3ra-752/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-752/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-752/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Ciobanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Kukhilava Tengiz,

reprezentat de către avocatul Pavel Zamfir,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Kukhilava Tengiz împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

persoană terță Biroul migrație și azil cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 02 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a casat hotărârea din data de 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în

judecată,

constată:

La 07 iunie 2019 avocatul Pavel Zamfir, acționând în interesele lui Kukhilava

Tengiz, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră, persoană terță Biroul migrație și azil, prin care a solicitat

anularea deciziei din 12 mai 2019 privind refuzul intrării cetățeanului Georgiei,

Kukhilava Tengiz pe teritoriul Republicii Moldova.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Pavel Zamfir, în interesele

lui Kukhilava Tengiz, a indicat că la 12 mai 2019, la ora 09:40, la punctul de trecere

a frontierei de Stat Aeroportul Internațional Chișinău a fost stopat și a prezentat

pașaportul cu nr. № 16BA74956. Ulterior, fără a invoca careva motive plauzibile,

angajatul Poliției de Frontieră a emis decizia privind refuzul intrării cetățeanului

Georgiei, Kukhilava Tengiz pe teritoriul Republicii Moldova.

Reclamantul a menționat că din conținutul deciziei contestate a înțeles că i s-a

refuzat în intrarea pe teritoriul Republicii Moldova în baza Legii nr. 200 privind

regimul străinilor în Republica Moldova din 16 iulie 2010, în decizie fiind bifat lit.

„H” și anume „este semnalat inadmisibil în sistemele informaționale automatizate”.

În opinia avocatului Pavel Zamfir decizia contestată este ilegală, întocmită cu

încălcarea normelor de drept material și procedural, or cadrul normativ care

reglementează modalitatea de refuz în intrarea provizorie a străinilor pe teritoriul

Republicii Moldova nu prevede temeiul indicat în decizia contestată și anume „este

semnalat inadmisibil în sistemele informaționale automatizate”.

Reclamantul a susținut că decizia din 12 mai 2019 emisă în privința lui

Kukhilava Tengiz nu se încadrează în nici unul din punctele enumerate la art. 8, alin.

1

(l) din Legea nr. 200 privind regimul străinilor în Republica Moldova din 16 iulie

2010, aceasta fiind întemeiată pe faptul că Kukhilava Tengiz ar fi inadmisibil în

sistemele automatizate naționale, circumstanță care excede prevederile legale și nu se

regăsește în lista temeiurilor de refuz.

Mai mult, nu este clar în care anume sisteme informaționale nu este admisibil

Kukhilava Tengiz și care este cauza includerii acestuia în aceste sisteme. Or, scopul

declarat al vizitei lui Kukhilava Tengiz era unul legat de afaceri și acesta nu

reprezenta un impediment pentru securitatea națională, iar reieșind din prevederile

art. 2594-2598 din Codul civil și prevederile Legii privind regimul străinilor în

Republica Moldova, străinilor li se aplică regim național ceea ce presupune că aceștia

au aceleași drepturi și obligații pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția

drepturilor politice.

De asemenea, a mai indicat că, odată cu întocmirea și prezentarea copiei deciziei,

lui Kukhilava Tengiz nu i-au fost explicate drepturile sale, în special dreptul la

contestație.

Avocatul Pavel Zamfir, în interesele lui Kukhilava Tengiz, a susținut că refuzul

neîntemeiat de a fi admis pe teritoriul Republicii Moldova, aplicat față de Kukhilava

Tengiz, reprezintă o încălcare a acestui regim.

Prin hotărârea din data de 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a admis acțiunea înaintată de Kukhilava Tengiz, s-a constatat ilegalitatea și

s-a anulat decizia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind refuzul

intrării lui Kukhilava Tengiz în Republica Moldova din 12 mai 2019. ( f.d.51,92-96)

Pentru a decide astfel, instanța de fond a menționat că temei de refuz a intrării

cetățeanului Georgiei, Kukhilava Tengiz pe teritoriul Republicii Moldova a fost

indicat faptul că acesta este semnalat inadmisibil în sistemele informaționale

automatizate, însă acest temei nu se regăsește în prevederile Legii nr. 200 privind

regimul străinilor în Republica Moldova din 16 iulie 2010.

