2ra-368/22 — incasarea sumei cu titlu de diferenta a despagubirii de asigurare

2ra-368/22 — incasarea sumei cu titlu de diferenta a despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-368/2022

2-20083239-01-2ra-05042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (M. Alexei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cornel Chiperi

împotriva Societății pe Acțiuni „Moldasig” cu privire la încasarea sumei cu titlu de

diferență a despăgubii de asigurare,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 iulie 2020, Chiperi Cornel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA ,,Moldasig” cu privire la încasarea sumei cu titlu de diferență a

despăgubii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Chiperi Cornel a invocat că la data de 04 februarie 2020,

s-a produs accidentul rutier cu implicarea mijloacelor de transport de marca

„Xxxx”, n/î XXXX, anul fabricării 2019 și „Xxxx”, n/î XXXX, fapt confirmat prin

procesul-verbal cu privire la contravenție nr.4183220412161370 din 17 februarie

2020.

A indicat reclamantul că, în urma accidentului rutier a fost deteriorat mijlocul

de transport „Xxxx”, n/î XXXX, anul fabricării 2019,. Autoturismul „Xxxx”, n/î

XXXX, este în termenul de garanție de 3 ani la dealer-ul autorizat „Toyota” în

Republica Moldova, SRL „Continent”, dovada acestui fapt fiind contractul de

vânzare-cumpărare nr. T230519-19/1 din 23 mai 2019.

A relatat că, vinovat de producerea accidentului rutier și cauzarea

prejudiciului material mijlocului de transport „Xxxx”, n/î XXXX, conform deciziei

Poliției Rutiere a fost recunoscut șoferul automobilului „Xxxx”, n/î XXXX,

Ciobanu Ion, care poseda polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă

eliberată de SA ,,Moldasig”, fiind inițiată procedura contravențională prevăzută de

art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, iar în calitate de victimă a fost

recunoscut Chiperi Cornel.

1

La 19 februarie 2020, Chiperi Cornel a înaintat către SA ,,Moldasig” cererea

privind constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare

(RCA), urmare a cărui fapt, la data de 19 februarie 2020, de către SA ,,Moldasig” a

fost examinat mijlocul de transport avariat, ulterior fiind întocmit procesul-verbal

de constatare a daunelor D/RCA/20-346. În pct. 6.1. al procesului-verbal,

reclamantul a indicat că acceptă reparația autoturismului doar la dealerul oficial

întrucât se află în termenul de garanție și potrivit pct. 7.7 și 7.8 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. T230519-19/1 din 23 mai 2019, vânzătorul se eliberează de

obligațiunile de garanție în cazul încălcării de către cumpărător a pct. 4.2.3, 4.2.4

ale prezentului Contract, în cazul participării automobilului în accidente rutiere,

competiții sportive, în cazul parcurgerii mai mult de 1000 km și în cazul

prezentării automobilului pentru asistență de service regulată și repararea la stațiile

de deservire tehnică neautorizate de către producătorul „Toyota”. În cazul reparării

automobilului la stația de deservire tehnică autorizată cu piese originale, se

menține garanția oferită de către producător până la termenul de expirare a

garanției de 3 ani.

La 21 februarie 2020, la sediul dealerului autorizat „Toyota” în Republica

Moldova, SRL „Continent”, în prezența reprezentantului SA ,,Moldasig” a fost

examinat mijlocul de transport „Xxxx”, n/î XXXX prin care au fost stabilite

deteriorările cu stabilirea soluțiilor tehnice, SA ,,Moldasig” neavând obiecții la

pagubele constatate.

A reținut că, potrivit devizului de calcul pentru reparația mijlocului de

transport din 24 februarie 2020, eliberat de dealerul autorizat „Toyota” în

Republica Moldova, SRL „Continent”, costul reparației constituia 104 193 de lei,

ulterior, la data de 03 martie 2020, la cererea SA ,,Moldasig”, SRL „Serversor

Auto” a întocmit Raportul nr.200544 prin care a estimat valoarea daunei în mărime

de 80 807,33 de lei și a întocmit Acordul privind plata despăgubirii de asigurare.

