3ra-627/20 — contestarea actelor administrative

3ra-627/20 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-627/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Andrei Gosic,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Andrei Gosic împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu privire

la anularea pct.7, 8 și 10 din hotărârea nr.9 a Congresului executorilor judecătorești

din 02 septembrie 2016, precum și a pct. 5 al hotărârii nr. X a Congresului

executorilor judecătorești din 25 octombrie 2017,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Andrei Gosic și s-a menținut hotărârea din

04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 februarie 2017, Andrei Gosic a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată la 12 ianuarie 2018, împotriva Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești, cu privire la anularea pct.7, 8 și 10 din hotărârea nr.9 a Congresului

executorilor judecătorești din 02 septembrie 2016, precum și a pct. 5 al hotărârii nr.X

a Congresului executorilor judecătorești din 25 octombrie 2017 (f.d.2-7; 60-62,

Vol.I).

În motivarea acțiunii reclamantul Andrei Gosic a indicat că la

07 decembrie 2016 a recepționat hotărârea nr. 9 a Congresului executorilor

judecătorești din 02 septembrie 2016. În rezultatul examinării conținutului hotărârii

prenotate, reclamantul a formulat cererea prealabilă cu nr. 190-aj/l/16 din

28 decembrie 2016 cu privire la anularea punctelor 7, 8 și 10 ale hotărârii

Congresului extraordinar al executorilor judecătorești nr. IX din 02 septembrie 2016.

Cu referire la pct. 5 din hotărârea Congresului executorilor judecătorești nr. X

din 25 octombrie 2017, reclamantul a indicat că întru respectarea căii prealabile, la

data de 14 noiembrie 2017, a înaintat cerere prealabilă cu nr. 190-aj/7/2017 din

14 noiembrie 2017 la Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

La 02 februarie 2017 a recepționat prin intermediul oficiului poștal, răspunsul

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr.37 din 27 ianuarie 2017, la cererea

1

prealabilă nr. 190-aj/l/16 din 28 decembrie 2016, prin care s-a refuzat anularea pct.7,

8 și 10 ale hotărârii Congresului nr. IX din 02 septembrie 2016. Iar, la cererea

prealabilă din 14 noiembrie 2017, nu a primit răspuns din partea Uniunii Naționale

a Executorilor Judecătorești.

Reclamantul a menționat că conform pct. 7 din hotărârea Congresului nr. IX

din 02 septembrie 2016, s-a decis că suma contribuțiilor lunare achitate de către

executorii judecătorești, va constitui 3 % din sumele încasate cu titlu de onorariu,

dar nu mai puțin de 700 de lei.

Conform pct. 8 din hotărârea Congresului nr. IX din 02 septembrie 2016, s-a

decis alocarea sumei de 55 lei/lunar, suplimentar contribuțiilor plătite, pentru

remunerarea ofițerului de presă, din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești.

În conformitate cu pct. 10 din hotărârea Congresului nr. IX din

02 septembrie 2016, s-a decis cu votul majorității că, nu se vor reține spre examinare

solicitările de schimbare a teritoriului de activitate al executorilor judecătorești, al

căror stagiu este mai mic de 5 ani.

Conform pct. 5 din hotărârea Congresului nr. X din 25 octombrie 2017, s-a

decis a reitera și a menține fără modificări, conținutul pct. 7, 8 și 10 al hotărârii nr.9

a Congresului Executorilor Judecătorești din 02 septembrie 2016, contestate de către

Andrei Gosic.

În opinia reclamantului, punctele 7, 8 și 10 din hotărârea Congresului

executorilor judecătorești nr. IX și pct. 5 din Hotărârea Congresului executorilor

judecătorești nr.X, sunt neîntemeiate. Or, Hotărârea Congresului executorilor

judecătorești urmează a fi semnată de membrii Secretariatului Congresului și

contrasemnată de membrii prezidiului, conform pct. 5.23 al Statutului Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești, cu 7 semnături.

Din conținutul hotărârii Congresului nr. IX din 02 septembrie 2016, se constată

că actul a fost semnat de Președintele Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești și contrasemnat de Secretarul Congresului, lipsind contrasemnătura

membrilor.

