3ra-243/20 — anularea hotaririi Guvernului R.Moldova, reincadrarea in munca, incasarea salariului mediu pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral

3ra-243/20 — anularea hotaririi Guvernului R.Moldova, reincadrarea in munca, incasarea salariului mediu pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-243/2020

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

D E C I Z I E

19 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

judecând cererile de recurs declarate de Nicolae Balcănuță, reprezentat de

avocatul Nicolae Frumosu, Dorina Boghian, reprezentată de avocatul Maxim

Todorov, Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Nicolae Balcănuță împotriva Guvernului Republicii Moldova, terții Cancelaria

de Stat a Republicii Moldova, Elena Daud și Dorina Boghian cu privire la anularea

hotărârii Guvernului Republicii Moldova, reîncadrarea în muncă în funcția deținută,

încasarea salariului mediu pentru absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 03 martie 2018 Nicolae Balcănuță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, intervenienți de partea pârâtului

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și șeful Oficiului Teritorial Cahul a

Cancelariei de Stat, Elena Daud cu privire la contestarea actului administrativ și

restabilirea în funcție.

Ulterior, depunând cerere de concretizare a acțiunii a solicitat în final anularea

Hotărârii Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din funcție,

reîncadrarea în muncă în funcția deținută anterior de șef al Oficiului Teritorial Cahul

al Cancelariei de Stat, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a salariului

mediu pentru toată perioada absenței forțate de la serviciu, în mărime de 74 273,35

de lei, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în sumă

de 20 000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

5 847 de lei.

1

În motivarea acțiunii a indicat că, prin Hotărârea de Guvern nr. 871 din 24

decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 191-192, Nicolae Balcănuță a

fost angajat în calitate de șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat.

La data angajării deținea calitatea de funcționar public, așa cum reiese și din

prevederile art. 7 din Legea nr. 453-XVI din 28 decembrie 2006 privind

descentralizarea administrativă, art. 63 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și în conformitate cu pct. 5 din Regulamentul cu

privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009.

A susținut reclamantul că potrivit Legii nr. 98 din 28 mai 2010 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public și Legea nr. 179 din 15 iulie 2010 pentru

modificarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar precum și din momentul intrării în vigoare a Legii nr.

199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, funcția de șef al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat a devenit funcție

de demnitate publică.

A afirmat că în temeiul Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 a fost introdus la art. 9

alin. (1) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public lit. c1), astfel funcția de șef și șef adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei

de Stat au devenit funcții publice de conducere.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018, în temeiul art. 22 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică și în conformitate cu pct. 5 din Regulamentul cu privire

la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, s-a hotărât eliberarea

domnului Nicolae Balcănuță din funcția de șef al oficiului teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu. Hotărârea de eliberare

din funcție a fost publicată la data de 02 februarie 2018 în Monitorul Oficial nr.33-

39, la art. 120, intrând în vigoare la aceeași dată.

Reclamantul consideră că hotărârea contestată urmează a fi anulată deoarece

este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor legii și cu încălcarea procedurii

stabilite.

În opinia reclamantului odată cu modificările în vigoare la 18 decembrie 2017,

funcția de șef al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție publică

de conducere, accederea, exercitarea și încetarea fiind reglementată de Legea nr.

158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prevederile

art.9 alin. (1) lit .c1, începând cu 18 decembrie 2017 au devenit aplicabile raporturilor

de serviciu a reclamantului, dar și de prevederile pct. 18 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009.

Consideră că prevederile legale invocate de pârât la eliberarea sa din funcție și

anume art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, nu reglementează funcția deținută de

reclamant, prin urmare hotărârea contestată fiind adoptată în baza unei legi străine

raporturilor de serviciu a reclamantului.

A susținut că pârâtul a încălcat procedura de concediere a sa, prin faptul că nu

a încadrat eliberarea din funcție în nici unul din cazurile prevăzute la alin. (1) al art.

2

63 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și nu a respectat celelalte prescripții prevăzute la alin. (2)-(5)

al aceluiași articol, referitor la condițiile de preavizare, astfel încălcând și prevederile

art. 76 a aceleiași legi, cât și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 104 și prevederile

art. 81 alin. (3) al Codului muncii.