Nefiind de acord cu suma despăgubirii, cu titlu de comparație, a solicitat SRL

„Expert Auto Plus” să întocmească un Raport de evaluare a pagubei și, deși SA

„Moldasig” a fost citat prin aviz telegrafic la 04 martie 2020 despre examinarea

autoturismului „Xxxx”, n/î XXXX, la data, ora și locul indicat, nu s-a prezentat.

Potrivit Raportului de evaluare a pagubei nr. 602/03A, întocmit de SRL „Expert

Auto Plus”, valoarea daunei a fost estimată în sumă de 101 740,68 de lei.

A subliniat că, cu toate că SA „Moldasig” cunoștea că mijlocul de transport

„Xxxx”, n/î XXXX se află încă în termen de garanție și reclamantul nu este în

drept să repare autoturismul decât în stațiile de deservire tehnică autorizate de

dealerul oficial, la 06 mai 2020, SA „Moldasig” a virat la contul reclamantului

doar suma de 80 807,33 de lei.

A relevat partea reclamantă că, potrivit facturii fiscale seria/nr. AAH 1598152

din 05 iunie 2020 eliberată de SRL „Continent”, costul total al reparației a

constituit 104 193 de lei, sumă achitată de reclamant, fapt dovedit prin bonul fiscal

nr. 5406 din 06 mai 2020 în sumă de 80 000 de lei și bonul fiscal nr. 6209 din 05

iunie 2020 în sumă de 24 193 de lei.

A indicat că, la data de 11 iunie 2020, în adresa SA ,,Moldasig” a fost

expediată somația de plată prin care a fost solicitată achitarea diferenței

despăgubirii de asigurare în mărime de 23 385,67 de lei, iar prin scrisoarea nr.

2137 din 22 iunie 2020 s-a respins solicitarea de achitare a cuantumul despăgubirii,

motiv pentru care reclamantul este nevoit să înainteze prezenta acțiune în justiție,

2

or, la caz, nu s-a ajuns la o înțelegere referitor la cuantumul despăgubirii de

asigurare.

A conchis că, potrivit art. 23 alin. (9) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în

procesul evaluării pagubei, atunci când este necesară înlocuirea părților

componente și a pieselor, în cazul achitării despăgubirii prin virament în contul

bancar al unității de specialitate, cuantumul despăgubirii de asigurare urmează a fi

stabilit de asigurător ținând cont de următoarele: a) pentru autovehicule cu o

vechime de exploatare de până la 3 ani și un parcurs de până la 100 000 km, costul

reparației autovehiculului se stabilește pe baza documentelor emise de către

unitatea de specialitate acceptată de părți. În acest caz, la reparația autovehiculului

se vor utiliza părți componente și piese originale noi.

Totodată reclamantul a indicat că, potrivit pct.7.7 și 7.8 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. T230519-19/1 din 13 mai 2019, vânzătorul se eliberează de

obligațiunile de garanție în cazul încălcării de către cumpărător a pct. 4.2.3, 4.2.4

ale prezentului contract, în cazul participării automobilului în accidente rutiere,

competiții sportive, în cazul supra parcurgerii mai mult de 1000 km și în cazul

prezentării automobilului pentru asistență de service regulată și repararea la stațiile

de deservire tehnică neautorizate de către producătorul „Toyota”. În cazul reparării

automobilului la stația de deservire tehnică autorizată cu piese originale, se

menține garanția oferită de către producător până la termenul de expirare a

garanției de 3 ani, astfel, a subliniat reclamantul că, cuantumul despăgubirii de

asigurare achitat de SA „Moldasig” este unul diminuat și ireal.

A susținut reclamantul că, legislația din domeniul asigurărilor cuprinde o serie

de reguli cu privire la stabilirea și acordarea despăgubirilor persoanelor

prejudiciate prin accidente de vehicule, toate aceste reguli alcătuiesc, în ansamblul

lor, o adevărată procedură de constatare a prejudiciilor și de stabilire și acordare a

despăgubirilor subsumată interesului prioritar de protecție a persoanei păgubite,

astfel, reclamantul a optat pentru reparația automobilului la distribuitorul oficial

deoarece se află la garanție, făcând trimitere expres la această modalitate de

reparație în procesul-verbal de constatare a daunelor din 19 februarie 2020. Mai

mult, SA „Moldasig” a acceptat ca unitate de specialitate „Toyota”, SRL

„Continent”, reprezentantul SA „Moldasig” participând la constatarea daunelor la

sediul distribuitorului oficial și neavând obiecții la procesul-verbal din 21 februarie

2020.

