2ra-1001/20 — constatarea faptului uzucapiunii

2ra-1001/20 — constatarea faptului uzucapiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1001/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Varvara

Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila Stoianov,

în cauza civilă, la cererea depusă de către Varvara Efimova, persoane interesate

Vladimir Grigorievschii și Primăria or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău cu privire la

constatarea faptului uzucapiunii,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov și a fost menținută hotărârea din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La data de 19 noiembrie 2018, Varvara Efimova a depus cerere cu privire la

constatarea faptului uzucapiunii, persoane interesate Vladimir Grigorievschii și

Primăria or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii, petiționara a indicat că la 11 septembrie 1972, în afara

căsătoriei, împreună cu Grigorievschii Vladimir au procurat în cote-părți egale casa de

locuit din XXXXX.

A susținut că, deoarece Grigorievschii Vladimir nu-și mai executa obligațiile de

întreținere a bunurilor imobile, plecând din casa de locuit, a fost nevoită să administreze

în întregime imobilele timp de 43 de ani. Din cauza crizei financiare, dar și a condițiilor

nefavorabile, casa de locuit fiind amplasată în zonă cu alunecări de teren, a investit în

reparația și întreținerea doar a casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX, celelalte

construcții amplasate pe teren au ajuns în stare deplorabilă și au fost demolate.

A invocat că la 16 iunie 2010 Primăria or. Vadul lui Vodă i-a eliberat titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX asupra ½ cotă-parte din

terenul aferent casei de locuit. Iar, prin hotărârea din 26 octombrie 2010 a Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău, a fost recunoscut dreptul ei de proprietate, dobândit prin

1

uzucapiune, asupra celeilalte ½ cotă-parte din terenul aferent casei de locuit din

XXXXX.

La 24 februarie 2011, petiționara a înregistrat dreptul de proprietate asupra

terenului cu nr. cadastral XXXXX, în temeiul titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren și a hotărârii judecătorești. Conform datelor din Registrul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu nr. cadastrale XXXXX

a fost înregistrat la 25 noiembrie 2005 după Grigorievschii Vladimir și reclamantă,

fiecare deținând câte ½ cotă-parte.

A menționat că având o vârstă înaintată, a decis să dispună de bunurile sale pentru

cauză de moarte. În tot acest timp, bunul imobil a suferit mai multe reparații și utilări,

care au sporit valoarea acestuia de zeci de ori. Astfel, în contractul de vânzare-

cumpărare nr. 1-1937 din 11 septembrie 1972, valoarea cotei-părți de ½ din casa de

locuit constituia 1000 de ruble, pe când în prezent acest bun valorează 48 908 lei.

Petiționara a afirmat că a deținut și a folosit potrivit destinației sub autoritatea

unui proprietar această cotă-parte, a achitat plățile obligatorii aferente acestui imobil,

iar în perioada administrării nimeni nu a înaintat pretenții în vederea tulburării

posesiunii utile a acestui bun.

A solicitat constatarea faptului uzucapiunii a ½ cotă-parte din casa de locuit cu

nr. cadastral XXXXX, amplasată XXXXX cu dispunerea înregistrării în Registrul

bunurilor imobile pe numele ei a dreptului dobândit prin uzucapiune asupra ½ cotă-

parte din imobilul menționat.

Prin hotărârea din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă cererea depusă de Varvara Efimova, ca fiind neîntemeiată.

La data de 29 mai 2019 Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea să fie admisă integral.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila Stoianov și

a fost menținută hotărârea din 22 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru dobândirea dreptului de

proprietate prin uzucapiune este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

cel care posedă bunul trebuie să fi de bună-credință; posesiunea trebuie exercitată timp

de 5 ani în cazul bunurilor mobile și de 15 ani în cazul bunurilor imobile; posesiunea

trebuie să fie utilă. Bunurile imobile vor putea fi dobândite în proprietate prin

uzucapiune numai în cazurile în care acestea nu sunt înregistrate în registrul bunurilor

imobile ținut de către Oficiile Cadastrale Teritoriale.

Instanța de apel a constatat că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile

din 24 septembrie 2018, Grigorievschii Vladimir deține dreptul de proprietate asupra ½

cotă parte din bunul imobil nr. XXXXX, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare

nr.1-1940 din 11 septembrie 1972. Terenul aferent imobilului, în baza titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren din 16 iunie 2010 și hotărârii din 26

octombrie 2010 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, constituie proprietatea

petiționarei Efimova Varvara. Totodată, potrivit copiei dosarului tehnic, casa

2

individuală de locuit lit. B a fost ruinată, conform actului din 09 septembrie 1988, ca

urmare a cutremurului de pământ și alunecărilor de teren, iar, construcția accesorie

(șură) lit.1 a fost demolată fără autorizație de desființare.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că în speță, nu sunt respectate

condițiile impuse de lege pentru solicitarea constatării faptului uzucapiunii, deoarece

bunul imobil este înregistrat în Registrul bunurilor imobile și cota-parte asupra acestuia

nu poate fi dobândit prin uzucapiune.

De asemenea, instanța de apel a reținut prevederile art. 320 alin. (2) din Codul

civil (în redacția de până la 01 martie 2019), potrivit cărora uzucapiunea imobiliară

constituie unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului,

iar drept temei al înregistrării dreptului de proprietate, dobândit prin uzucapiune, va fi

hotărârea judecătorească irevocabilă de constatare a faptului uzucapiunii. Astfel,

instanțele judecătorești constată posesiunea, folosința și dispoziția unui bun imobil în

drept de proprietate numai în cazul în care petiționarul a avut un document care

confirmă dreptul de posesiune asupra acestui imobil, însă actul este pierdut și

restabilirea lui este imposibilă.

