocatul Igor Cecan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena

Buga împotriva lui Vasile Maxim și Lidiei Carauș cu privire la evacuarea din imobil

și,

cererea reconvențională depusă de către Vasile Maxim împotriva Elenei Buga,

intervenient accesoriu notarul public Taisia Culava cu privire la declararea nulității

contractului de donație, cu repunerea părților în poziția inițială,

împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis

apelul declarat de către Elena Buga și s-a casat hotărârea din 06 iunie 2019 a

Judecătoriei Xxxxxxx, sediul central, fiind pronunțată o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 16 octombrie 2014, Elena Buga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Maxim cu privire la evacuarea din imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că verișoara sa Liubovi Maxim în

timpul vieții a deținut în proprietate o casă de locuit cu nr. cadastral xxxxxxxx.xxx.xx,

situată în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxx, str. Xxxxxxx xx. Prin contractul nr. xxxx din xx

octombrie xxxx, aceasta i-a donat ei casa de locuit cu terenul aferent. Contractul a fost

înregistrat la OCT Xxxxxxx la 05 noiembrie 2xxx și din această dată a devenit

proprietarul imobilului dat.

Elena Buga a menționat că motivul înaintării acțiunii constă în faptul că pârâtul,

soțul defunctei Liubovi Maxim, locuiește în casa ce-i aparține cu drept de proprietate.

Ea fiind persoană de bună-credință i-a permis să locuiască în casa sa, însă este răsplătită

cu certuri și pârâtul dorește fără permisiunea ei, să construiască o anexă.

Reclamanta a solicitat evacuarea lui Vasile Maxim din casa de lucit cu nr.

cadastral xxxxxxxx.xxx.01, situată în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxx, str. Xxxxxxx xx, fără

acordarea unui alt spațiu locativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării cauzei, Elena Buga a depus cerere de completare a acțiunii,

indicând ca copârât pe Lidia Carauș și solicitând suplimentar încasarea cheltuielilor de

1

judecată în sumă de 1 500 de lei și a taxei de stat în sumă de 200 de lei.

Ulterior, la 26 martie 2015, Vasile Maxim a depus cerere reconvențională

împotriva Elenei Buga, solicitând declararea nulității contractului de donație nr. xxxx

din 22 octombrie xxxx, cu repunerea părților în poziția inițială.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că s-a aflat în relații de căsătorie cu

Liubovi Maxim din xx xxxxx xxxx și au locuit împreună cu părinții ei, iar după decesul

părinților, proprietatea asupra casei de locuit cu nr. cadastral xxxxxxxx.xxx.01, situată

în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxx, str. Xxxxxxx xx a trecut în proprietatea lui Liubovi

Maxim, unde ei au continuat să locuiască până la decesul acesteia la xx xxxxxx xxxx.

După decesul lui Liubovi Maxim și până în prezent locuiește în același imobil, iar din

august 20xx cu el concubinează Lidia Carauș, căsătoria nu a fost înregistrată, doar sau

cununat în biserică.

Vasile Maxim a relatat că în iunie 2014, mama Elenei Buga, care este și nașa de

cununie a lui și a Lidiei Carauș, i-a propus să cumpere casa de locuit menționată în

suma de 25000 euro. Anume în acel moment a aflat despre existența contractului de

donație nr. xxxx din 22 octombrie xxxx, încheiat între Liubovi Maxim și Buga Elena.

Reclamantul a mai specificat că Liubovi Maxim a fost xxxx xxxxxx din xxxxx

și nu a fost angajată în câmpul muncii. În 2007 situația s-a xxxxx și a fost xxxxxx inițial

în spitalul xxxxxxxxxxx Chișinău, iar la 25 iulie xxxx a fost xxxxxx în secția Xxxxxxx

generală a Xxxxxxx Xxxxxxx Xxxxxxx cu suspiciune la xxxxx în xxxx. La xx august

xxxx a fost xxxxxx cu xxxxxxx xxxxxx xxxx-xxxxx xxxxx cu afectarea xxxxx xxxxx

și xxxxxx xx-xx xxxxx, xxxxxx xxxxxx de xxxxxx. S-a recomandat xxxxxxx și xxxxx

la xxxxx.

Mai mult, Vasile Maxim a notat că starea de xxxxx a soției se xxxxxxx, iar la

xx septembrie xxxx a fost adusă de xxxxx și xxxxxx în xxxx xxxx a Xxxxxxx

Xxxxxxx, cu xxxxxx xxxxx în xxxxx xxxxxx, xxxx xxxxx, xxxxx xxxxx xxxxx, xxxx

x. I s-a xxxxxx o xxxx de xxxxxx: xxxx xxxxx, xxxxx xx0, xxxxxxxx 60, xxxxxxx,

xxxxxxx xxxxxxx. Xxxxxx a fost xxxxx xxxx xxxxx, efectul xxxxxx - fără xxxxxx. La

xx octombrie xxxx a fost xxxxxx cu xxxxx de xxxxxxx xxxxxx. Era xxxxxx la xxx, i

se xxxxxx xxxxx xxxxx, avea nevoie de xxxxx xxxxx din partea altei persoane. Cel

mai mult cu soția a xxxx el xxxxx, iar în zilele când era la serviciu, xxxxxx alte

persoane - Aniuta Maxim, Marina Maxim și Elena Cricovan.

