2ra-1056/20 — impartirea bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-1056/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C.Vîrlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.I.Secrieru, V.Mihaila, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serafim Florea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serafim Florea

împotriva lui Cornea Evlampia cu privire la îmăpțirea în natură a bunului imobil

și formarea bunurilor imobile separate,

împotriva deciziei din 04 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 octombrie 2017, Florea Serafim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cornea Evlampia, prin care a solicitat încetarea proprietății comune

în devălmășie a coproprietarilor Florea Serafim și Cornea Evlampia asupra

apartamentului nr.XXXXX, numărul cadastral XXXXX, cu suprafață de 123,7

m.p., situat în XXXX, prin împărțire în natură a acestui bun imobil și formarea

bunurilor imobile separate.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 14 iulie 1988, a fost desfăcută căsătoria

încheiată între Florea Serafim și Cornea Evlampia. În timpul căsătoriei, de la

Cooperativa de Construcții Locative nr. 135 au primit apartamentul nr.XXXXX,

cu 5 odăi, cu suprafață de 123,7 m.p., situat în XXXXX.

A menționat că până la ziua desfacerii căsătoriei costul apartamentului a fost

achitat în întregime, în legătură cu ce, au dobândit acest bunul imobil cu dreptul

de proprietate comună în devălmășie a soților. Deoarece după desfacerea

căsătoriei conviețuirea comună cu pârâta era imposibilă, în anul 2000 s-a adresat

în judecată cu acțiune privind aprecierea modului de folosință a apartamentului.

A specificat că, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

07.04.2000, a fost stabilit modul de folosință a apartamentului comun, situat în

XXXXX.

A relevat că, conform hotărârii judecătorești nominalizate, după Florea

Serafim au fost întărite odăile locative nr.79 cu suprafața de 16,2 m.p. și nr. 82 cu

suprafața de 11,3 m.p., iar după Cornea Evlampia, au fost întărite odăile locative

nr.72 cu suprafața de 16,1 m.p., nr. 73 cu suprafața de 11,4 m.p. și nr. 78 cu

suprafața de 11,4 m.p. În folosință comună, a fost apreciat coridorul nr. 71, cu

1

suprafața de 3,8 m.p., coridorul nr. 74 cu suprafața de 11,3 m.p., coridorul nr. 75

cu suprafața de 3,4 m.p., viceul nr. 76 cu suprafața de 1 m.p., baia nr. 77 cu

suprafața de 2,6 m.p., coridorul nr. 80 cu suprafața de 8 m.p., coridorul nr. 84 cu

suprafața de 2,3 m.p., viceul nr. 83 cu suprafața de 2,7 m.p., bucătăria nr. 81 cu

suprafața de 7,6 m.p.

Din momentul intrării în vigoare a acestei hotărâri, fiecare a instalat intrare

separată în partea lui și achită serviciile comunale separat.

A notat că în prezent, pârâta îi creează obstacole în folosirea bunului comun

și încalcă modul de folosință a apartamentului comun, stabilit prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07.04.2000. Astfel, pentru a fi luate

măsurile în privința comportamentului pârâtei, s-a adresat cu cereri la poliție, însă

din motiv, că această locuință are statutul juridic proprietate comună, poliția i-a

refuzat în rezolvarea problemei.

A precizat că având în vedere că nu pot ajunge la o înțelegere privind modul

și condițiile divizării imobilului comun, în conformitate cu legislația civilă în

vigoare, a solicitat instanței de judecată emiterea unei hotărâri privind încetarea

proprietății comune în devălmășie asupra apartamentului nr.72, cu 5 odăi, cu

suprafața de 123,7 m.p., situat în XXXXX, prin împărțirea în natură și formarea

acestui bun imobil.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 357, 361 Cod

Civil și art. 11, 22 alin (1) lit. a) a Legii cu privire la formarea bunurilor imobile

nr. 354 din 28.10.2004.

Prin hotărârea din 08 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea civilă a fost respinsă integral (f.d.79, 82-86).

Prin decizia din 04 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de avocatul Cibric Ruslan, în interesele lui Florea Serafim și s-a

menținut hotărârea din 08 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că în conformitate cu art.

123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță

specializată sânt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la

care participă aceleași persoane.

În corespundere cu prevederile art. 254 alin. (3) CPC, după ce hotărârea

rămâne irevocabilă, părțile și ceilalți participanți la proces, precum și succesorii

lor în drepturi, nu pot înainta o nouă cerere de chemare în judecată cu aceleași

pretenții și în același temei, nici să conteste în alt proces faptele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea judecătorească irevocabilă.

Prin prisma normelor precitate, instanța de apel a considerat necesar a

menționa că principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea

din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între

aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două

hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o

hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară,

pronunțată într-un alt proces.

De asemenea, materialele cauzei au realat că, conform Raportului de

expertiză judiciară nr. 019 din 22 octombrie 2018, s-a stabilit posibilitatea

2

împărțirii în natură a bunului imobil cu o singură variantă, indicând că întreținerea

separată a fiecărei părți din bunul imobil supus cercetărilor, din punct de vedere

tehnic este posibilă, inclusiv și a structurilor inginerești (rețelelor) de utilizare

comună prin stabilirea delimitării zonelor de utilizare (f.d.47-54).

Instanța de apel a invocat că prima instanța a notat că, de către expertul

judiciar nu a fost stabilit care zonă urmează a fi delimitată, or apartamentul litigios

este format din 5 odăi care dispune de o singură bucătărie.

Prin urmare, având în vedere prevederile legale enunțate în coroborare cu

materialele cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe potrivit căreia reamenajarea unei odăi locative din apartamentul în litigiu,

în bucătărie este imposibilă.

La fel, instanța de apel a menționat că este întemeiată concluzia instanței de

fond prin care a opinat că, ținând cont de prevederile art. 7 și art. 8 alin.(2) din

Legea nr. 354-XV din 28.10.2004 cu privire la formarea bunurilor imobile,

instanța nu este în drept să dispună alte metode de partajare întrucât cauza se

judecă în limita pretențiilor înaintate, or, la caz, Florea Serafim a insistat anume

asupra partajării în natură a apartamentului litigios, prin urmare instanța nu poate

oferi sultă unei părți sau dispune vânzarea bunului la licitație pentru a-l partaja.

La 20 mai 2020 Serafim Florea a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 04

februarie 2020, și expediată participanților la proces la 27 februarie 2020, dar date

care ar confirma recepționarea deciziei recurată la materialele dosarului lipsesc.

Astfel cererea de recurs declarată la 20 mai 2020 de către Serafim Florea este

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 24 iunie

2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.187). Conform avizului de recepție Cornea

Evlampia nu a recepționat recursul, plicul fiind restituite cu

mențiunea ,,nereclamat” (f.d.188).

3

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimata nu a

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

4

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Serafim Florea.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serafim Florea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5