2ra-298/22 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare

2ra-298/22 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-298/22

2-19062270-01-2ra-04032022

prima instanță: Judecătoria Ungheni – M. Ulinici

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, E. Pulbere, O. Cojocari

DECIZIE

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de ZZZ, reprezentată de avocatul Tamara

Casian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea pe acțiuni „Moldasig” împotriva ZZZ cu privire la încasarea în ordine

de regres a despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de societatea pe acțiuni „Moldasig”, s-a casat

hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni și s-a emis o hotărâre

nouă, prin care s-a admis acțiunea depusă de societatea pe acțiuni „Moldasig”,

constată:

La 26 decembrie 2018, societatea pe acțiuni „Moldasig” (în continuare

SA „Moldasig”) a depus prin intermediul oficiului poștal cerere de chemare în

judecată împotriva ZZZ cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirii

de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 3-6, 94).

În motivarea acțiunii SA „Moldasig” a invocat că, la 24 octombrie 2016,

XXX a încheiat cu SA „Moldasig” contractul de asigurare de răspundere civilă

RCAI xxx, prin care a asigurat răspunderea civilă față de terțe persoane, asupra

conducerii autovehiculului de marcă și model Honda Prelude, cu n/î XXX.

La 30 ianuarie 2017, pe traseul R-17 Pîrlița – Fălești la km 25 + 700 m., din

direcția satului Pîrlița, raionul Ungheni, s-a produs un accident rutier cu

implicarea autovehiculului de marcă și model Honda Prelude, cu n/î XXX,

condus de YYY și autovehiculul de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î

XXX, condus de Valeriu Sorucean.

Conform materialelor de investigare a accidentului rutier, acesta a fost

produs din cauza că șoferul autovehiculului de marcă și model Honda Prelude, cu

1

n/î XXX, YYY a manifestat imprudență la trafic, nu a ținut cont de situația și

condițiile rutiere (carosabil înzăpezit, deplasare pe timp de noapte în curbă cu

pantă) și, pierzând controlul asupra vehiculului, a ieșit pe contrasens, unde a

tamponat frontal autovehiculul de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î

XXX, care se deplasa regulamentar din sens opus.

În rezultatul vătămărilor corporale primite în urma accidentului rutier,

șoferul de marcă și model Honda Prelude, cu n/î XXX, YYY a decedat la fața

locului.

Prin Ordonanța procurorului raionului Ungheni din 01 martie 2017 a fost

încetată urmărirea penală pornită la 30 ianuarie 2017 în temeiul art. 264 alin. (3)

lit. b) din Codul penal, cu clasarea acestuia în baza art. 275 pct. 5 din Codul de

procedură penală, în legătură cu intervenirea decesului făptuitorului YYY.

Având în vedere că în rezultatul accidentului rutier produs de către YYY la

30 ianuarie 2017, autovehiculul de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î

XXX, a fost deteriorat considerabil, la 05 aprilie 2017, persoana păgubită s-a

adresat asigurătorului vinovatului de producerea accidentului SA „Moldasig” cu

cerere privind constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de

asigurare.

În conformitate cu contractul/polița de asigurare obligatorie de răspundere

civilă seria RCAI nr. xxx, SA „Moldasig” a deschis dosarul de daune pe marginea

acestui caz de asigurare. Totodată, la 05 aprilie 2017, specialistul companiei de

asigurare împreună cu părțile cointeresate au stabilit daunele pricinuite

autovehiculului de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î XXX, care aparține

cu drept de proprietate lui Valeriu Sorucean, întocmindu-se în acest sens un

proces-verbal de constatare a defectelor, înregistrat cu nr. D/RCA/17-686/BL.

Ulterior, în baza conturilor preventive și a procesului-verbal de constatare și

evaluare a pagubelor, s-a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare în urma

deteriorării autovehiculului de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î XXX,

în sumă de 84 114 lei, care a fost achitată de asigurător conform dispoziției de

plată nr. 3074 din 13 iunie 2017.

Reclamanta SA „Moldasig” a menționat că odată cu achitarea despăgubirilor

de asigurare, conform art. 1329 din Codul civil, a preluat în limitele sumei

achitate dreptul asiguratului la creanță.