În opinia Curții de Apel Chișinău, instanța de fond temeinic a remarcat faptul că

instanța judecătorească, la examinarea unor asemenea cereri, constată numai faptul

existenței documentelor care confirmă aparținerea imobilului petiționarului și nu

dreptul lui de proprietar. Totodată, petiționarul trebuie să prezinte probe despre

imposibilitatea de a obține documentul sau despre imposibilitatea restabilirii lui.

Raportând la caz cele indicate supra, instanța de apel a relevat că instanța de fond

just a respins cererea, or, în prezenta speță, petiționara dispune de extrasul din Registrul

bunurilor imobile precum că imobilul, proprietate comună pe cote părți, constituie

proprietatea Varvarei Efimova și a lui Grigorievschii Vladimir.

La data de 16 martie 2020, ora 22:39, prin intermediul poștei electronice, Varvara

Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila Stoianov, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 05

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 mai 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care cererea să fie admisă

integral.

La data de 19 martie 2020 Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov, a declarat recurs, înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu semnătură

olografă, împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 mai 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

cererea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentei a reiterat circumstanțele de fapt

și de drept invocate în cererea cu privire la constatarea faptului uzucapiunii și în cererea

de apel, indicând că instanța de apel a aplicat și interpretat eronat normele de drept

material.

A susținut că instanța de apel a aplicat în defavoarea recurentei dispozițiile art.

320 și 332 din Codul civil, menționând că bunurile imobile vor putea fi dobândite în

proprietate prin uzucapiune numai în cazurile în care acestea nu sunt înregistrate în

3

Registrul bunurilor imobile ținut de OCT. Or, Grigorievschii Vladimir a părăsit

localitatea mai mult de 35 de ani, a plecat într-o direcție necunoscută și nu s-a mai

întors, fapt constatat prin hotărârea nr. 2-2531/2010 din 26 octombrie 2010 a

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău.

A precizat că posesiunea necesară uzucapiunii nu a fost discontinuă, a durat mai

mult de 15 ani până la înregistrarea în Registrul bunurilor imobile, nu a fost tulburată

sau precară. Iar, motivul invocat de instanțele de judecată precum că dreptul de

proprietate a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile nu este unul relevant speței.

La 04 iunie 2020, copia recursului declarat de Varvara Efimova, reprezentată de

avocatul Ludmila Stoianov a fost expediată în adresa lui Grigorievschii Vladimir și

Primăria or. Vadul lui Vodă, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 151-154).

Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în

judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau

înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin

alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui, precum și prin delegație judiciară.

Potrivit art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, dacă părțile și alți

participanți la proces sunt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază

la sediul avocaților, recepționarea înlăturând orice viciu de citare a participanților.

Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în

Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și

alți participanți la proces.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 05

decembrie 2019.

La 13 ianuarie 2020, Curtea de Apel Chișinău a expediat decizia integrală la

adresa electronică a reprezentantului apelantei Varvara Efimova, avocatul Ludmila

Stoianov – XXXXX (f.d. 122), indicată de către ultima în mandatul avocațional (f.d. 7)

și în cererea de apel (67, 89).

Respectiv, termenul de 2 luni de declarare a recursului a început să curgă de la

14 ianuarie 2020, ziua imediat următoare datei comunicării deciziei instanței de apel și

4

a expirat la 16 martie 2020, având în vedere că 14 martie 2020 este zi de sâmbătă.

La data de 16 martie 2020, ora 22:39 Varvara Efimova, reprezentată de avocatul

Ludmila Stoianov, a expediat la poșta electronică a Curții Supreme de Justiție cerere de

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 mai 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

cererea să fie admisă integral (f.d. 125-127).

La data de 19 martie 2020 Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov, a declarat recurs, înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu semnătură

olografă, împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 mai 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

cererea să fie admisă integral (f.d. 129-130).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că recursul a fost declarat de către Varvara Efimova,

reprezentată de avocatul Ludmila Stoianov cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

Or, termenul limită de declarare a recursului a expirat la 16 martie 2020, pe când

avocatul Ludmila Stoianov a declarat recurs din numele Varvarei Efimova la 19 martie

2020.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție nu poate reține recursul expediat la poșta electronică la

data de 16 martie 2020, ora 22:39, deoarece, în cazul în care subiectul procesual

comunică instanței de judecată un act procesual (o cerere, un demers etc.) prin

intermediul poștei electronice, în afara programului de lucru al acesteia, momentul

recepționării actului procesual se va considera ora la care își începe activitatea instanța

de judecată respectivă.

Astfel, recursul a fost înregistrat de Curtea Supremă de Justiție la 17 martie 2020.

Mai mult ca atât, recursul expediat la poșta electronică nu întrunește condițiile de

autenticitate a documentului electronic, care se depune cu semnătură electronică

avansată calificată.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție apreciază cu certitudine că, contestarea

actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat demonstrează

atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale conferite de

legislația națională.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs depus cu omiterea termenului de

declarare, împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimatei la un

proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

pronunțată în cauza Ponomaryov contra Ucrainei (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008),

în conținutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși, în speță nu

5

era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci

de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-

un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată,

dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului

de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă

motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de

lucru judecat.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (1) și (2), 433 lit. b) și 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Varvara Efimova, reprezentată de avocatul Ludmila

Stoianov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

6