Cu referire la ilegalitatea pct. 7 al hotărârii Congresului executorilor

judecătorești nr. IX din 02 septembrie 2016, reclamantul a relevat că conform

normelor legale, cuantumul contribuțiilor obligatorii achitate lunar de executorii

judecătorești, nu pot fi mai mici de 3 %, din sumele încasate cu titlu de onorariu. În

condițiile instituirii unui plafon minim de 700 de lei obligatoriu și în lipsa unui venit,

nu constituie, altceva decât o ingerință în dreptul de proprietate al executorilor

judecătorești.

Reclamantul a susținut că Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești, este o lege organică, considerent din care, modificarea normei juridice

regăsite la art. 46 lit. a) al Legii nominalizate, ține de competența exclusivă a

Parlamentului Republicii Moldova.

Cu referire la pct. 8 al hotărârii Congresului executorilor judecătorești nr. IX

din 02 septembrie 2016, reclamantul a relatat că la 24 august 2016, Uniunea

Națională a Executorilor Judecătorești a expediat tuturor executorilor judecătorești,

agenda Congresului executorilor judecătorești din 02 septembrie 2016, în care nu se

regăsește compartimentul cu privire la soluționarea problemei cuantumului sumei

necesare de alocare, pentru remunerarea ofițerului de presă din cadrul Uniunii

2

Naționale a Executorilor Judecătorești, considerent din care, soluționarea

problemelor ce nu au fost plasate în agenda ordinii de zi, este ilegală și contravine

normelor prenotate.

Ce ține de pct. 10 al hotărârii Congresului executorilor judecătorești nr. IX din

02 septembrie 2016, reclamantul a menționat că acesta a fost adoptat în lipsa

includerii acestui subiect pe ordinea de zi a Congresului executorilor judecătorești.

Andrei Gosic a indicat că art. 14 din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind

executorii judecătorești, nu stabilește condiția deținerii experienței de 5 ani, în

calitate de temei pentru examinarea cererii de transfer, considerent din care, acest

punct contravine Legii nominalizate.

De asemenea, reclamantul Andrei Gosic a ridicat obiecții vis-a-vis de

capacitatea juridică a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, motivând lipsa

acesteia, pe motivul lipsei de înregistrare. Totodată, a menționat și faptul că

Președintele Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, nu deține

împuternicirile necesare pentru a semna mandate în numele Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești.

Reclamantul Andrei Gosic a solicitat admiterea acțiunii, anularea pct. 7, 8 și 10

ale hotărârii nr.9 a Congresului executorilor judecătorești din 02 septembrie 2016

precum și a pct.5 al hotărârii Congresului executorilor judecătorești nr. X din 25

octombrie 2017.

Prin hotărârea din 04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Gosic împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu privire la

anularea pct.7, 8 și 10 din hotărârea nr. IX a Congresului executorilor judecătorești

din 02 septembrie 2016, precum și a pct. 5 al hotărârii nr. X a Congresului

executorilor judecătorești din 25 octombrie 2017.

La 16 iulie 2018 Andrei Gosic a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

04 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat

casarea hotărârii primei instanțe și admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată.

Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Andrei Gosic și s-a menținut hotărârea din 04 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că hotărârea instanței de fond

este justă, fiind adoptată cu aplicarea corespunzătoare a normelor de drept material

și procedural, având la bază cumulul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea

cauzei au fost constatate și elucidate pe deplin, motiv din care urmează a fi

menținută, iar cererea de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă.

La 17 aprilie 2019 judecătorul Curții de Apel Chișinău Anatolie Minciuna a

expus opinie separată asupra cauzei, prin care consideră că apelul declarat de Andrei

Gosic urma a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii din 04 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii cerinței privind anularea

pct.10 din hotărârea Congresului nr.9 din 02 septembrie 2016 și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care cerința reclamantului să fie admisă și anulat pct.10

din hotărârea Congresului nr.9 din 02 septembrie 2016.

3

La 12 martie 2020 Andrei Gosic a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

Recurentul Andrei Gosic a indicat că a luat cunoștință cu decizia recurată la

12 februarie 2020, fapt ce se confirmă prin semnătura olografă aplicată pe decizia

din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău. Astfel, consideră că recursul a fost

depus în termen.