Din motiv că persoana vinovată de producerea accidentului rutier, YYY, a

decedat, asigurătorul SA „Moldasig” a interpelat Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Agenția Resurse Informaționale Juridice și Biroul Notarial din

municipiul Ungheni întru stabilirea succesorului acestuia. Conform informațiilor

furnizate de Biroul Notarial din municipiul Ungheni, moștenitor al averii

defunctului YYY este doar mama lui ZZZ.

Astfel, în scopul soluționării amiabile a litigiului, SA „Moldasig” a expediat

la 06 noiembrie 2018 în adresa ZZZ pretenția nr. 489, prin care i-a propus

achitarea benevolă a sumei prejudiciului suportat de SA „Moldasig”, însă, nu a

primit nici un răspuns la aceasta.

Reclamanta SA „Moldasig” a solicitat prin cererea de chemare în judecată

încasarea în ordine de regres din contul ZZZ în beneficiul său a despăgubirii de

asigurare în sumă de 84 114 lei și compensarea cheltuielilor de judecată legate de

achitarea taxei de stat în cuantum de 2 523,42 de lei și a cheltuielilor de transport

în sumă de 231,75 de lei.

2

Prin hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni s-a respins

acțiunea depusă de SA „Moldasig”.

S-a încasat din contul SA „Moldasig” în beneficiul ZZZ suma de 5 400 de

lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică (vol. II, f.d. 29, 32-

36).

În consolidarea soluției prima instanță a reținut că debitorul obligației de

executare în regres, YYY, a decedat în rezultatul accidentului rutier care a avut

loc la 30 ianuarie 2017. Deci, data deschiderii secesiunii după defunctul YYY se

consideră data de 30 ianuarie 2017. În opinia primei instanțe, de la această dată a

început să curgă termenul de înaintare a pretențiilor creditorilor celui ce a lăsat

moștenirea.

Judecătoria Ungheni a notat că creditorul SA „Moldasig” a cunoscut despre

faptul că persoana vinovată de producerea accidentului din 30 ianuarie 2017,

YYY, a decedat în urma acestuia, precum și de începerea curgerii termenului de

prescripție. Ba mai mult ca atât, SA „Moldasig” urma să cunoască despre acest

fapt și reieșind din Ordonanța privind neînceperea urmăririi penale din data de 01

martie 2017, prin care YYY a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului,

iar cauza penală a fost clasată pe motiv că făptuitorul a decedat.

În opinia primei instanțe, reclamanta SA „Moldasig” urma să înainteze

pretenții către moștenitorii defunctului, prevăzuți la art. 1500 din Codul civil, nu

mai târziu de 30 iulie 2017 sau nu mai târziu de 05 octombrie 2017. Însă,

asigurătorul și-a înaintat pretențiile față de ZZZ abia la 06 noiembrie 2018, cu

depășirea termenului legal cu cel puțin 11 luni.

Astfel, Judecătoria Ungheni a conchis că, în speță, cererea de chemare în

judecată depusă de SA „Moldasig” împotriva ZZZ urmează a fi respinsă, din

motivul omiterii termenului de înaintare a pretenției.

La 31 decembrie 2020, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din

Codul de procedură civilă, SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul stagiar Iurii

Tcaci, a declarat apel împotriva hotărârii din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei

Ungheni (vol. II, f.d. 31 recto-verso).

Prin decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de SA „Moldasig”.

S-a casat hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni și s-a

emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis acțiunea depusă de SA „Moldasig” împotriva ZZZ.

S-a încasat de la ZZZ în beneficiul SA „Moldasig” prejudiciul material în

sumă de 84 114 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 2 523,42 de lei sub

forma taxei de stat achitate la depunerea cererii de chemare în judecată și suma de

1 892,56 de lei taxa de stat la depunerea cererii de apel, iar în total 88 529,98 de

lei.

S-a respins cererea SA „Moldasig” cu privire la compensarea cheltuielilor de

transport (vol. II, f.d. 88, 89-96).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiate,

rezultate din aprecierea incorectă a circumstanțelor pricinii și interpretarea

eronată a normelor de drept material concluziile primei instanțe.