A subliniat reclamantul că pârâtul nu a indicat în hotărârea privind eliberarea

sa din funcție, care este temeiul și cauza eliberării din funcție, care sunt criteriile

exprese după care s-a condus, încălcare ce duce la nulitatea actului administrativ.

A reiterat concluziile Curții Constituționale expuse în hotărârea nr. 22 din 22

iulie 2016 prin care Curtea s-a referit la faptul că șefii oficiilor teritoriale a

Cancelariei de Stat sunt antrenați în raporturi speciale de muncă. Ca urmare, deși

aceștia sunt numiți și revocați din funcție prin Hotărâre de Guvern în lipsa unor

criterii strict determinate, ei beneficiază de drepturi și garanții speciale de muncă, ce

decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând cont de particularitățile

contractelor administrative.

A specificat constatările deciziei Marei Camere a CtEDO, care s-a expus asupra

obligației statului de a aduce motive obiective în cazul eliberării din funcție a

agentului statului, în vederea respectării dreptului consfințit în art.6 CEDO.

Totodată, reclamantul a criticat acțiunile pârâtului privind organizarea unui

concurs de ocupare a funcției pe care o exercita efectiv, fără ca funcția să fie

declarată vacantă, acțiuni contrare prevederilor art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

A notat că în ziua eliberării sale din funcția deținută, Elena Daud care

îndeplinea funcția de specialist principal, având calitatea de funcționar public, a fost

promovată în funcția de șef al oficiului, acțiuni pe care reclamantul le consideră

discriminatorii deoarece pe toată perioada de activitate a întrunit toate condițiile și a

îndeplinit necondiționat toate cerințele și atribuțiile de serviciu.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

respins integral acțiunea înaintată de Nicolae Balcănuță împotriva Guvernului

Republicii Moldova, terții Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Elena Daud și

Dorina Boghian cu privire la anularea hotărârii Guvernului Republicii Moldova,

reîncadrarea în muncă în funcția deținută, încasarea salariului mediu pentru absență

forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

(f.d.132-142, vol.I).

Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, Nicolae Balcănuță a

contestat hotărârea cu apel în termenul stabilit de lege.

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul

declarat de Nicolae Balcănuță, s-a casat integral hotărârea din 26 octombrie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis

parțial acțiunea lui Balcănuță Nicolae. A fost anulată Hotărârea Guvernului nr. 104

din 31 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea din funcție a lui Balcănuță Nicolae. S-a

încasat de la Guvernul Republicii Moldova în beneficiul lui Balcănuță Nicolae

salariul mediu pentru absența forțată de la lucru în perioada 02 februarie 2018 – 12

iulie 2019 în mărime de 154 770, 35 de lei. S-a încasat de la Guvernul Republicii

Moldova în beneficiul lui Balcănuță Nicolae suma de 8 869,36 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

3

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Balcănuță Nicolae

împotriva Guvernului Republicii Moldova, terții Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova, Daud Elena și Boghian Dorina, în partea ce excede prejudiciul moral

încasat în cuantum de 8 869 lei 36 bani.

S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea lui Balcănuță Nicolae privind

reîncadrarea în muncă în funcția deținută de șef al Oficiului Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat, reprezentantul Guvernului în teritoriu.

S-a încasat de la Guvernul Republicii Moldova în beneficiul lui Balcănuță

Nicolae suma de 5 847 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru asistența juridică

acordată în cadrul prezentului proces (f.d. 32-49, vol.II).

Pentru a decide astfel, Colegiul civil a evidențiat că aplicând prevederile art. 4

alin. (3) lit. a), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, art. 22 alin. (3) din Legea nr. 199

din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funții de demnitate publică, se

denotă că raporturile de serviciu dintre autoritățile publice și funcționarii publici sunt

reglementate de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public și respectiv în cazul dat funcția de șef adjunct al

Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat este o funcție publică și nicidecum

o funcție de demnitate publică la data emiterii hotărîrii contestate, fiind incidentă

Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, prevederile căreia la momentul concedierii lui Nicolae Balcănuță nu a fost

respectată de către Cancelaria de Stat.

Instanța de apel a subliniat că la momentul emiterii Hotărârii Guvernului nr.