Reclamantul a indicat că din motivul suspiciunilor ce planau asupra

circumstanțelor încheierii contractului de donație nr. xxxx din 22 octombrie xxxx, în

special în ceea ce privește prezența la domiciliu a notarului Taisia Culava și

autenticitatea semnăturii lui Liubovi Maxim, s-a adresat la Centrul de xxxxx

xxxxxpentru efectuarea xxxxx xxxxx-xxxx xxxx-xxxx, în rezultatul căreia s-a

constatat că nu se exclude prezența unei xxxxxx xxxx la Liubovi Maxim la data de xx

xxxxxx xxxx, care putea să-i afecteze xxxxxxx și starea fizică a acesteia nu-i putea

permite să depună o xxxxx scrisă xxxx în contractul de donație.

Prin hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Xxxxxxx, sediul central s-a

respins acțiunea înaintată de Elena Buga și s-a admis parțial cererea reconvențională

depusă de Vasile Maxim.

S-a declarat nul contractul de donație a imobilului, încheiat între Elena Buga și

Liubovi Maxim nr. xxxx din 22 octombrie xxxx și autentificat de notarul Taisia Culava

(vol. II, f.d. 95, 104-107).

2

La 20 iunie 2019, Elena Buga a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 06

iunie 2019 a Judecătoriei Xxxxxxx, sediul central, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială

să fi admisă, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea de apel

depusă de Elena Buga și s-a casat hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Xxxxxxx,

sediul central, fiind pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Elena Buga.

S-a dispus evacuarea lui Vasile Maxim și Lidiei Carauș din imobilul, casa de

locuit cu nr. cadastral xxxxxxxx.xxx.01, situată în r-nul Xxxxxxx, s. Xxxxxx, str.

Xxxxxxx xx, care aparține cu drept de proprietate Elenei Buga, în temeiul contractului

de donație nr. xxxx din 22 octombrie xxxx, înregistrat la 05 noiembrie xxxx.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Vasile Maxim.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul lui Vasile Maxim și Lidiei Carauș

în beneficiul Elenei Buga a taxei de stat în sumă de 100 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 1874,31 lei (vol. II, f.d. 209-224).

În motivarea soluției, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată concluzia

instanței de fond privind lipsa discernământului donatorului Liubovi Maxim la

semnarea contractului de donație din 22 octombrie xxxx, reținând că concluziile expuse

în raportul de expertiză din xx aprilie xxxx (vol. II, f.d. 44-56), realizat după xxxxx

donatorului, și anume faptul că „conform xxxx xxxxxx Liubovi Maxim nu era xxxx să

xxxxxx xxxxx sale la momentul întocmirii contractului de donație, era xxxx de xxxxx

de xxxxx și xxxx xxxx a xxxxx xxx, în special xxxxx de prevedere a urmării acțiunilor

xxxx, inclusiv prin intermediul actului de donație”.

Colegiul civil a reținut că pe parcursul examinării cauzei în fond au fost anexate

mai multe Rapoarte de expertiză judiciară xxxx-xxxx a cet. Liubovi Maxim, însă

Rapoartele de expertiză conțin concluzii contradictorii. Or, potrivit art. 158 alin. (6)

Cod de procedură civilă, Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanța

judecătorească și se apreciază conform art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie

motivată.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că concluziile date în Raportul de

expertiză judiciară xxxxx-xxxx și xxxxxx, xxxx-xxxx a cet. Liubovi Maxim din x

aprilie xxxx nu are forță probantă, și eronat a fost pusă de instanța de fond la baza

temeiniciei pretențiilor din acțiunea reconvențională cu privire la nulitatea contractului

de donație din 22 octombrie xxxx. Or, nu a fost demonstrat faptul că xxxxx/donatar,

din cauza xxxxx xxxxxxxx a putut fi lipsită de xxxxxx, fapt ce ar fi făcut-o să nu xxxx

xxxx xxxxx contractului de donație.

La 05 iunie 2020, Vasile Maxim, reprezentat de avocatul Igor Cecan a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii din

06 iunie 2019 a Judecătoriei Xxxxxxx, sediul central și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de a cord cu decizia

instanței de apel, deoarece este emisă cu încălcarea normelor de drept material și a fost

aplicată legea care nu trebuia aplicată, totodată au fost apreciate arbitrar probele

anexate la materialele cauzei.

3

La 22 iunie 2020, în adresa Elenei Buga și notarului public Raisa Culava a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de către Vasile Maxim, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată

la materialele dosarului (vol. III, f.d. 31).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimata

și intervenientul accesoriu să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 03 iunie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele cauzei (vol. II, f.d. 226), însă date despre recepționarea deciziei

de către Vasile Maxim la materialele cauzei lipsesc. Totodată, instanța de recurs atestă

la 28 mai 2020, Lidia Carauș a recepționat copia deciziei recurate, fapt confirmat prin

copia recipisei anexate la materialele cauzei (vol. II, f.d.225).

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasile Maxim, reprezentat de

avocatul Igor Cecan, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Maxim, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

4

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2xxx, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2xxx, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Vasile Maxim, reprezentat de avocatul Igor Cecan, urmează a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

5

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vasile Maxim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doeva

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6