Curtea de Apel Chișinău a constatat că SA „Moldasig” s-a adresat cu

prezenta acțiune în interiorul termenului legal, or, ultima a survenit în drept de a

se adresa cu acțiune de regres după achitarea prejudiciului material, eveniment

3

care s-a produs în data de 14 iunie 2017, când a achitat persoanei păgubite

despăgubirea de asigurare în sumă de 84 955,14 lei.

Astfel, instanța de apel a conchis că SA „Moldasig” a probat întrunirea

condițiilor necesare pentru aplicarea art. 29 din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414

din 22 decembrie 2006, odată ce s-a constatat că la momentul producerii

accidentului rutier YYY nu avea acoperire contractuală, iar moștenitor al averii

defunctului este mama lui, ZZZ, de la care urmează să fie încasat în ordine de

regres despăgubirea de asigurare achitată de asigurător.

La 04 februarie 2022, ZZZ, reprezentată de avocatul Tamara Casian, a depus

prin intermediul oficiului poștal cerere de recurs împotriva deciziei din 02

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și

menținerea hotărârii din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Ungheni (vol. II,

f.d. 103-106, 114).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia că, în speță, termenul de prescripție în vederea înaintării acțiunii în

regres împotriva moștenitorilor lui YYY a început să curgă din data când

SA „Moldasig” a aflat despre deschiderea dosarului succesoral, și anume 25 iulie

care prevede expres că termenul de înaintare a pretențiilor este de 6 luni din ziua

când au aflat despre deschiderea succesiunii, dar nu din ziua când a aflat despre

deschiderea procedurii succesorale.

La fel, recurenta a considerat că nu putea fi acceptată poziția

SA „Moldasig”, precum că nu a cunoscut cine este moștenitor, deoarece în

coroborarea art. 40 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare

la data deschiderii succesiunii) și art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la

notariat (în redacția în vigoare la data deschiderii succesiunii) pretenția putea fi

înaintată nemijlocit moștenitorilor sau prin intermediul notarului, precum și prin

înaintarea unei acțiuni în instanța de judecată de la locul deschiderii moștenirii.

Ba mai mult, în cazul în care niciunul din moștenitori nu au deschis procedura

succesorală în termen, SA „Moldasig” nu era lipsit de dreptul să se adreseze la

notar pentru a deschide procedura succesorală sau să înainteze o cerere în instanța

de judecată.

În opinia recurentei, Judecătoria Ungheni corect a respins acțiunea în regres

înaintată de SA „Moldasig” ca fiind tardivă.

ZZZ a considerat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că după

decesul lui YYY nu au rămas careva bunuri în masa succesorală. Deși, formal

defunctul era proprietarul unui autovehicul evaluat la prețul de 10 000 de lei,

acest bun de fapt nu făcea parte din masa succesorală, deoarece a fost vândut cu

câțiva ani până la deces, iar noul proprietar nu l-a înmatriculat pe numele său.

Respectiv, după decesul fiului, a primit ca moștenire un bun afectat de vicii, care

real nu făcea parte din masa succesorală.

Recurenta a remarcat că activul succesoral nu acoperă nici pe departe

cheltuielile de înmormântare și de obținere a averii succesorale, pe care le-a

suportat exclusiv doar ea.

Astfel, ar putea să răspundă fața de creditori doar cu suma de 10 000 de lei,

valoarea bunului primit ca moștenire, dar nicidecum nu cu suma de 84 114 lei,

pretinsă de SA „Moldasig”. Reieșind din această ipoteză, instanța de apel trebuia

4

să țină cont de prevederile art. 1551 din Codul civil, conform căruia din contul

averii succesorale, până a fi repartizată între moștenitori, urmează a fi satisfăcute

creanțele privind compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima

boală a defunctului, a cheltuielilor de înmormântare, de obținere a averii

succesorale, de păstrare și gestionare a ei, de executare a testamentului, precum și

a cheltuielilor de plată a remunerației executorului testamentar sau custodelui

averii succesorale. Aceste creanțe urmează a fi satisfăcute din contul averii

succesorale în mod prioritar față de toate celelalte creanțe, inclusiv față de cele

garantate prin gaj.

Prin referința depusă la 07 aprilie 2022, intimata SA „Moldasig” a solicitat

declararea recursului depus de ZZZ ca fiind inadmisibil, în temeiul art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul opinează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate

fi stabilită data când decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost comunicată recurentei, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul

când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca hotărârea

judecătorească.