104 din 31 ianuarie 2018 erau în vigoare prevederile pct. 18 din Anexa nr.1 la

hotărârea Guvernului cu privire la Oficiile Teritoriale ale Cancelariei de Stat nr. 845

din 18 decembrie 2009, conform căreia persoanele angajate în oficiu au statut de

funcționar public, cu excepția personalului tehnic auxiliar, iar la momentul

concedierii lui Nicolae Balcănuță, în lista funcțiilor de demnitate publică, incluse în

Anexa din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică

nr. 199 din 16 iulie 2010, nu se conține funcția de șef adjunct al oficiului teritorial

al Cancelariei de Stat, dar se regăsea lit. c¹) art.9 alin. (1) din Legea nr. 158 din 04

iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, fiind

catalogată ca o funcție publică de conducere, ceia ce denotă faptul că, Nicolae

Balcănuță la data concedierii deținea statutul de funcționar public în privința căruia

erau aplicabile prevederile Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public și respectiv a Codului muncii.

La fel, a menționat faptul că prima instanță corect a reținut că litigiului îi sunt

aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare pînă la 01 aprilie 2019). Prin hotărârea Curții Constituționale nr.

22 din 22 iulie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în

vigoare pînă la 01 aprilie 2019), Curtea a reținut că exceptarea actelor de numire și

revocare din funcție a șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

de la contestare în instanța de contencios administrativ privează aceste persoane de

dreptul de acces liber la justiție și, întrun final de dreptul la un proces echitabil,

contrar art. 20 din Constituție. Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie

2018 emisă în privința lui Nicolae Balcănuță reprezintă un act administrativ în sensul

4

Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare pînă la

01 aprilie 2019).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ, a relevat că Hotărârea

Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018 se desprinde a fi una neîntemeiată, deoarece

funcția de șef al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat, funcție deținută până la

concediere, în temeiul modificărilor legislative enunțate, a devenit funcție publică

de conducere. Deci accederea, exercitarea, precum și încetarea acestei funcții este

reglementată de Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

nr. 158 din 04 iulie 2008, însă drept temei legal al eliberării din funcția de șef al

Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a fost invocat art. 22 alin. (1) lit. a) din

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din

16 iulie 2010, care nu reglementează raporturile de muncă a Cancelariei de Stat cu

angajatul Balcănuță Nicolae.

Instanța de apel reiterând art. XI, XV, XXI, Legea nr. 153 din 14 iulie 2017

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a rezumat schimbarea

statutului funcției din funcție de demnitate publică în funcție publică de conducere,

dar nu rezultă lichidarea funcției de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

circumstanțe ce denotă că funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

a devenit o funcție publică de conducere. Legea nr. 153 din 14.07.2017 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative a fost publicată în Monitorul Oficial

nr. 301315/523 din 18 august 2017, și a fost prevăzut faptul că Guvernul, prin

intermediul Cancelariei de Stat, în termen de 2 luni de la data publicării prezentei

legi, va asigura întreprinderea măsurilor necesare, conform legislației, pentru

ocuparea funcțiilor publice de conducere corespunzătoare. Totodată, din aliniatul (6)

a articolului menționat, nu rezultă încetarea contractului individual de muncă cu

șeful oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

Colegiul a indicat că prin Legea nr. 63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea

unor acte legislative, funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a fost

lichidată, fiind făcută și mențiunea cu privire la necesitatea întreprinderii măsurilor

necesare conform legii, inclusiv desfășurarea procedurilor legale ce vizează

eliberarea din funcție a persoanelor respective. Prin urmare, așa cum a fost lichidată

funcția de șef al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, instanța de apel a

considerat necesară respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii lui Nicolae

Balcănuță privind reîncadrarea în muncă în funcția deținută de șef al Oficiului

Teritorial al Cancelariei de Stat.

Prin încheierea din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul s-a respins ca

neîntemeiată cererea depusă de secretarul general al Guvernului, Iaconi Liliana

privind explicarea dispozitivului deciziei Curții de Apel Cahul din 27 noiembrie

2019.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a respins recursul

declarat de Cancelaria de Stat și Guvernul Republicii Moldova împotriva încheierii

din 17 februarie 2020 a Curții de Apel Cahul.

