2ra-1079/20 — incasarea despagubirii de asigurare, a penalitatii si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea despagubirii de asigurare, a penalitatii si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1079/20 — incasarea despagubirii de asigurare, a penalitatii si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-1079/20
Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud.: D. Bosîi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.: R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)
Î N C H E I E R E
05 august 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecători Mariana Pitic
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni
„Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Sergiu
Munteanu împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea
despăgubirii de asigurare, a penalității și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a
respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și s-a menținut hotărârea
din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central,
c o n s t a t ă :
La 09 octombrie 2018, Sergiu Munteanu a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SA „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității
și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 04 iulie 2017 a încheiat cu
pârâta un contract de asigurare medicală a cetățenilor care pleacă temporar în
străinătate, ultima asumându-și obligația de achitare a despăgubirii de asigurare în
limitele sumei de 30000 euro, în cazul survenirii riscului asigurat și în termenii
prevăzuți în contract.
Sergiu Munteanu a menționat că potrivit pct. 3.1 din contract, obiectul asigurării
îl constituie interesele patrimoniale ale persoanei asigurate, legate de viața și sănătatea
persoanei asigurate, precum și cheltuieli neprevăzute, ca rezultat al unei maladii subite
și/sau unui accident în țara aflării, ce țin de cazul asigurat.
Reclamantul a mai specificat că, la 12 iulie 2017, aflându-se în Germania, a
simțit dureri acute și insuportabile în regiunea inghinală dreapta, iar luând în
considerare că durerea se intensifica, s-a adresat la cea mai apropiată clinică medicală
„Ernst Von Bergmann”, unde medicii au încercat să-l trateze cu medicamente, ulterior
aceștia au decis de a interveni chirurgical, fiind internat până la 16 iulie 2017. Ulterior,
la 13 iulie 2017, după intervenția chirurgicală, a semnat contractul se asistență
medicală, prin care i s-a înaintat contul final în sumă de 2845,55 euro, cu termen de
achitare până la 19 august 2017.
1
Sergiu Munteanu a relatat că revenind în țară, la 25 iulie 2017 s-a adresat pârâtei
cu cerere de achitare a despăgubirii de asigurare în sumă de 2845,55 euro, însă prin
răspunsul din 18 august 2017, cererea sa a fost respinsă, din motiv că cazul enunțat de
nu este acoperit de asigurare, dar și pentru faptul că semnarea contractului cu clinica
medicală ce a efectuat intervenția chirurgicală nu a fost coordonată cu asigurătorul sau
cu compania de Asistență, Smile Service.
Reclamantul a indicat că a fost nevoit să se adreseze instituției medicale
respective, deoarece a avut dureri insuportabile, iar medicii au încercat să-l trateze cu
medicamente, însă nu a fost cu succes. Astfel, temei pentru intervenția chirurgicală au
fost durerile acute continue și niciun fel de programare la intervenție, așa cum
consideră asigurătorul.
Sergiu Munteanu a solicitat încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a
despăgubirii de asigurare în sumă de 2845,55 euro, a penalității în sumă de 512 euro, a
cheltuielilor pentru traducerea documentelor în sumă de 1850 lei și a taxei de stat în
sumă de 1971 lei.
Prin hotărârea din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central s-a admis
acțiunea înaintată de Sergiu Munteanu.
S-a dispus încasarea din contul SA „Moldasig” în beneficiului lui Sergiu
Munteanu a despăgubirii de asigurare în sumă de 2845,55 euro, a penalității în sumă
de 512,20 euro, a cheltuielilor pentru traducerea documentelor în sumă de 1850 lei și a
taxei de stat în sumă de 1971 lei (f.d. 59, 63-65).
La 03 iulie 2019, SA „Moldasig” a depus cerere de apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 06 iunie 2019 a
Judecătoriei Cahul, sediul central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii.
Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Cahul s-a respins cererea
de apel depusă de SA „Moldasig” și s-a menținut hotărârea din 06 iunie 2019 a
Judecătoriei Cahul, sediul central (f.d.109-116).
În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că este de acord cu toate
constatările, aprecierile și rațiunile primei instanțe inserate în hotărârea din 06 iunie
2019, după cum au fost expuse și a considerat că o expunere repetată asupra lor este
inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene
pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37
al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze
deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare
argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994). Cu toate acestea,
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi
examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi
mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva
Finlandei, 19 decembrie 1997).
Referitor la argumentul că achitarea indemnizației de asigurare era justificată în
condiția în care asiguratul prezenta bonuri de plată, facturi fiscale, prin care se confirmă
achitarea efectivă pentru prestarea serviciilor medicale, Colegiul judiciar a menționat
că are caracter speculativ, or, Sergiu Munteanu a încheiat contractul de asistență
medicală cu Clinica Ernst von Bergmann în care a avut loc intervenția chirurgicală,
2
după efectuarea intervenției chirurgicale, ulterior fiindu-i înaintat contul cheltuielilor
pentru spitalizarea în staționar în sumă de 2845, 55 euro, cu termen de achitare până la
19 august 2017, iar la 27 iulie 2017, Sergiu Munteanu s-a adresat cu cerere către SA
„Moldasig” privind achitarea indemnizației de asigurare. Astfel, pct. 4.2.2. al
contractului de asigurare, expres prevede că, „Asiguratorul în limitele sumei de
asigurare achită, cheltuielile medicale ale persoanei asigurate, ce țin de cazul asigurat-
cheltuielile pentru tratamentul de ambulatoriu și (sau) staționar al Persoanei asigurate,
în care se includ: aflarea în staționar, inclusiv cheltuielile pentru alimentație,
internare…intervențiile chirurgicale, inclusiv asistarea, narcoza și utilizarea sălii de
operații.”
La 23 martie 2020, SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Cahul
și hotărârii din 06 iunie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul central, solicitând admiterea
recursului, casarea actelor judecătorești contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii și scoaterea cererii de pe rol.
În motivarea recursului, recurenta a indicat că din concluziile instituției medicale
din Germania s-a constatat că durerea în regiunea inghinală a fost cunoscută de Sergiu
Munteanu, deoarece în documentul eliberat este indicat „Inflamație cunoscută, care se
repoziționează în partea inghinală dreaptă.
Mai mult, SA „Moldasig” a relatat că la examinarea prezentei cauze, de către
instanțele de judecată au fost încălcate normele procedurale, or, reclamantul nu a
respectat procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. Potrivit
capitolului XII din contract, toate litigiile apărute în legătură cu executarea contractului
de asigurare se soluționează prin negocieri directe, iar în cazul în care nu s-a ajuns la o
înțelegere între părți, în instanța de judecată la locul aflării pârâtului.
La 01 iulie 2020, în adresa intimatului Sergiu Munteanu a fost expediată copia
cererii de recurs depusă de SA „Moldasig”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele
dosarului (f.d. 131).
La 24 iulie 2020, Sergiu Munteanu a depus referință la cererea de recurs,
solicitând declararea recursului ca indamisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a fost expediată
participanților la proces, la 20 ianuarie 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f.d. 117), însă date despre recepționarea deciziei instanței de apel, la materialele cauzei
lipsesc.
Astfel, instanța de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale
și a declarat recursul în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Moldasig”, reprezentată de
avocatul Gheorghii Adam, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
3
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Moldasig”, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul
declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată
de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.
În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de
recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei
administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta
4
uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu
obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format
un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la instanță.
Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de
articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre
judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile
speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,
10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).
În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a
deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,
Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2
iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs
Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de
față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și
argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a
procedurii în ansamblu.
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de
SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam urmează a fi considerat
inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”,
reprezentată de avocatul Gheorghii Adam.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Mariana Pitic
Nicolae Craiu
5