Prin încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

admisibil recursul declarat de ZZZ împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursul urmează a fi admis și casată

decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

5

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din

05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie

un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 02 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar drept consecință

nu a dat un răspuns cert dacă reclamanta a depus acțiunea în termenul legal sau

nu, precum și nu a stabilit legea aplicabilă speței, pronunțând în consecință o

soluție nemotivată.

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efectul devolutiv al

apelului, Curții de Apel Chișinău îi revenea obligația de a determina raportul

material-litigios dintre litiganți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia, iar drept urmare obiectul probațiunii pe cauza

dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice

prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă

soluționarea justă a litigiului.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul atestă că, la 30 ianuarie 2017, pe

traseul R-17 Pîrlița – Fălești la km 25 + 700 m., din direcția satului Pîrlița,

raionul Ungheni, s-a produs un accident rutier cu implicarea autovehiculului de

marcă și model Honda Prelude, cu n/î XXX, condus de YYY și autovehiculul de

marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î XXX, condus de Valeriu Sorucean.

Conform materialelor de investigare a accidentului rutier, acesta a fost

produs din cauza că șoferul autovehiculului de marcă și model Honda Prelude, cu

n/î XXX, YYY a admis încălcarea gravă a art. 45 alin. (1), art. 47 alin. (1) și art.

51 alin. (1) din Regulamentul circulației rutiere, care s-a soldat cu decesul unei

persoane, fapt ce constituie infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) din

Codul penal.

La fel, organul de urmărire penală a constatat că, în rezultatul vătămărilor

corporale primite în urma accidentului rutier, șoferul autovehiculului de marcă și

model Honda Prelude, cu n/î XXX, YYY a decedat la fața locului.

Astfel, prin ordonanța procurorului raionului Ungheni din 01 martie 2017

s-a refuzat în pornirea urmăririi penale pe cazul dat, din motivul intervenirii

decesului făptașului și s-a clasat procesul penal în baza art. 275 pct. 5 din Codul

de procedură penală (vol. I, f.d. 13-15).

Având în vedere că accidentul rutier din 30 ianuarie 2017 a fost produs de

către YYY, persoana păgubită s-a adresat în data de 05 aprilie 2017

asigurătorului vinovatului, companiei de asigurări SA „Moldasig”, cu cerere

privind constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare

(vol. I, f.d. 31 recto-verso).

Respectiv, în baza contractului și poliței de asigurare obligatorie de

răspundere civilă seria RCAI nr. xxx, SA „Moldasig” a deschis dosarul de daune

pe marginea acestui caz de asigurare, iar conform procesului-verbal de constatare

a daunelor nr. D/RCA/17-686/BL din 05 aprilie 2017, specialistul companiei de

asigurare împreună cu părțile interesate au stabilit daunele pricinuite

6

autovehiculului de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î XXX, care aparține

cu drept de proprietate lui Valeriu Sorucean (vol. I, f.d. 36-37, 38-58 recto-

verso).

Potrivit actului de evaluare cost reparație nr. 18376 din 26 aprilie 2017,

întocmit de SRL „General-Expert” pe dosarul de daună nr. D/RCA/17-686/BL,

costul părților componente (pieselor), materialelor și a manoperei de reparare a

autovehiculului de marcă și model Volkswagen Passat, cu n/î XXX, constituie în

total suma de 97 125,69 de lei (vol. I, f.d. 59-63).

Prin decizia SA „Moldasig” pe dosarul de daună nr. D/RCA/17-686/BL s-a

decis de a achita persoanei păgubite Valeriu Sorucean despăgubirea de asigurare

în mărime de 84 114 lei (vol. I, f.d. 74).

Prin ordinul nr. 1115-01 din 31 mai 2017, SA „Moldasig” a ordonat de a

achita lui Valeriu Sorucean despăgubirea de asigurare în mărime de 84 114 lei și

de a înainta acțiune de regres către succesorii persoanei vinovate de producerea

accidentului rutier în mărime de 84 114 lei, conform art. 29 lit. d) din Legea

nr. 414/2006 (vol. I, f.d. 75).