La 10 decembrie 2019 Nicolae Balcănuță a declarat recurs nemotivat, ulterior

la 10 ianuarie 2020 a depus recursul motivat împotriva deciziei 27 noiembrie 2019

a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea deciziei contestate în partea ce ține de

încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru pentru perioada 02

februarie 2018 – 12 iulie 2019 în mărime de 154 770,35 de lei, respingerea cererii

5

de chemare în judecată în partea ce excede prejudiciul moral încasat de 8869,36 de

lei, respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii privind reîncadrarea în muncă în

funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, reprezentantul

Guvernului în teritoriu, cu pronunțarea unei decizii noi în această parte de admitere

a acțiunii lui Nicolae Balcănuță privind reîncadrarea în muncă în funcția de șef al

Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, admiterea acțiunii de încasare a

salariului mediu pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru și admiterea

acțiunii de încasare a prejudiciului moral în sumă de 11 130,64 de lei.

În motivarea recursului și-a exprimat parțial dezacordul cu decizia instanței de

apel, specificând prevederile art. 432 alin. (1) și (2) lit. a) Cod de procedură civilă.

A menționat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 89 alin. (1) Codul

muncii, concluzionând eronat că funcția care o solicită recurentul a fost lichidată,

respectiv nu mai poate fi reîncadrat într-o funcție care nu există.

A precizat că funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat

nu a fost lichidată, iar prin Legea nr. 63 din 05 iuie 2019 pentru modificarea unor

acte legislative au intervenit doar modificări în statutul acesteia.

A subliniat că în conformitate cu pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din

18 decembrie 2009 cu privire la Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, structura

și efectivul-limită ale Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat sunt aprobate prin

hotărâre de Guvern, iar Anexele 1 și 2 din actul normativ respectiv, legiferează

structura și statele de personal ale Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat,

precum și lista oficiilor teritoriale raportate la unitățile teritoriale administrative.

Prin urmare, afirmă recurentul că în conținutul acestora nu au intervenit

moficări, nici la eliberarea din funcția a reclamantului, nici până în prezent, astfel

funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, se regăsește până

în prezent în statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat or,

schimbarea statutului funcției nu echivalează cu lichidarea acesteia.

La fel, consideră recurentul că funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat nu a fost lichidată rezultând din prevederile Legii nr. 63 din 05

iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative (art. XII alin. (3) lit. e)) și

Hotărârea Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor

hotărâri ale Guvernului (pct.3 subpct. 3), care impun întreprinderea măsurilor

necesare în vederea numirii noilor persoane în funcțiile de șef al Oficiului Teritorial

Cahul al Cancelariei de Stat.

Mai mult, a menționat că însăși instanța de apel în decizia sa a indicat faptul că

funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, în prezent este

ocupată de către Dorina Boghian, funcția nefiind lichidată, având aceiași denumire.

A specificat că inclusiv în cazul lichidării funcției deținute anterior, instanța de

apel urma să admite restabilirea în muncă or, aceasta fiind practica constantă a

instanțelor naționale.

Cu referire la pretenția de încasare a salariului mediu pentru absența forțată de

la lucru, recurentul a comunicat că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.

90 alin. (2) Codul muncii, calculând salariul doar pentru perioada 02 februarie 2018

– 12 iulie 2019 or, reclamantul a solicitat încasarea salariului mediu pentru absența

forțată de la lucru pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, adică

până la restabilirea efectivă a reclamantului în funcție.

6

Cu referire la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral, recurentul

consideră că instanța de apel nu și-a motivat opinia asupra cerinței respective, astfel

încălcând dreptul fundamental la un proces echitabil (art. 6 CEDO).

La 10 ianuarie 2020 (data de pe plicul poștal) Dorina Boghian, reprezentată de

avocatul Maxim Todorov a declarat recurs împotriva deciziei 27 noiembrie 2019 a

Curții de Apel Cahul, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei

hotărâri noi de menținere a hotărârii din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central (f.d. 90-93, vol.II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

specificând prevederile art. 432 alin. (1) și (2) lit.c) Cod de procedură civilă.

A indicat că instanța de apel a interpretat eronat Legea nr. 153 din 14 iulie 2017

privind modificarea și completarea unor acte legislative or, prin art. XI al Legii

menționate a fost introdus lit. c1 la alin. (1) art.9 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin care funcția de șef

al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat a fost trecută de la funcția de demnitate

publică la funcția publică.

