2ra-1583/19 — cu privire la incasarea diferentei despagubirii de asigurare, repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1583/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru: L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Morari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu Morari

împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acțiuni și Gheorghe

Blanița cu privire la încasarea diferenței despăgubirii de asigurare, repararea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-

a respins apelul declarat de către Valeriu Morari și s-a menținut hotărârea din

17 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 04 iunie 2015 Valeriu Morari a depus cerere de chemare în judecată împotriva

CA „Moldasig” SA și Gheorghe Blanița, prin care a solicitat încasarea de la CA

„Moldasig” SA a diferenței despăgubirii de asigurare în sumă de 46 822 lei și

500 lei pentru efectuarea expertizei, de la Gheorghe Blanița suma de 67 110 lei cu

titlu de cheltuieli pentru locațiunea autoturismului, suma de 1200 lei pentru serviciile

de parcare, suma de 250 lei pentru serviciile de tractare auto, suma de 396,90 lei

prima de asigurare, suma de 35,16 lei cu titlu de cheltuieli de înștiințare și din contul

ambilor pârâți a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în rezultatul accidentului rutier

care a avut loc la data de 12 august 2014, automobilul de model Dacia Logan cu n/î

XXXX, care-i aparține, a fost distrus integral.

Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Gheorghe Blanița,

care la rândul său avea încheiat un contract de asigurare obligatorie a răspunderii

civile auto cu CA „Moldasig” SA.

Pe cale de consecință s-a adresat cu cerere către compania de asigurări privind

deschiderea dosarului de daune și achitarea despăgubirii de asigurare, prezentând

corespunzător actele deținute.

A menționat că la 20 august 2014 a fost examinat automobilul de model Dacia

Logan cu n/î XXXXX, în urma căruia a fost întocmit procesul-verbal de constatare

1

a daunelor. Ulterior în scopul stabilirii și constatării defectelor ascunse, automobilul

avariat a fost examinat suplimentar și au fost întocmite procese-verbale de constatare

a daunelor.

Astfel, CA „Moldasig” SA a constatat distrugerea totală a automobilului și a

stabilit despăgubirea de asigurare în mărime de 109 705 lei, calculată reieșind din

prețul mediu de piață al bunului, fiind dedusă suma echivalentă de 25% din suma

calculată ca fiind valoarea părții rămase din automobil.

Consideră că CA „Moldasig” SA nu a stabilit o despăgubire de asigurare care să

acopere integral prejudiciul material suportat, în contextul în care potrivit

răspunsului recepționat din partea SA „Daac Hermes”, care este reprezentantul

oficial al mărcii „Dacia” în Republica Moldova, în anul 2012, prețul automobilului

constituia suma de 11 600 euro.

Reieșind din calculul efectuat și având drept reper suma enunțată, se determină

că suma restantă a despăgubirii de asigurare și nerecunoscută de către CA

„Moldasig” SA este de 46 822 lei.

Odată cu avarierea automobilului său, consideră reclamantul că Gheorghe

Blanița urmează să-i compenseze cheltuielile suportate pentru locațiunea altui

automobil.

Prin hotărârea din 17 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu Morari. S-a

încasat din contul lui Gheorghe Blanița în beneficiul lui Valeriu Morari prejudiciul

material în mărime de 396, 90 lei și suma de 35,16 lei cu titlu de cheltuieli pentru

citare. În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate. (f.d. 168, 173-181,

vol. I)

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Valeriu Morari și s-a menținut hotărârea din 17 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 230, 231-240, vol. I)

Instanțele de judecată au concluzionat cu referire la pretențiile lui Valeriu Morari

privind încasarea din contul CA „Moldasig” SA a sumei de 46 822 lei cu titlu de

despăgubiri de asigurare și a sumei de 500 lei cu titlu de cost al expertizei, ca drept

pertinent raportului de expertiză realizat de către Camera de Comerț și Industrie din

care rezultă că valoarea medie de piață în starea de întreținere bună a automobilului

de marca „Dacia”, model „Logan MCV”, anul fabricației 2012, constituie suma de

146 273 lei sau 7624 euro, iar valoarea rămasă a automobilului deteriorat constituie

suma de 36 568 lei, fapt care determină că despăgubirea de asigurare constituie suma

de 109 705 lei.

