3ra-720/20 — contestarea actului administrativ

3ra-720/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-720/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M.Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E.Palanciuc, V.Negru, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Lilian Veveriță împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Ungheni, terți Ministerul

Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Strășeni cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2019 Lilian Veveriță a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne, terț

Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Pe parcursul examinării procedurii de contencios administrativ, la 19

septembrie 2019 Lilian Veveriță a depus o cerere prin care și-a concretizat cercul

subiecților procesuali, indicând în calitate de pârâți Casa Națională de Asigurări

Sociale și Casa Națională de Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Ungheni, iar în

calitate de terți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Strășeni.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada 28 septembrie 1992 – 25 martie

2011 a activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, când la data

de 25 martie 2011 a demisionat din motive de boală, fiindu-i stabilit gradul III de

invaliditate, la moment având gradul mediu de dizabilitate și nu beneficiază de

pensie.

Acumulând o vechime în muncă de 26 ani 09 luni 25 zile s-a adresat cu cerere

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ungheni în vederea stabilirii pensiei

pentru vechime în muncă cu avantaje, două luni vechime în muncă pentru o lună de

1

serviciu, însă prin decizia nr. 25/2018/27136 din 21 noiembrie 2018 a fost refuzat în

satisfacerea cererii sale pe motiv că vechimea în muncă constituie 14 ani 11 luni 05

zile și nu poate beneficia de avantajele invocate, or, acesta nu se încadrează la

condițiile stabilite în Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Considerând că prin decizia de refuz nr. 25/2018/27136 din 21 noiembrie 2018

a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ungheni îi este lezat dreptul la proprietate

consfințit în art. 1 din Protocolul nr. 1, art. 46 din Constituția Republicii Moldova,

precum și dreptul la asistență și protecție socială garantat de art. 47 al Constituției

RM, reclamantul Lilian Veveriță s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere

de apărare a drepturilor pretins încălcate, solcitând în urma concretizării cererii,

recunoașterea ca fiind legal și temeinic certificatul nr. 4713 din 14 mai 2018 eliberat

de Inspectoratul de Poliție Strășeni, declararea ilegalității deciziei nr. 25/2018/27136

din 21 noiembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial

Ungheni, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i efectua calculul

repetat al vechimii în muncă în vederea stabilirii pensiei cu avantaje, două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru perioadele activității în cadrul

Izolatorului de Detenție Provizorie: 28 septembrie 1992 – 1 august 1994, 1 august

1994 – 8 august 1997, 15 noiembrie 2002 – 8 iulie 2003, 18 august 2006 – 28 martie

2008, cu obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a stabili vechimea în muncă în

ordinea prevăzută de art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994, precum și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i calcula suma

pensiei cu avantaje și a restanței la pensie începând cu data demisiei – 25 martie

2011.

Prin hotărârea 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Lilian Veveriță a fost admisă parțial, fiind anulată ca ilegală

decizia nr. 25/2018/27136 din 21 noiembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Oficiul Teritorial Ungheni și s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să-i stabilească lui Lilian Veveriță pensie pentru vechime în muncă,

începând cu data de 26 iunie 2018, luând în considerare vechimea în muncă

reflectată în Certificatul nr. 4713 din 14 mai 2018 emis de Inspectoratul de Poliție

Strășeni. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată

concluzia primei instanțe de admitere parțială a acțiunii, or, activitatea în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de detenție provizorie se circumscriu prevederilor art. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, deoarece sarcinile de bază

prioritare ale funcției rezidă în predarea și primirea persoanelor escortate; asigurarea

respectării regulilor și regimului de către persoanele escortate; curmarea acțiunilor

periculoase sau interzise ale persoanelor reținute și arestate.

Instanța de apel a notat că, din esența normelor de drept rezultă că pentru

calcularea vechimii în munca cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana

să întrunească două condiții, și anume: instituția în care persoana execută serviciul

2

să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994 și să exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire

penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

Ca urmare, colaboratorii care efectuează serviciul de pază, escortare și deținere

a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de

detenție provizorie), au dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje,

calculându-se două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în ordinea

prevăzută de pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Instanța de fond întemeiat a conchis că, în virtutea legislației în vigoare,

sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar instituțiile

penitenciare sunt subordonate entității din cadrul respectivei autorități publice

centrale de specialitate nu anihilează dreptul de a beneficia de avantajele prescrise

în Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, persoanelor care deși fac parte

din instituții distincte, realmente își îndeplinesc serviciul în cadrul instituțiilor

penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens or, o altă abordare este

susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne în raport cu

angajații sistemului penitenciar.

Consecință a celor expuse, Curtea de Apel Chișinău a reținut ca justă și

întemeiată concluzia primei instanțe cu referire la justețea calculului vechimii în

muncă de 26 ani 09 luni și 25 zile stabilit reclamantului Lilian Veveriță, reflectat în

certificatul nr. 4713 din 14 mai 2018 eliberat de Inspectoratul de Poliție Strășeni care

a ținut cont de rigorile legislației abordate supra și a stabilit vechimea în muncă cu

avantaje, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

În speță, argumentele apelantului expuse și în decizia din 21 noiembrie 2018,

în sensul neincluderii cu avantaje a perioadei de activitate în cadrul subdiviziunilor

de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de

detenție provizorie sunt neîntemeiate, or, cele invocate contravin prevederilor art. 8

lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Nefiind de acord cu hotărârea 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și cu decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, la 1

iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale le-a contestat cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a actelor judecătorești ce constituie obiectul

prezentului recurs cu pronunțarea unei decizii noi, de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și procedural.

A declarat că prevederile Legii nr. 1036/1996, nu sunt aplicabile prezentei

cauze, deoarece intimatul Lilian Veveriță nu a activat în vreo funcție din cadrul

sistemului penitenciar.

Respectiv, perioadele de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare

și detinere a persoanelor reținute si arestate în izolatoarele de detenție provizorie, nu

poate fi raportată la prevederile art.8 al Hotaririi Guvemului nr.78/1994, deci, nu

există nici temei de satisfacere a cerințelor intimatului.

3

În concluzie a invocat că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au

eschivat de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de

justiție, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului

și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând

hotărâri neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii.

La 17 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat recursul în adresa

intimaților, cu explicarea dreptului de a depune referință (f.d.220).

Prin referința depusă la data de 8 iulie 2020, Inspectoratul de Poliție Strășeni a

solicitat declararea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la 1 iunie 2020 (f.d.211) este în termen, dat fiind

faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020

a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova termenele de

exercitare a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de urgență au fost

întrerupte, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării

de urgență. Respectiv, termenul de declarare a recursului pentru Casa Națională de

Asigurări Sociale după întrerupere a început a curge de la data de 16 mai 2020.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

4

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

5

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6