Argumentul precum că Kukhilava Tengiz este declarat persoană indezirabilă pe

teritoriul Republicii Moldova a fost respins de instanța de fond, ori prin decizia nr.

516 din 25 iulie 2018 a Biroului migrației și azil s-a decis declararea cetățeanului

Georgiei, deținătorul mai multor identități, Tcharaia Tengiz, născut la 10 aprilie 1982,

Charaia Tengiz, născut la 10 aprilie 1982, persoană indezirabilă. La caz, persoana

care s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei de stat Aeroportul Internațional

Chișinău la data de 12 mai 2019, identificată ca fiind Kukhilava Tengiz în baza

pașaportului prezentat, nu este aceeași persoană menționată în decizia Biroului

migrație și azil din 25 iulie 2018.

De asemenea, instanța de fond prin prisma art. 31 și 118 din Codul administrativ

a concluzionat că decizia contestată este nemotivată, deoarece nu conține nici un

element din cele descrise în prevederile legii, ce se referă la motivarea actului

administrativ individual, nefiind clare temeiurile de fapt și de drept pe care s-a bazat

autoritatea publică la emiterea deciziei din 12 mai 2019, ceea ce în consecință

condiționează declararea ilegalității acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 232, alin. (1) din Codul administrativ

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în termen, la 27 noiembrie 2019 a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din data de 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 56-57)

2

Curtea de Apel Chișinău a notificat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

despre necesitatea depunerii apelului motivat în termen de 7 zile din momentul

recepționării notificării. Notificarea fiind expediată în adresa autorității publice

apelante prin intermediul poștei electronice la data de 16 decembrie 2019. (f.d. 102)

La 23 decembrie 2019, în termen, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

depus la Curtea de Apel Chișinău apelul motivat împotriva hotărârii din data de 22

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 103-111)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 02 martie 2020 a casat hotărârea

din data de 22 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a emis o nouă

hotărâre, prin care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. (f.d.

177,178-190)

Instanța de apel în temeiul art. 6, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 283 din 28

decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art. 24, alin. (1) din Legea nr. 215

din 04 noiembrie 2011 cu privire la frontiera de stat, art. 6, alin. (1), art. 8, art. 9,

art.55 și art. 841 din Legea 200 din data de 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în

Republica Moldova a concluzionat că cererea de chemare în judecată depusă de către

Kukhilava Tengiz este neîntemeiată din următoarele considerente.

La caz, s-a constatat că la momentul traversării frontierei de stat de către

cetățeanul Georgiei, Kukhilava Tengiz, Sistemul informațional integrat al Poliției de

Frontieră a semnalat că acesta figurează ca fiind activ consemnul la frontieră cu

,,interdicție intrare”, care a fost instituit la 09 august 2018 în baza deciziei Biroului

migrație și azil nr. 516 din data de 25 iulie 2018 cu privire la declararea persoanei

indezirabile pe teritoriul Republicii Moldova pentru un termen de 15 ani. Drept

consecință, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a emis decizia privind

refuzul intrării persoanei în Republica Moldova din 12 mai 2019 în privința lui

Kukhilava Tengiz.

Instanța de apel a menționat că prin decizia Biroului migrație și azil nr. 516 din

data de 25 iulie 2018 Kukhilava Tengiz a fost declarat persoană indezirabilă pe

teritoriul Republicii Moldova, totodată specificându-se că acesta deține mai multe

identități. Instanța de apel a mai constatat că Kukhilava Tengiz, Tcharaia Tengiz și

Charaia Tengiz, născut la 10 aprilie 1982, numărul de identificare național

62006059361 este una și aceiași persoană, iar în decizia Biroului migrație și azil s-a

făcut referință asupra faptului că acesta deține mai multe identități. Potrivit datelor

din actele de identitate prezentate, indiferent de nume, este stabilită unicitatea datelor

de naștere, precum și a numărului de identificare național. Totodată, instanța de apel

a reținut că decizia Biroului migrație și azil nr. 516 din 25 iulie 2018 cu privire la

declararea străinului persoană indezirabilă este în vigoare, nu a fost anulată și

respectiv constituie temei de neautorizare a trecerii frontierei de stat de către

cetățeanul Georgiei Kukhilava Tengiz.