A afirmat că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate de

către terțul Dorina Boghian și anume conformându-se prevederilor legilor organice

precitate și în legătură cu lichidarea funcției de demnitate publică, Cancelaria de Stat

respectând condițiile stabilite de art. 9 alin. (1) lit. c1, art. 28 alin. (1) lit. a) al Legii

nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

a purces la organizarea concursului pentru ocuparea funcției de șef al Oficiului

Teritorial al Cancelariei de Stat, la care s-a înscris și reclamantul Nicolae Balcănuță.

Consideră recurenta că mandatul lui Nicolae Balcănuță a expirat odată cu

schimbarea de către legiuitor a statutului funcției pe care dînsul o deținea, adică prin

lichidare, funcția deja era vacantă prin prisma art. XXI alin. (5) a Legii nr. 153 din

14 iulie 2017.

A notat recurenta că, Nicoale Balcănuță în așa fel contestă camuflat rezultatele

concursului pe care nu le-a contesta în termenul prevăzut de lege.

A menționat că lichidarea funcției publice este o modalitate de încetare a

raporturilor de muncă cu funcționarii publici, fapt confirmat expres de prevederile

art. 63 a Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 privind funcția publică și statutul

funcționarului public.

A conchis că dovada lichidării funcției de demnitate publică pe care o ocupa

anterior Nicolae Balcănuță constituie și schimbarea regimului de salarizare, conform

art. X al Legii nr. 63 din 05 iulie 2019 cu privire la modificarea unor acte legislative.

La 29 ianuarie 2020 Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat au

declarat recurs împotriva deciziei 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul,

solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să

fie menținută hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În motivarea recursului și-au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

specificând că, urmare a numirii în funcția de șef al Oficiului Teritorial Cahul al

Cancelariei de Stat, Nicolae Balcănuță a obținut statutul de persoană cu funcție de

demnitate publică, și nicidecum statutul de funcționar public.

Au reținut că Nicolae Balcănuță a fost numit în funcția de șef al Oficiului

Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat în conformitate cu prevederile pct.5 al

Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

7

Cancelariei de Stat, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009, la propunerea ministrului de stat, și nicidecum în conformitate cu prevederile

Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, care la data numirii în funcție, statua că, ocuparea funcției

publice vacante se face prin: a) concurs; b) promovare; c) transfer.

Au conchis că, reclamantul deținea statutul de demnitar public și nu de

funcționar public, din acest considerent, la caz, procedura de încetare a raporturilor

de muncă a avut loc în conformitate cu prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010

cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, și nu în

conformitate cu prevederile Legii nr.158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, precum eronat a conchis instanța de apel.

La data de 18 august 2017, în Monitorul Oficial nr. 301-315/523, a fost

publicată Legea nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, în acest mod, urmare a operării modificărilor legislative, funcțiile de

șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, din funcție de demnitate

publică a devenit funcție publică de conducere.

Prin urmare, în contextul prevederilor art. XXI alin.(5) al Legii nr.153 din 14

iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, Cancelaria de Stat

a fost obligată să întreprindă măsurile de rigoare în vederea încetării raporturilor de

serviciu cu persoanele care ocupau funcția de demnitate publică de șef și șef-adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și să demareze concursurile pentru

ocuparea funcției publice de conducere de șef și șef-adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

Cancelaria de Stat a demarat concursurile privind ocuparea funcțiilor publice

de conducere de șefi și șefi adjuncți al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

astfel, din considerentul că prevederile Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 urmau să intre

în vigoare la data de 18 decembrie 2017, concursul pentru ocuparea funcției de șef

al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, a fost demarat în luna octombrie

2017 la care Nicolae Balcănuță și-a înaintat formularul de participare la data de 27

octombrie 2017. Astfel, intimatul a avut posibilitatea legală de a ocupa funcția

publică de conducere de Șef al Oficiului Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, fiind

în aceleiași condiții ca și ceilalți participanți la concursul demarat.

Consideră că raționamentul instanței de apel precum că Nicolae Balcănuță îi

sunt aplicabile prevederile Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, din momentul intrării în vigoare a

prevederilor Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative sunt eronate și în contradicție directă cu art.28 alin. (1) din Legea nr.

158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public or, articolul menționat nu prevede că funcția publică se ocupă ca urmare a

modificării statutului unei funcții de demnitate publică.