Or, deși la fila dosarului (nr. 3-259/2017) cu nr. 240, se regăsește o scrisoare

de însoțire a deciziei recurate, o dovadă de expediere a acestui act, sau de recepție a

deciziei recurate de către recurent, la materialele dosarului lipsește.

În motivarea recursului, Andrei Gosic a indicat dezacordul cu decizia instanței

de apel pe care o consideră ilegală, neîntemeiată și adoptată cu încălcarea normelor

de drept material și procedural.

În acest context, recurentul a relevat că la adoptarea deciziei contestate instanța

de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a apreciat în mod arbitrar

probele prezentate la materialele cauzei, aplicând eronat legea și regulile cu privire

la sarcina probațiunii (în cadrul procedurii contenciosului administrativ) neoferind

răspuns la toate circumstanțele și argumentele invocate în cererea de apel.

Tot aici, recurentul a precizat că instanța de apel urma să se pronunțe asupra

corectitudinii aplicării de către instanța de fond a normelor de drept material și

procedural, era obligată să verifice circumstanțele, raporturile juridice stabilite în

hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, să aprecieze probele din dosar și cele

prezentate suplimentar de către participanții la proces, cu implicarea în calitate de

intervenient accesoriu a Ministerului Justiției, condiții, însă omise de către instanța

ierarhic inferioară, fapt ce denotă netemeinicia și ilegalitatea decizei contestate.

În aceeași ordine de idei, recurentul a remarcat că în urma respingerii apelului,

instanța de apel era obligată de a-și expune în decizie concluzia cu privire la toate

argumentele invocate de apelant și respectiv să întemeieze motivele în legătură cu

care argumentele apelantului din cererea de apel, precum și cele prezentate în mod

suplimentar în cadrul ședinței, au fost recunoscute ca neîntemeiate.

Reieșind din circumstanțele de fapt ale cauzei, Andrei Gosic consideră că la

examinarea cauzei, prima instanță nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei și a încălcat prevederile normelor de drept

material, mai exact instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, greșit a

stabilit sarcina probațiunii și nu s-a pronunțat în privința tuturor temeiurilor de fapt

și de drept invocate de recurent, iar instanța de apel a examinat superficial

argumentele și probele prezentate în vederea consolidării poziției recurentului.

Aici, recurentul a subliniat că la adoptarea hotărârii din 04 septembrie 2018

Judecătoria Chișinău, sediul Centru a evitat să se pronunțe pe marginea

argumentelor indicate de recurent și nu le-a dat o apreciere în acest sens.

Astfel, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de apelantul

Andrei Gosic, instanța a adus atingere dreptului la un proces echitabil garantat de

art. 6 CEDO, iar menținerea acestei hotărâri în vigoare de către Curtea de Apel

Chișinău, doar dublează aceste încălcări.

4

Andrei Gosic a subliniat că la caz, argumentele invocate, justifică pretențiile

sale și acestea necesită un răspuns concret și cert, luând în considerare că garanțiile

procedurale în sensul art. 6 §1 CEDO presupun că părțile la proces au dreptul să

prezinte orice observații pe care le consideră relevante pentru cauză, care este efectiv

doar în cazul în care cererile și observațiile pârților sunt într-adevăr „ascultate”,

adică examinate de către instanța sesizată. Iar, instanța trebuie să efectueze o

examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și probelor prezentate de părți.

O interpretare restrictivă a garanțiilor oferite de art. 6 §1 CEDO nu este

justificată. Pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor garantate de art.6

CEDO, autoritățile judiciare trebuie să dovedească „diligență”. De altfel, viciile

admise de prima instanță nu pot fi corectate decât în cazul în care decizia contestată

este supusă controlului de către un organism judiciar cu jurisdicție deplină și care

oferă el însuși garanțiile impuse de art. 6 §1 CEDO.

Astfel, recurentul a atenționat asupra omisiunii instanțelor inferioare de a

acorda o apreciere entității intimatei Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Or, atât timp cît recurentul a prezentat probe pertinente și concludente care

elucidează faptul că, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești încă nu a fost

constituită în mod legal, este evident că actele adoptate de această entitate, în special

cele contestate, sunt neîntemeiate și contrare legii.