La 02 iunie 2017, asigurătorul vinovatului de producerea accidentului rutier,

SA „Moldasig” și persoana păgubită Valeriu Sorucean au semnat acordul privind

plata despăgubirilor de asigurare pe dosarul de daună nr. D/RCA/17-686/BL, prin

care părțile au convenit că accidentul rutier din 30 ianuarie 2017 constituie caz

asigurat, iar mărimea prejudiciului real cauzat persoanei păgubite constituie

84 114 lei (vol. I, f.d. 76).

Conform ordinului de plată nr. 3074 din 13 iunie 2017, asigurătorul

SA „Moldasig” a achitat lui Valeriu Sorucean suma de 84 114 lei, cu destinația

despăgubire de asigurare pe dosarul de daună nr. D/RCA/17-686/BL (vol. I,

f.d. 80).

La 11 iulie 2018, SA „Moldasig” a expediat în adresa Ministerului Justiției

al Republicii Moldova interpelarea nr. 315, prin care a solicitat furnizarea

informației privind deschiderea procedurii succesorale după decesul lui YYY

(vol. I, f.d. 82).

La 17 iulie 2018, SA „Moldasig” a expediat în adresa Primăriei s. Bușila,

raionului Ungheni, interpelarea nr. 322, prin care a solicitat furnizarea informației

privind deschiderea dosarului succesoral după decesul lui YYY și, după caz,

eliberarea copiilor de pe actele ce atestă calitatea moștenitorilor care au acceptat

primirea moștenirii sau au renunțat la moștenire (vol. I, f.d. 81).

Prin răspunsul nr. 12-13/1062 din 23 iulie 2018, la interpelarea nr. 315 din

11 iulie 2018, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a informat

SA „Moldasig” că la 06 iulie 2018 notarul Lidia Nagherneac a deschis dosarul

succesoral după decesul lui YYY (vol. I, f.d. 83).

La 01 octombrie și 06 noiembrie 2018, SA „Moldasig” a expediat în adresa

notarului Lidia Nagherneac interpelările nr. 405 și nr. 488, prin care a solicitat

furnizarea informației:

verso).

Conform materialelor prezentate de notarul Lidia Nagherneac, la 06 iulie

2018, Vasile Roibu a depus la biroul notarului Lidia Nagherneac în interesele

7

ZZZ declarație prin care a comunicat averea rămasă la ziua decesului lui YYY, a

declarat că ZZZ este unicul moștenitor de gradul I și că aceasta a acceptat

succesiunea în urma decesului lui YYY și a solicitat deschiderea procedurii

succesorale și eliberarea certificatului de moștenitor legal (vol. I, f.d. 92 recto-

verso).

La 10 august 2018, Vasile Roibu a depus la biroul notarului Lidia

Nagherneac în numele și interesele ZZZ cerere, prin care a declarat că unica

avere rămasă la ziua decesului lui YYY este autovehiculul de marcă și model

BMW 524 (vol. I, f.d. 91).

La 10 august 2018, notarul Lidia Nagherneac a eliberat ZZZ certificatul de

moștenitor legal, înregistrat cu nr. 7327, conform căruia a atestat că aceasta este

moștenitorul averii lui YYY, care este compusă din: unitatea de transport marca

BMW, model 524, cu n/î XXX și care potrivit Raportului de evaluare

nr. 2018/08/09 T, întocmit de ÎI „Russu Nicolae”, valorează 10 000 de lei (vol. I,

f.d 93, 107).

Conform notei-informative nr. 01/6687 eliberate la 14 noiembrie 2019 de

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, autoturismul de marcă BMW,

model 524, cu n/î XXX, a fost înmatriculat la 29 septembrie 2011 pe numele lui

YYY, iar la 31 ianuarie 2019 a fost reînmatriculat pe numele ZZZ în baza

certificatului de moștenitor legal nr. 7327 din 10 august 2018, fiindu-i atribuit

numărul de înmatriculare XXX, în aceiași zi, la 31 ianuarie 2019, fiind

reînmatriculat pe numele lui XXX (vol. I, f.d. 156, 157-166 recto-verso).

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 0318532, ZZZ a vândut la

31 ianuarie 2019 lui XXX autoturismul de marcă BMW, model 524, cu n/î XXX,

contra sumei de 10 000 de lei (vol. I, f.d. 163).