Au susținut că reieșind din faptul că raporturile juridice de muncă dintre

Cancelaria de Stat și Nicolae Balcănuță s-au născut și erau ghidate în proces de

desfășurare de prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, respectiv, stingerea acestora la fel urma

să fie ghidată de prevederile aceleiași legi și nu de prevederile legale operate prin

intermediul Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor

8

acte legislative, intrate în vigoare la data de 18 decembrie 2017, acestea fiind

incidente raporturilor de muncă născute după data intrării în vigoare a legii în cauză.

Au conchis că eliberarea lui Nicolae Balcănuță din funcția de Șef al Oficiului

Teritorial Cahul al Cancelariei de Stat a fost dictată de modificările legislative

operate prin Legea nr.153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, astfel că Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a

respectat cu strictețe toate prevederile legale pertinente și a acționat în strictă

conformitate cu exigențele legale.

La 17 februarie 2020 Nicolae Balcănuță, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu, a depus referință pe marginea recursului declarat de către Guvernul

Republicii Moldova, solicitând respingerea acestuia.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedural. Respectiv, procedura

de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță urmează a fi judecată

prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin

Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, pe când în partea materială urmează a fi aplicate

prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, și anume, a

Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01

aprilie 2019).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că decizia Curții de Apel Cahul a fost emisă la 27 noiembrie 2019 și

expediată participanților la proces la 24 decembrie 2019, însă potrivit materialelor

cauzei nu se atestă dovada recepționării deciziei.

Astfel, recursul depus de Nicolae Balcănuță reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu, la 10 decembrie 2019, și ulterior la 10 ianuarie 2020 recursul motivat,

recursul declarat de Dorina Boghian, reprezentată de avocatul Maxim Todorov la 10

ianuarie 2020 (data de pe plicul poștal) și recursurile declarate de Guvernul

Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii Moldova la 29 ianuarie 2020,

sunt în termen.

La 20 mai 2020, completul de admisibilitate al completului specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a numit recursurile declarate

de Nicolae Balcănuță, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu, Dorina Boghian,

9

reprezentată de avocatul Maxim Todorov, Guvernul Republicii Moldova și

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova pentru examinare în complet de 5

judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurenților, au fost expuse cu suficientă claritate.

Examinând și analizând argumentele invocate în cererile de recurs în raport cu

materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate

de Dorina Boghian, reprezentată de avocatul Maxim Todorov, Guvernul Republicii

Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, urmează a fi admise, cu casarea

deciziei din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul și menținerea hotărârii din 26

octombrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, iar recursul declarat de

Balcănuță Nicolae urmează a fi respins ca neîntemeiat, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) lit a) și c) din Codul

administrativ, examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul, casează integral decizia instanței de apel și

emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărîrile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

La caz, instanța de recurs menționează că, materialele cauzei denotă cu

certitudine că, prin Hotărîrea Guvernului nr. 871 din 24 decembrie 2009, publicată

în Monitorul Oficial la data de 25 decembrie 2009, Nicolae Balcănuță a fost numit

în funcția de șef al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, reprezentant al

Guvernului în teritoriu, fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea

nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, art.63

din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și

Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009 (f.d. 10, vol. I).

Iar, prin Hotărîrea Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018, care a fost publicată

la 02 februarie 2018, în Monitorul Oficial nr. 33-39, la art. 120, semnată de prim-

ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip, Nicolae Balcănuță a fost eliberat din

funcția de șef al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, reprezentant al

Guvernului în teritoriu, în temeiul art. 22 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 199 din 16

iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică și în

conformitate cu pct. 5 al Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845

din 18 decembrie 2009 (f.d. 9, vol. I).

10

Conform fișei postului aprobată la 11 octombrie 2010, categoria funcției șefului

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, era funcția de demnitate publică (f.d. 47-

52, vol.I).

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare pînă la 01 aprilie 2019), orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii indicate supra, statuează că, obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și

individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane,

inclusiv al unui terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora

în sensul prezentei legi.

Iar, conform art. 26 al Legii enunțate, actul administrativ contestat poate fi

anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar

prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal

ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Hotărârea Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018, care este contestată de

Nicolae Balcănuță, reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare pînă la 01 aprilie 2019),

respectiv poate fi anulat în temeiul prevederilor art. 26 alin. (1) al Legii date.

Colegiul observă că raporturile de serviciu dintre autoritățile publice și

funcționarii publici sunt reglementate de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, iar art. 63 alin. (1) al Legii date

prevede în mod expres și exhaustiv temeiurile de încetare a raportului de serviciu

dintre autoritatea publică și funcționarul public prin eliberarea acestuia din funcția

publică.