Prin urmare, în speță, legiuitorul prin instituirea normelor de drept regăsite la

lit. (b) și (c) art. 50 și alin. (3) art. 54 din Legea Nr. 113 din 17 iunie 2010 privind

executorii judecătorești, a prevăzut că entitatea Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești va fi legal constituită în momentul intrării în vigoare a actului

normativ, prin care se va aproba Statutul Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești. fiind un moment viitor.

În consecință, constatând faptul că, atât entitatea Uniunea Națională a

Executorilor Judecătorești, cît și organele sale de conducere în condițiile Legii rr.113

din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, nu dispun de atribuții ce le-ar

conferi dreptul de a aproba actul normativ, prin care se va aproba Statutul Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești, iar în Monitorul Oficial al RM, din data

intrării în vigoare a Legii enunțate până în prezent nu a fost publicat actul normativ

prin care s-ar aproba statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, este

evident că constituirea entității Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în

mod legal, este un eveniment viitor.

Mai mult, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești nu neagă faptul că

un act normativ în sensul aprobării statutului Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești până în prezent nu a fost aprobat, iar, prin prizma art. 122 din Codul

de procedură civilă, acest fapt nu necesită a fi probat suplimentar, fiind recunoscut

însăși de către intimată, însă instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au acordat

o apreciere în acest sens.

Andrei Gosic a relevat că, deoarece în baza actelor contestate a fost transferat

dintr-o circumscripție în alta, fiind anulat ordinul său de transfer, este evident că

actele contestate îi afectează în mod direct drepturile și libertățile sale.

Așadar, recurentul invocând dispozițiile Constituției RM, precum și

prevederilor internaționale aplicabile speței, a opinat că actele contestate emise de

Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (punctele 7, 8 și 10 ale Hotărîrii nr.9

a Congresului extraordinar al executorilor judecătorești din 02 septembrie 2016, și

5

punctul 5 al Hotărârii Congresului nr. X al executorilor judecătorești din

25 octombrie 2017) urmau a fi emise numai în temeiul și pentru executarea Legii

nr.113 din 17 iunie 2000 privind executorii judecătorești, în cazul în care legea

organică prenotată ar permite emiterea unor asemenea acte.

Mai mult, actele contestate ar trebui să se limiteze strict la cadrul stabilit de

actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit (Legea nr. 113

din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești) și nu pot fi contrare prevederilor

actului respectiv - Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești.

Recurentul a reiterat că în cadrul procesului de judecată în prima instanță și în

instanța de apel a probat, prin prezentarea înscrisurilor și probelor pertinente faptul

că actele contestate contravin Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești, în special art. 13 și 46, care au fost adoptate cu depășirea atribuțiilor

acordate de legea prenotată. Or, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești

și-a arogat competențele Parlamentului RM, modificând sensul legii după propria

convingere, și contrar drepturilor sale constituționale.

Andrei Gosic a remarcat că, Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești, la art. 40 alin. (3) prevede în mod imperativ care sunt atribuțiile

Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, la art. 41 alin. (5), atribuțiile

Congresului, iar la art. 42 alin. (3) atribuțiile Consiliului Uniunii Naționale a

Executorilor Judecătorești. Astfel, din toate aceste atribuții, nu se regăsesc acelea de

a institui limitări suplimentare în afară de cele prevăzute de lege.

Prin urmare, recurentul a concluzionat că prima instanță și instanța de apel au

omis să acorde o apreciere în vederea elucidării faptului dacă actele contestate

(punctele 7, 8 și 10 ale Hotărîrii nr. 9 a Congresului extraordinar al executorilor

judecătorești din 02 septembrie 2016, și punctul 5 al Hotărârii Congresului nr. X al

executorilor judecătorești din 25 octombrie 2017), prin care Congresul Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești a instituit unele limitări și intervenții de ordin

pecuniar, ce nu sunt prevăzute de legea organică - Legea nr. 113 din 17 iunie 2010

privind executorii judecătorești, pot prevala. Or, asemenea intervenții în cadrul

normativ ar urma a fi operate prin act normativ de aceeași forță juridică, potrivit

Legii nr. 780/2001 privind actele legislative (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2002, nr. 36-38, art. 210), Legii nr. 317/2003 privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale,

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 208 -210, art. 783), și după

abrogare deja în baza Legii Nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele

normative, cum a și fost reținut de către Curtea de Apel Chișinău, în condițiile art.48

alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin formularea de către un judecător a

opiniei separate, în sensul reținut.