A concluzionat reclamantul că, cuantumul despăgubirii de asigurare ce

urmează a fi achitat de către SA „Moldasig” urmează a fi stabilit în baza

modalității propuse de reclamant, care în susținerea poziției sale a prezentat probe

admisibile și pertinente ce atestă că, a achitat unității de specialitate „Toyota”, SRL

„Continent” suma de 104 193 de lei pentru reparația autoturismului de model

„Xxxx”, n/î XXXX or, legislația în vigoare nu a acordat SA „Moldasig” dreptul

discreționar de a selecta modul de plată cel mai ieftin, dar a stabilit în sarcina

asigurătorului obligația certă de a despăgubi prejudiciul real, astfel, a subliniat

reclamantul că, prin prisma normelor de drept enunțate, consideră întemeiată

cerința privind încasarea din contul SA „Moldasig” a sumei de 23 385,67 de lei cu

titlu de diferență pentru despăgubirea de asigurare ținând cont de prejudiciul real

suportat stabilit conform facturii fiscale și având în vedere că cuantumul

despăgubirii de asigurare stabilit de SA „Moldasig” a fost diminuat în detrimentul

persoanei păgubite, prejudiciul suportat de ultimul, fiind mai mare.

3

A solicitat încasarea din contul SA „Moldasig” în beneficiul lui Chiperi

Cornel a sumei de 23 385,67 de lei cu titlu de diferență la despăgubirea de

asigurare precum și obligarea SA „Moldasig” la plata cheltuielilor ocazionale în

acest proces, cu titlu de taxă de stat și cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Chiperi Cornel împotriva SA

„Moldasig” cu privire la încasarea sumei cu titlu de diferență a despăgubii de

asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată.

A fost încasat de la SA „Moldasig” în beneficiul lui Chiperi Cornel suma de

23 385,67 de lei cu titlu de diferență a despăgubirii de asigurare, precum și

cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 701,57 de lei.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către SA „Moldasig”, cu menținerea hotărârii din 21 ianuarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția

adoptată de către prima instanță, fiind corect stabilit faptul că, conform pct. 7.7 din

contractul de vânzare-cumpărare nr. T230519-19/1 din 13 mai 2019, vânzătorul se

eliberează de obligațiunile de garanție în cazul încălcării de către cumpărător a pct.

4.2.3, 4.2.4 ale prezentului contract, în cazul participării automobilului în accidente

rutiere, competiții sportive, în cazul supra parcurgerii mai mult de 1000 km și în

cazul prezentării automobilului pentru asistență de service regulată și repararea la

stațiile de deservire tehnică neautorizate de către producătorul „Toyota”. Astfel,

ținând cont de faptul că, obiectul acțiunii derivă din contractul de asigurare unde

sunt stipulate toate condițiile care urmau a fi respectate, reclamantul/intimat a

solicitat reparația la distribuitorul oficial la care se află la garanție automobilul,

însă, asigurătorul a ignorat această cerință, urmare a cărui fapt, luând în

considerație că conform facturii fiscale seria/nr. AAH1598152 din 05 iunie 2020

eliberată de SRL „Continent”, costul total al reparației a constituit suma

de 104 193 de lei, sumă care a fost achitată de reclamantul/intimat Chiperi Cornel

conform bonurilor de plată din 06 mai 2020 și 05 iunie 2020, suma restantă în

mărime de 23 385,67 de lei, care constituie diferența dintre costul real al reparației

și suma transferată de către asigurător, corect a fost admisă spre încasare de către

prima instanță or, automobilul avariat se află la garanție, proprietarul optând

anume pentru această modalitate de reparație a bunului mobil, solicitare care nu

poate fi neglijată în cazul în care se află în raportul unei asigurări civile.

În consecință, din considerentele menționate și având în vedere că hotărârea

primei instanțe este legală, întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept

material și procedural, cu verificarea și aprecierea probelor în conformitate cu

art.130 din Codul de procedură civil, Colegiul a concluzionat de a respinge apelul

și de a menține hotărârea instanței de fond.