În condițiile speței, în lipsa unei motivări explicite, instanța de recurs

consideră prematură concluzia Curții de Apel Chișinău privind modul de

calculare a termenului de adresare în instanța de judecată a creditorului celui ce a

lăsat moștenirea cu acțiune împotriva moștenitorului acestuia.

Conform prevederilor art. 1544 din Codul civil (în redacția în vigoare până

la 01 martie 2019), în termen de 6 luni din ziua când au aflat despre deschiderea

succesiunii, creditorii celui ce a lăsat moștenirea trebuie să înainteze pretenții

către moștenitorii care au acceptat succesiunea, indiferent de scadența acestor

pretenții.

Dacă nu știau despre deschiderea succesiunii, creditorii celui ce a lăsat

moștenirea urmează să înainteze pretenții moștenitorilor în termen de un an din

momentul începerii curgerii termenului de înaintare a pretențiilor.

Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) și (2) atrage pierderea de către creditori

a dreptului de înaintare a pretențiilor.

Pentru început, instanța de apel urma să stabilească dacă la data decesului lui

YYY, SA „Moldasig” întrunea calitatea de creditor.

Totodată, Colegiul observă că potrivit art. 1440 din Codul civil (în redacția

în vigoare până la 01 martie 2019), succesiunea se deschide în urma decesului

persoanei fizice sau declarării morții ei de către instanța de judecată. Momentul

deschiderii succesiunii se consideră cel al decesului persoanei care a lăsat

moștenirea sau data rămânerii definitive a hotărîrii judecătorești privind

declararea morții lui.

8

În sensul art. 1440 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 01 martie

2019), deschiderea succesiunii este consecința juridică a încetării din viață a

persoanei fizice, adică încetarea calității de subiect de drept. Momentul

deschiderii succesiunii este concomitent cu încetarea din viață a celui care lasă

moștenirea. Respectiv, momentul morții se stabilește după ziua (calendaristică),

ora, și minuta survenirii ei.

Din acest considerent, în înțelegerea art. 1440 din Codul civil (în redacția în

vigoare până la 01 martie 2019), deschiderea succesiunii este momentul morții

celui ce a lăsat moștenirea, iar stabilirea exactă a momentului morții acestuia

prezintă o importanță practică pentru aplicarea în timp a legilor succesorale.

Reieșind din caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel trebuia să

determine exact momentul în care s-a născut dreptul la acțiune în ordine de regres

al asigurătorului SA „Moldasig” împotriva moștenitorilor lui YYY. Însă, din

analiza deciziei instanței de apel, se atestă că aceasta nu a motivat de ce în

condițiile speței nu sunt aplicabile prevederile art. 1440 din Codul civil (în

redacția în vigoare până la 01 martie 2019).

Succesiv, Colegiul consideră că, la judecarea fondului cauzei, instanța de

apel nu a ținut cont nici de instituția responsabilității succesorilor în fața

creditorilor, care conform art. 1540 alin. (1) din Codul civil (în redacția în

vigoare până la 01 martie 2019) presupune că moștenitorii care au acceptat

succesiunea satisfac pretențiile creditorilor celui ce a lăsat moștenirea

proporțional cotei fiecăruia în activul succesoral.

Așa, din norma precitată rezultă că moștenitorii sunt ținuți la plata datoriilor

doar în proporție cu moștenirea primită, adică în limita patrimoniului succesoral

moștenit. Respectiv, moștenitorii nu răspund pentru creanțele creditorilor celui ce

a lăsat moștenirea în limitele ce exced averea moștenită. Acest principiu are drept

scop stabilirea coraportului între activele și pasivele moștenirii.

În acest sens sunt relevante și prevederile art. 1541 din Codul civil (în

redacția în vigoare până la 01 martie 2019), care statuau că moștenitorul trebuie

să dovedească că datoriile celui ce a lăsat moștenirea depășesc valoarea averii

succesorale, cu excepția cazului când inventarul averii a fost efectuat de notar.