În opinia recurentului, prin prizma art. 2 din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010,

anume executorul judecătoresc de rând este învestit de stat cu competența de a

îndeplini activități de interes public, prevăzute de legea prenotată, iar Uniunea

Națională a Executorilor Judecătorești a fost constituită, prin prizma art. 40 al Legii

prenotate, întru soluționarea problemelor ce țin de activitatea executorilor

judecătorești.

La 24 iunie 2020 Andrei Gosic a depus cerere de recurs suplimentară, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

6

În recursul suplimentar Andrei Gosic s-a expus asupra respectării termenului

de atac a deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, recurentul a precizat unele circumstanțe relevante și anume că la faza

susținerilor orale în prima instanță a indicat noua sa adresă poștală: mun. Chișinău,

str. M. Varlaam 65, et. 3, bir. 355, MD 2012.

Mai mult, aceeași adresă a fost indicată și în cererea de apel motivată, însă

conform scrisorii de însoțire a deciziei recurate, aceasta a fost expediată la o altă

adresă, care nu mai prezintă nicio relevanță și anume: mun. Chișinău, com. Trușeni,

str. Dosoftei 13.

Recurentul a relevat că opinia separată formulată în condițiile art. 48 al (2)

Codul de procedură civilă, nu putea fi publicată, iar de aceasta a luat cunoștință abia

la 12 februarie 2020, odată cu decizia motivată contestată.

În acest context, a susținut că o asemenea durată de timp este argumentată de

faptul că în speță, prima instanță a motivat hotărârea practic o jumătate de an, efectiv,

așteptările sale sunt proporționale și justificate. Or, Curtea de Apel Chișinău urma

să acorde o decizie motivată și argumentele recurentului puteau fi formulate doar în

urma aducerii la cunoștința acestuia a motivelor deciziei recurate, întru adoptarea

unei poziții în acest sens.

Sub aspectul elucidării respectării termenului de atac, recurentul a atenționat

asupra faptului că în domeniul respectiv s-a cristalizat deja o practică constantă. În

acest sens, Andrei Gosic a făcut trimitere la decizia nr. 2rac-164/19 din 15 mai 2019

a Curții Supreme de Justiție, în care instanța de recurs a reținut că în lipsa unor probe

pertinente la materialele dosarului care ar reflecta data aducerii la cunoștință a

deciziei integrale, pentru a nu admite ingerință disproporțională în dreptul de acces

la justiție, recursul nu poate fi declarat inadmisibil, iar, termenul de atac urmează a

fi calculat din data în care se probează faptul primirii deciziei integrale.

La 19 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești copia recursului declarat de Andrei Gosic

împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 20 vol. III).

Completul specializat relevă că Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești

a recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat

la materialele cauzei (f.d. 22 vol. III).

La 13 iunie 2020 și ulterior la 07 iulie 2020 Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești, reprezentată de avocatul Andrian Grosu, a depus referință la recursul

declarat de Andrei Gosic prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului,

or, acesta este tardiv și neîntemeiat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

7

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Examinând recursul depus de Andrei Gosic, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când: d) recursul a fost depus după expirarea termenului

stabilit la art. 245 alin. (1).

Articolul 245 alin. (1) Cod administrativ indică că recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 63 alin. (1) din Codul administrativ, calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259–266

din Codul civil.

În conformitate cu art. 260 din Codul civil, termenul se instituie prin indicare

a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și

sigur că se va produce.

Conform art. 261 alin. (1) și (2) din Codul civil, dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului.

Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile,

această zi se include în termen.

Conform art. 264 alin. (3) din Codul civil, dacă s-a stabilit că un anumit termen

durează până la o anumită zi, se prezumă că termenul include și ziua respectivă.

Din actele cauzei rezultă că decizia recurată a Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la data de 17 aprilie 2019.