Art. 4 alin. (3) lit. a) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public, stipulează că prevederile prezentei Legi nu se aplică

persoanelor ce exercită funcții de demnitate publică, adică nu reglementează nici

temeiurile de eliberare din funcția publică a acestei categorii de subiecți.

Conform art. 22 alin. (3) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, în cazul demnitarului numit, încetarea

înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din

funcție a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-a numit în

funcție.

În această conjunctură, Colegiul evidențiază că actul de eliberare din funcție a

demnitarului numit se caracterizează prin lipsa unor criterii de destituire expres

prevăzute de lege, spre deosebire de actul de eliberare din funcție a funcționarului

public.

Colegiul relevă că art. 36 alin. (1) din Legea nr. 136 din 07 iulie 2017 cu privire

la Guvern, stabilește că, Guvernul adoptă hotărâri, ordonanțe și dispoziții.

După cum este statuat în pct. 1 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, acest act normativ a fost

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 în scopul

11

îndeplinirii prerogativelor acordate prin Legea nr. 435 din 28 decembrie 2006

privind descentralizarea administrativă, Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 657 din 06

noiembrie 2009.

Îndeplinirea prerogativelor respective are tangență inclusiv cu raporturile de

exercitare a funcțiilor publice din cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

care sunt reglementate, după caz, de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public sau de Legea nr. 199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

De aici rezultă că Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845

din 18 decembrie 2009, are forță juridică inferioară față de actele legislative sus-

menționate, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcția de șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit de demnitate publică.

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009, reprezintă actul normativ ce reglementează numirea în funcția de șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

Potrivit pct. 15 din Regulamentul dat în redacția în vigoare la data angajării lui

Nicolae Balcănuță, șefii adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat erau

numiți în funcție de ministrul de stat, nefiind indicate criteriile de numire, inclusiv

necesitatea organizării concursurilor.

Prin urmare, prima instanță corect a judecat cauza prin prisma Legii nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, iar

instanța de apel a admis încălcarea prin soluționarea greșită a conflictului dintre

normele cuprinse în diferite acte normative (Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public și Legea nr. 199 din 16 iulie 2010

cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, pe de altă parte).

În continuare, Colegiul atestă că eroarea judiciară admisă de instanța de apel

poate fi înlăturată de instanța de recurs prin casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, fără a afecta dreptul părților la un proces

echitabil, nefiind necesară noua stabilire a circumstanțelor de fapt sau administrarea

unor noi probe.

Colegiul menționează că Nicolae Balcănuță și-a întemeiat pretenția de anulare

a actului administrativ vizat pe prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) și c) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare pînă la 01

aprilie 2019), specificând că actul dat: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar

prevederilor legii; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

În această ordine de idei, Colegiul explică faptul că netemeinicia deciziei

instanței de apel se referă în exclusivitate la soluționarea greșită a conflictului dintre

normele cuprinse în diferite acte normative.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, reține că, instanța de apel a conchis că evaluarea

12

legalității Hotărârii Guvernului nr. 104 din 31 ianuarie 2018 cu privire la eliberarea

din funcție urma a fi efectuată prin prisma drepturilor și garanțiilor conferite

funcționarilor publici la eliberarea din funcție. După cum a fost enunțat anterior,

concluzia instanței de apel este eronată, actul de eliberare din funcție a lui Nicolae

Balcănuță fiind un act de eliberare dintr-o funcție de demnitate publică, cu

respectarea prevederilor legale aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, în cazul

demnitarului numit, încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea

sau, după caz, eliberarea din funcție a demnitarului în temeiul actului administrativ

al autorității care l-a numit în funcție.

La 18 august 2017, în Monitorul Oficial nr. 301-315/523, a fost publicată Legea

nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

urmare operării modificărilor legislative, funcțiile de șef și șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat, din funcție de demnitate publică a devenit funcție

publică de conducere.