Astfel, conform art. 22 alin. (7) și 23 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, instanțele

au statuat că ca urmare a diferenței dintre valoarea automobilului la data producerii

accidentului rutier și valoarea rămasă a acestuia, despăgubirile de asigurare

constituie suma de 109 705 lei, sumă care a fost achitată de către compania de

asigurări anterior înaintării acțiunii.

Instanțele au conchis că în condițiile în care în proprietatea păgubitului rămâne

bunul deteriorat cu o valoare de 2328,36 lei, încasarea suplimentară a despăgubirii

de asigurare în mărime de 46 822 lei duce la obținerea în urma valorificării bunului

a sumei de 179 765, 36 lei, fapt care depășește valoarea automobilului de 146 273

lei, conform raportului de expertiză întocmit de Camera de Comerț și Industrie și

depășește cu mult valoarea automobilului de 92 953,4 lei în baza informației de la

2

Serviciul Vamal.

Totodată, cu referire la pretențiile lui Valeriu Morari privind încasarea din contul

lui Gheorghe Blanița a sumei de 67 110 lei cu titlu de cheltuieli pentru locațiunea

automobilului, a sumei de 1200 lei cu titlu de servicii de parcare, a sumei de 250 lei

cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de tractare auto, a sumei de 396, 90 lei cu titlu

de primă de asigurare, a sumei de 35, 16 lei cu titlu de cheltuieli de citare, au reținut

că încasarea sumei de 67 110 lei sunt nefondate, nefiind prezentat actul de primire-

predare a automobilului în locațiune, iar ordinul de încasare a numerarului nr.

99350318 din 06 februarie 2015, ce atestă achitarea de către Cebotari Rodica a sumei

de 2812 lei cu destinația „alte impozite pe venit”, nu indică la legătura cauzală a

achitării plății menționate cu executarea reală a contractului de locațiune din 13

august 2014. Cu privire la pretențiile privind încasarea sumei de 1200 lei cu titlu de

servicii de parcare, s-a reținut că reclamantul nu a prezentat probe pertinente și

admisibile cu privire la încasarea sumei pretinse. Cu privire la încasarea sumei de

250 lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de tractare auto, s-a constatat că suma

respectivă a fost achitată de asigurator, în baza ordinului directorului general nr. 060-

01 din 19 ianuarie 2015.

În final, instanțele judecătorești ierarhic inferioare cu privire la pretențiile

privind încasarea în beneficiul reclamantului a sumei de 396, 90 lei cu titlu de primă

de asigurare și a sumei de 35, 16 lei cu titlu de cheltuieli de citare, au constatat

temeinicia acestora, fiind prezentate la dosar bonurile de plată/cecurile cu privire la

cheltuielile suportate.

La 06 iunie 2019 Valeriu Morari a declarat recurs împotriva deciziei din 19

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 17 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea deciziei instanței

de apel și parțial hotărârea primei instanțe, în partea respingerii pretențiilor, cu

emiterea unei noi hotărâri în această parte de admiterea integrală a pretențiilor. (f.d.

2-6, vol. II)

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este una

vădit neîntemeiată, nefiind examinate toate pretențiile expuse în cererea de apel,

nefiind elucidate momente importante pentru soluționarea pretențiilor expuse de

apelant.

La data de 06 august 2019 Gheorghe Blanița a depus referință, prin care a

solicitat de a considera recursul depus de către Valeriu Morari inadmisibil. (f.d. 37-

38, vol. II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 19 decembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 15 ianuarie

2019 și recepționată de către Valeriu Morari la 15 aprilie 2019. Recursul declarat de

către Valeriu Morari la 06 iunie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Valeriu

Morari este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Valeriu Morari a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

3

de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Valeriu Morari asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate ale recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Valeriu Morari, și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Valeriu Morari inadmisibil.

4

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Valeriu Morari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5