Totodată, din materialele dosarului, și anume, procesul-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel, rezultă că la pronunțarea dispozitivului deciziei din 17

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, recurentul Andrei Gosic, a fost present și

acestuia i s-a explicat calea și termenul de atac al deciziei adoptate. (f.d. 224, Vol.I)

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223

din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc

termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces

conform art. 96-114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

În același timp art. 33 din Codul administrativ, prevede că comunicarea

interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul

procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă

electronică etc.), acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare

eficiență, rapiditate și economie de costuri.

8

Prin urmare, se atestă că decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău

a fost notificată lui Andrei Gosic în momentul pronunțării acesteia, termenul limită

de contestare fiind 17 mai 2019, însă, recursul a fost depus abia la 12 martie 2020,

contrar prevederilor art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, ceea ce denotă că a

fost depus peste termenul de 30 de zile de la notificare, mult prea târziu.

Faptul că decizia motivată a fost comunicată recurentului Andrei Gosic la data

de 12 februarie 2020, după cum invocă ultimul în cererea de recurs nu constituie

temei de prelungire a termenului de procedură, ori termenul de contestare curge de

la momentul notificării deciziei în cadrul ședinței instanței de apel, la data de

17 aprilie 2019 și recurentul urma să depună conform art. 245 alin.(1) Codul

administrativ, în cazul în care nu recepționase decizia motivată a instanțe de apel în

termenul prevăzut de lege, cel puțin recursul nemotivat.

Articolul 245 alin. (2) din Codul administrativ reglementează situația când

recursul depus conform prevederilor alin. (1) art. 245 a fost depus nemotivat din

cauza neprezentării de către instanța de apel a motivării deciziei, care potrivit alin.(3)

art. 240 din Codul administrativ se motivează în scris în termen de 30 de zile de la

data pronunțării.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că în conformitate cu art. 24 alin. (1) Cod administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți.

Mai mult, este de menționat că potrivit jurisprudenței Curții Europene,

participanții procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu

diligență derularea procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale

procedurale.

În conformitate cu art. 36 alin. (2) Cod administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează că Andrei Gosic a cunoscut despre decizia din

17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și prin urmare, avea obligația de a

întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO

(Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja

drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorant cu desăvârșire, care în consecință a

generat omiterea termenului prescris la art. 245 alin. (1) Cod administrativ.

Conform art. 65 alin. (1), (2) din Codul administrativ dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la

cerere, ea poate fi repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă

faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Astfel, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit, dacă persoanele

îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în

termen.

La caz, Andrei Gosic nu a depus cerere privind repunerea recursului în termen,

în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ și nici nu a prezentat probe

concludente și pertinente în vederea argumentării omiterii termenului legal, motiv

din care recursul necesită a fi declarat inadmisibil.

9

Aici, instanța de recurs relevă că în cazul în care chiar dacă recurentul avea să

solicite în baza art. 65 Codul administrativ, repunerea recursului în termen, aceasta

solicitare ar fi fost catalogată ca neîntemeiată. Or, conform art. 65 alin.(3) Codul

administrativ, după 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu

mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția

cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca

urmare a forței majore.

Respectiv, la caz, Andrei Gosic a omis termenul de 6 luni privind posibilitatea

depunerii unei cereri de repunere a recursului în termen cu aproximativ 3 luni.

Or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este

inadmisibil.

Cât privesc argumentele recurentului Andrei Gosic precum că, a omis întemeiat

termenul de declarare a recursului pe motiv că a luat cunoștință de decizia motivată

și opinia separată ale instanței de apel abia la 12 februarie 2020, deoarece acestea

i-au fost expediate la o adresă greșită și nu la cea concretizată, instanța de recurs le

consideră neîntemeiate și care urmează a fi respinse, din următoarele considerente.

Or, conform art. 100 Codul administrativ, înscrisul poate fi transmis persoanei

care urmează să fie notificată în orice loc unde este întâlnită.

Astfel, instanța de apel a expediat decizia motivată din 17 aprilie 2019 și opinia

separată asupra cauzei la una din adresele indicate de recurent în cererile înaintate și

anume: mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Dosoftei, nr. 13.