Recurenta în recurs insistă că a administrat suficiente probe care

demonstrează faptul că averea succesorală ce a moștenit-o după decesul fiului

YYY este compusă din unitatea de transport de marca BMW, model 524, cu n/î

XXX, care potrivit Raportului de evaluare al costului autoturismului

nr. 2018/08/09 T, întocmit de ÎI „Russu Nicolae” la 09 august 2018, valorează

10 000 de lei (vol. I, f.d 93, 107, 121-138). Mai mult ca atât, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 0318532, ZZZ a vândut la 31 ianuarie

2019 lui XXX autoturismul de marcă BMW, model 524, cu n/î XXX, contra

sumei de 10 000 de lei (vol. I, f.d. 163).

În opinia recurentei, din aceste înscrisuri, raportate la cererea de chemare în

judecată, rezultă cert că activul moștenirii acceptate de ZZZ după decesul fiului

YYY constituie 10 000 de lei, iar pasivul moștenirii, prin prisma creanțelor

SA „Moldasig” este format din compensarea despăgubirii de asigurare în sumă de

84 114 lei, compensarea cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat

în cuantum de 2 523,42 de lei și a cheltuielilor de transport în sumă de 231,75 de

lei.

9

Analizând memoriul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că aceasta

nu conține o argumentare clară cu privire la volumul patrimoniului succesoral

acceptat de ZZZ în raport cu creanțele SA „Moldasig”.

Ba mai mult, Curtea de Apel Chișinău nu a verificat dacă în speță sunt

aplicabile prevederile art. 1551 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 01

martie 2019).

Din prevederile art. 1551 din Codul civil (în redacția în vigoare până la 01

martie 2019) rezultă că există cheltuieli care urmează a fi efectuate din contul

averii succesorale, printre care sunt și cheltuielile legate de înmormântarea

defunctului, în care se includ atât cele efectuate pentru locul de înmormântare,

precum și cele suportate pentru procedura de înmormântare, precum și

cheltuielile legate de obținerea averii succesorale, de păstrare și gestionare a ei.

Prin urmare, cheltuielile legate de înmormântarea celui ce a lăsat moștenirea

sunt considerate pasive ale patrimoniului succesoral, care trebuie recuperate celui

ce le-a suportat. Deși, moștenitorul ZZZ a indicat că anume ea a suportat povara

înmormântării lui YYY și că cheltuielile de înmormântare trebuiau să-i fie

recuperate în mod preferințial până la achitarea datoriilor față de alți creditori ai

moștenirii și nu puteau face parte din patrimoniul moștenit, instanța de apel nu a

elucidat această circumstanță, lăsând fără răspuns chestiunea în limitele cărui

patrimoniu moștenit după decesul lui YYY poate răspunde moștenitorul ZZZ.

Instanța de recurs opinează că neelucidarea acestor circumstanțe nu poate

duce la soluționarea justă a litigiului, deoarece au un rol decis în constatarea

faptului dacă ZZZ poate răspunde în fața creditorului celui ce a lăsat moștenirea și

limitele răspunderii pe care aceasta o poartă.

Conjunctura dată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a

abținut de a da un răspuns convingător la criticile de bază invocate de ZZZ în fața

instanței de apel, deși, prin prisma articolului 6 § 1 din Convenție, aceasta se

aștepta la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru judecarea

procedurii respective (a se vedea Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania, hotărârile

din 09 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B).

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de ZZZ în fața instanței

în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate de instanța de apel, deși

ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca acestea să

fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate instanței de recurs să exercite

controlul judiciar al soluției pronunțate. Cu atât mai mult că, acest aspect cerea o

motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a omis să dea o asemenea

explicație și să stabilească dacă în condițiile speței sunt sau nu aplicabile

dispozițiile Legii nr. 1545/1998.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că recurenta nu a fost auzită de

instanța inferioară într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor prevăzute la

articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat obligația instituită

prin efectul devolutiv al apelului.

La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro

Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

10

Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă, în

condițiile din speță, decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău nu

corespunde acestor calități.

Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat

cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat

necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată

în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările

instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator

existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de ZZZ, reprezentată de avocatul Tamara Casian, împotriva

deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția

instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de

ZZZ, reprezentată de avocatul Tamara Casian și casării deciziei din 02 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de ZZZ, reprezentată de avocatul Tamara Casian.

Se casează integral decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea pe acțiuni „Moldasig” împotriva ZZZ cu privire la încasarea în ordine

de regres a despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată și

11

se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Maria Ghervas

12