Argumentul precum că nu sunt careva decizii de declarare a lui Kukhilava

Tengiz drept persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova a fost combătut

prin scrisoarea nr. 5/1-4334 din 26 iulie 2018 a Biroului migrație și azil către

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care s-a solicitat instituirea,

începând cu 25 iulie 2018 a consemnului la frontieră în raport cu cetățeanul Georgiei,

deținătorul mai multor identități Tcharaia Tengiz, Charaia Tengiz, anul nașterii 10

aprilie 1982, numărul de identificare național 62006059361, pe un termen de 15 ani.

3

Instanța de apel a conchis ca fiind incorectă concluzia instanței de fond cu

referire la faptul că decizia din 12 mai 2019 privind refuzul intrării cetățeanului

Georgiei, Kukhilava Tengiz pe teritoriul Republicii Moldova, emisă de către

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, ca fiind nemotivată, ori potrivit pct. 2

al Regulamentului cu privire la stabilirea procedurii de refuz a intrării/ieșirii în/din

Republica Moldova, aprobat prin Ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră nr. 589 din 29 august 2017 cu privire la stabilirea procedurii refuz al

intrării în/din Republica Moldova, polițistul de frontieră decide cu privire la refuzul

intrării sau ieșirii în/din Republica Moldova în conformitate cu prevederile art.8 și 12

din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova,

art. 24 din Legea nr. 215 din 04 noiembrie 2011 cu privire la frontiera de stat a

Republicii Moldova și cu actele normative în vigoare.

Potrivit pct. 3 al aceluiași act normativ, în cazul refuzului intrării persoanelor în

Republica Moldova polițistul de frontieră completează formularul standard conform

modelului stabilit în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, iar în cazul refuzului ieșirii

persoanelor din Republica Moldova - formularul standard conform modelului stabilit

în anexa nr. 2 la prezentul Regulament.

Prin urmare, inspectorul de la punctul de trecere al frontierei de stat la întocmirea

deciziei privind refuzul intrării persoanei în Republica Moldova bifează una sau mai

multe condiții, care nu sunt respectate de către străin pentru a-i fi autorizată intrarea

în Republica Moldova, lista exhaustivă a motivelor se conține în decizie.

În final instanța de apel a concluzionat că decizia privind refuzul intrării

persoanei în Republica Moldova întocmită în privința cetățeanului Georgiei,

Kukhilava Tengiz la data de 12 mai 2019 corespunde cerințelor de formă și de

conținut stabilite de normele juridice în vigoare.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Kukhilava Tengiz, reprezentat

de către avocatul Pavel Zamfir, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond. ( f.d. 199-206)

În motivarea recursului Kukhilava Tengiz, reprezentat de către avocatul Pavel

Zamfir, a menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material,

fiind eronată și concluzia instanței de apel privind identitatea unică a lui Tcharaia

Tengiz, Charaia Tengiz, anul nașterii 10 aprilie 1982, numărul de identificare național

62006059361 și a lui Kukhilava Tengiz.

Recurentul a susținut că prin decizia Biroului migrație și azil nr. 516 din 25 iulie

2018 a fost declarate persoane indezirabile pe teritoriul Republicii Moldova două

personalități Tcharaia Tengiz și Charaia Tengiz, anul nașterii 10 aprilie 1982, fără

număr de identificare național, deci aceste personalități nu au fost identificate după

numărul de identificare național, dar numai prin data și anul nașterii.

Kukhilava Tengiz, reprezentat de către avocatul Pavel Zamfir, a mai menționat

că în decizia contestată nu este specificat numărul de identitate național al lui

Kukhilava Tengiz, după care acesta ar fi fost identificat în baza deciziei Biroului

migrație și azil nr. 516 din 25 iulie 2018 ca persoană declarată indezirabilă pe

teritoriul Republicii Moldova. La caz, a fost specificat un alt motiv și anume „este

semnalat inadmisibil în sistemele informaționale automatizate”, motiv care nu se

regăsește în prevederile Legii nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în

Republica Moldova.