Este de menționat că, deși recurentul a invocat în cererea de recurs că a

prezentat noua adresă încă la faza susținerilor orale în prima instanță, iar ulterior a

indicat-o și în cererea de apel, respectiv cu vechea adresă neavând nicio tangență,

ultimul a fost citat de Curtea de Apel Chișinău și a recepționat citația expediată la

vechea adresă (f.d.207, Vol. I), astfel prezentându-se la ședințele instanței de apel.

După cum s-a menționat supra Andrei Gosic a fost prezent la pronunțarea

dispozitivului deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și acestuia i s-a

explicat calea și termenul de atac al deciziei adoptate.

La 23 aprilie 2019, decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”. Iar, la

25 aprilie 2019, decizia integrală a instanței de apel a fost expediată participanților

la proces. (f.d.240, Vol.I)

Revenind la verificarea respectării art. 245 alin. (2) Codul administrativ,

instanța de recurs notează că, decizia integrală a instanței de apel a fost comunicată

părților la 23 aprilie 2019, dată la care a fost publicată pe pagina web a instanței, iar

recurentul a depus cererea de recurs abia la 12 martie 2020, depășind astfel termenul

de 30 de zile stabilit de lege.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în

care reclamantul nu a primit copiile hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise

de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de

autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu

promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se

informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

10

Actele cauzei, însă, denotă faptul că, recurentul nu a întreprins acțiuni concrete

de a afla soarta dosarului din momentul pronunțării dispozitivului deciziei Curții de

Apel Chișinău din 17 aprilie 2019, până la momentul depunerii cererii de recurs.

După cum s-a menționat, la data de 23 aprilie 2019, decizia din 17 aprilie 2019

a Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor

naționale de judecată”.

Cauza dată poate fi găsită pe www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri,

după numărul dosarului 02-3a-3075-06022019.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web

sus-menționată, instanța de recurs precizează că, această modalitate este prevăzută

expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor

judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr.658/30 din 10 octombrie 2017.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2017 și a

fost mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta

hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat

de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

Totuși instanța de recurs evidențiază că, orice risc de eșec tehnic în transmiterea

documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie suportat de

autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că, conform unei jurisprudențe

constante, instanțele de judecată publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție

pentru o bună administrare a justiției. De altfel, o atare posibilitate de a aduce la

cunoștință hotărârile judecătorești a fost completată prin Legea nr. 17 din

05 aprilie 2018, care este aplicată din 01 iunie 2018. Or, după modificări, art. 389

alin.(4) Cod de procedură civilă, în coroborare cu art.240 alin.(3) Codul

administrativ, prevede că, decizia integrală se întocmește în termen de 30 de zile de

la pronunțarea dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței

judecătorești.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că, nu există dubii cu privire la veridicitatea

informației prezentate mai sus și, anume, că, la data de 23 aprilie 2019 a fost plasată

decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău emisă în prezenta cauză, pe

pagina web sus–citată.

Un raționament aparte al instanței în susținerea poziției sale constă în faptul că

Andrei Gosic deține funcția de executor judecătoresc și are studii superioare juridice.

Astfel, acesta a fost în măsură să cunoască că, toate hotărârile judecătorești, cu

11

excepțiile prevăzute de Regulamentul sus–citat, sunt publicate pe portalul instanțelor

de judecată. La fel, acesta a cunoscut cerințele art. 245 Codul administrativ și

modalitatea de publicare a hotărârilor, iar, după caz, trebuia să se aștepte ca aceste

reguli să fie aplicate.

Având în vedere cele menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, termenul de

declarare a recursului motivat împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a început să curgă de la data de 18 aprilie 2019 și a expirat la data de

17 mai 2019.

Contrar celor stabilite, instanța de recurs învederează că, recursul a fost

înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la data de 12 martie 2020, mult prea

târziu.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că recursul a fost

depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia în temeiul art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,

de a declara inadmisibil recursul depus de Andrei Gosic.

În conformitate cu art. 193, art. 230, art. 245 alin. (1), art. 246 alin. (1) și (2)

lit.d) și art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Andrei Gosic se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

12