În contextul prevederilor art. XXI alin.(5) al Legii nr.153 din 14 iulie 2017

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, Cancelaria de Stat a fost

obligată să întreprindă măsurile de rigoare în vederea încetării raporturilor de

serviciu cu persoanele care ocupau funcția de demnitate publică de șef și șef-adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, și să demareze concursurile pentru

ocuparea funcției publice de conducere de șef și șef-adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

Cancelaria de Stat a demarat concursurile privind ocuparea funcțiilor publice

de conducere de șefi și șefi adjuncți al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

astfel, din considerentul că prevederile Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 urmau să intre

în vigoare la data de 18 decembrie 2017, concursul pentru ocuparea funcției de șef

al Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, a fost demarat în luna octombrie

2017 la care Nicolae Balcănuță și-a înaintat formularul de participare la data de 27

octombrie 2017.

Prin urmare, concluzia instanței de apel precum că Nicolae Balcănuță îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, din momentul intrării în vigoare a

prevederilor Legii nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, sunt eronate.

Pct. 5 al Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 845 din 18

decembrie 2009, statuează că, conducerea generală a Oficiului este asigurată de șeful

Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu și deține funcție de

demnitate publică. Șeful Oficiului este numit în și eliberat din funcție prin hotărâre

de Guvern.

La acest capitol, Colegiul consideră necesar să reliefeze că temeiul de eliberare

a lui Nicolae Balcănuță din funcție rezidă anume în actul său de numire, nefiind

incidente temeiurile de eliberare din funcție enumerate la art. 63 alin. (1) Legea nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Totodată, este cert că pentru funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei

de Stat cadrul normativ nu stabilește criterii de numire și destituire, circumstanță

13

derivată din caracterul de interes public deosebit al unei atare funcții de demnitate

publică.

Prin urmare, Nicolae Balcănuță a fost numit și eliberat din funcția de Șef al

Oficiului teritorial Cahul al Cancelariei de Stat, prin același act administrativ,

Hotărâre de Guvern.

În context, este relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

și anume hotărârea Pellegrin vs. Franța din 08 decembrie 1999, prin care s-a indicat

că nu intră în domeniul de aplicabilitate al art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului litigiile între stat și agenții săi, atunci când atribuțiile acestora

din urmă sunt activități specifice de administrație publică, funcționarul acționând ca

și deținător al puterii publice însărcinat cu salvgardarea intereselor generale ale

statului.

În final, Colegiul relevă că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material prin soluționarea greșită a conflictului dintre normele cuprinse în diferite

acte normative, iar soluția primei instanțe este legală, nefiind necesară o noua

stabilire a circumstanțelor de fapt sau administrarea unor noi probe.

De asemenea, Colegiul specializat apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului Nicolae Balcănuță, precum că la data desfășurării concursului, funcția

publică nu era vacantă or, instanța de fond corect a reținut că odată cu modificările

introduse prin Legea nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, la art. 9 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului publi, lista funcționarilor publici de conducere a

fost completată cu funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de stat,

modificări ce au schimbat statutul funcției și condițiile de naștere modificare și

încetare a raporturilor juridice cu funcționarii ce urmau a accede în funcție ținînd

cont de prevederile Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public.

Mai mult, alegațiile reclamantului precum că funcția exercitată de el nu a fost

declarată vacantă nu sânt întemeiate deoarece funcția pe care o deținea, clasificată

ca funcție de demnitate publică, nu se mai regăsea în clasificatorul unic al funcțiilor

publice. Or, prin Legea nr. 153 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, prin art. XVI pct. 1 și 2, a fost modificat clasificatorul unic al

funcțiilor publice, unde funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de stat a

fost plasat la poziția B02, ce se referă la funcțiile publice de conducere.

Din considerentele expuse supra, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Nicolae Balcănuță este neîntemeiat și urmează a fi respins, iar recursurile declarate

de Dorina Boghian, Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat sunt

întemeiate, urmând a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii instanței de fond.

În conformitate cu art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. a) și c) din Codul

administrativ și Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în

vigoare pînă la 01 aprilie 2019), completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

14

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Nicolae Balcănuță.

Se admit recursurile declarate de Dorina Boghian, reprezentată de avocatul

Maxim Todorov, Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Cahul din 27 noiembrie 2019 și se menține

hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 26 octombrie 2018 emisă în ordinea

contenciosului administrativ, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Nicolae Balcănuță împotriva Guvernului Republicii Moldova, terții

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Elena Daud și Dorina Boghian cu privire

la anularea hotărârii Guvernului Republicii Moldova, reîncadrarea în muncă în

funcția deținută, încasarea salariului mediu pentru absență forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

15