4

În acest context, recurentul a susținut că instanța de fond corect a reținut că

normele ce reglementează interdicția intrării străinilor pe teritoriul Republicii

Moldova nu indică și motivul specificat în decizia contestată.

Mai mult, la materialele dosarului nu a fost anexat nici un act oficial al

autorităților georgiene, prin care să se confirme, fără echivoc, tripla identitate a lui

Kukhilava Tengiz.

În întimpinarea recursului la 14 iulie 2020 a depus referință Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat, indicând că recursul motivat a fost depus cu depășirea termenului prevăzut

de art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. (f.d. 214-223)

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a susținut că la momentul traversării

frontierei de stat de către Kukhilava Tengiz, Sistemul informațional integrat al Poliției

de Frontieră a semnalat că figurează ca fiind activ consemnul la frontieră cu sarcina

„interdicție intrare”, ca urmare fiind emisă decizia privind refuzul intrării persoanei

pe teritoriul Republicii Moldova.

La 15 iulie 2020 a depus referință Biroul de migrație și azil, prin care a solicitat

respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel, menționând că

decizia privind declararea lui Kukhilava Tengiz persoană indezirabilă a fost întocmită

în conformitate cu prevederile art. 55 al Legii nr. 200 din data de 16 aprilie 2010

privind regimul străinilor în Republica Moldova, fiind respectate toate normele legale

în cazul emiterii decizie pe rațiune de securitate națională. Mai mult, în conformitate

cu art. 56 alin. (2) al aceluiași legi astfel de date și informații nu pot fi sub nici o

formă, direct sau indirect, aduse la cunoștință străinului declarat persoană

indezirabilă. (f.d.226-228)

La caz, în urma traversării frontierei de stat de către cetățeanul Georgiei,

Kukhilava Tengiz, născut la 10 aprilie 1982, IDNP - 62006059361, Sistemul

Informațional integrat al Poliției de Frontieră a stabilit, coincidența între codul

personal (IDNP) al persoanei sub identitatea Tcharaia Tengiz, născut la 10 aprilie

1982 și Charaia Tengiz, născut la 10 aprilie 1982, IDNP - 62006059361.

Astfel, ținând cont de faptul că, codul IDNP este un număr individual al

persoanelor fizice care se atribue pentru sporirea gradului de siguranță al identificării,

conținutul și structura datelor personale pot să se modifice, însă IDNP va rămâne

neschimbat și se păstrează permanent, putem concluziona că, persoana cu identitatea

Kukhilava Tengiz, născut la 10 aprilie 1982, IDNP - 62006059361 și persoana cu mai

multe identități numită Tcharaia Tengiz, născut la 10 aprilie 1982 și Charaia Tengiz,

născut la 10 aprilie 1982 cu IDNP - 62006059361 identic, este tot aceeași persoană.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 martie 2020, în prezența

avocatului Pavel Zamfir, care apără interesele lui Kukhilava Tengiz. Copia deciziei

motivate a fost expediată în adresa avocatului Pavel Zamfir la 25 martie 2020. (f.d.

191)

5

Potrivit adeverinței poștale, avocatul Pavel Zamfir nu a reclamat trimiterea

poștată, copia deciziei instanței de apel fiind restituită instanței de apel, la 14 aprilie

La 27 mai 2020 avocatul Pavel Zamfir a depus cerere prin care a solicitat

eliberarea deciziei motivate a intanței de apel, care a fost primită la 29 mai 2020. (f.d.

197)

Avocatul Pavel Zamfir a înregistrat la data de 11 iunie 2020 la Curtea de Apel

Chișinău recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel din data de 02 martie

2020.

Argumentul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră precum că recursul a

fost depus cu depășirea termenului specificat la art. 245,alin. (2) din Codul

administrativ nu poate fi reținut de instanța de recurs, ori din materialele dosarului

rezultă că avocatului Pavel Zamfir i s-a notificat decizia motivată a instanței de apel la

29 mai 2020. (f.d.197) anume de la această dată se calculează termenul de depunere a

recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

6

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către Kukhilava Tengiz, reprezentat de către

avocatul Pavel Zamfir, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Kukhilava Tengiz, reprezentat de către avocatul Pavel

Zamfir, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

7