La 03 martie 2022, SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam

a declarat recurs împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate cu adoptarea unei decizii noi

privind trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță (f.d. 131-133).

În motivarea cererii a reiterat argumentele indicate în cererea de apel.

În esență a indicat că, în conformitate cu prevederile pct. 22 al hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013 cu privire la

aplicarea de către instanțele de judecată a legislației în domeniul asigurărilor

facultative a transportului auto, în faza pregătirii pentru dezbaterile judiciare a

4

pricinilor ce decurg din asigurările obligatorii de răspundere civilă auto este

indispensabilă stabilirea corectă de către instanțele de judecată a componenței

participanților la proces și implicarea în proces a altor persoane. Stabilirea corectă

a componenței participanților la proces trebuie să fie realizată atât sub aspect

cantitativ (antrenarea numerică a tuturor participanților la proces), cât și sub aspect

calitativ (determinarea corectă a calității lor procesuale în proces). La examinarea

litigiilor ce derivă din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, este

obligatorie atragerea în proces, în calitate de intervenient accesoriu/pârât, a

persoanei răspunzătoare de producerea accidentului rutier (art.67-69 din Codul de

procedură civilă, art. 22 alin. (2) din Legea nr.414-XVI), în cazul în care se

constată că, contractul de asigurare CASCO a fost încheiat de o companie de

leasing, iar posesorul este persoana păgubită în accidentul rutier, instanțele de

judecată sunt obligate să atragă ca parte în proces și compania de leasing, astfel,

participanții la proces pot fi subiecții raportului material litigios, anume, persoana

păgubită, posesorul de autovehicul, utilizatorul, asigurătorul și asiguratul, persoana

răspunzătoare de producerea accidentului rutier.

Potrivit art. 22 alin (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, în cazul stabilirii despăgubirii de

asigurare prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accident

produs de autovehicul aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în

Republica Moldova se exercită față de asigurătorul de răspundere civilă auto, în

limitele obligației lui stabilite prin prezenta lege, cu citarea obligatorie în calitate

de intervenienți accesorii, a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea

accidentului.

Din actele anexate la materialele dosarului civil s-a stabilit cu certitudine că

persoană răspunzătoare de producerea accidentului potrivit procesului-verbal cu

privire la contravenție nr. MAI04875330 din 17 februarie 2020 a fost recunoscut

șoferul automobilului „xxxx”, n/î xxxx, Ciobanu Ion, astfel la examinarea

prezentei cauze în instanța de fond, nu a fost atras în calitate de intervenient

accesoriu persoana răspunzătoare de producerea accidentului rutier, Ciobanu Ion,

astfel, prima instanță examinând acțiunea în lipsa lui Ciobanu Ion a încălcat

principiul egalității părților în drepturile procedurale.

A concluzionat recurentul că, pentru soluționarea justă și multiaspectuală a

litigiului, prima instanță avea obligația pozitivă de a stabili circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, pentru a elimina discrepanța intervenită,

încălcări a normelor de drept procedural, care conform cerințelor art. 388 alin. (1)

lit. b) și d) din Codul de procedură civilă, impun casarea hotărârii și remiterea

cauzei la rejudecare or, având în vedere faptul, că s-a constatat încălcarea normelor

de drept procedural și deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de apel și instanța de recurs, consideră recurentul fără echivoc că, cererea

de recurs urmează a fi admisă, casată integral hotărârea primei instanțe, cu

restituirea cauzei spre rejudecare, unde prima instanță va determina cercul

participanților la proces, va asigura tuturor participanților la proces condiții egale

pentru folosirea de către aceștia de drepturile procedurale, va examina pricina sub

toate aspectele, cu participarea tuturor părților implicate în litigiu, verificând toate

circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului cu adoptarea unei hotărâri

legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

5

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților prin intermediul poștei electronice la 11 ianuarie 2022 (f.d. 128). Astfel

recursul depus la 03 martie 2022 de către SA „Moldasig”, reprezentată de avocatul

Gheorghii Adam, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 05 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 137). Însă până în prezent intimatul nu și-a valorificat

acest drept și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

6

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SA

„Moldasig”, reprezentată de avocatul Gheorghii Adam nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil declarat de Societatea pe Acțiuni „Moldasig”,

reprezentată de avocatul Gheorghii Adam.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

7