3ra-724/20 — obligarea furnizarii informatiei solicitate si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-724/20 — obligarea furnizarii informatiei solicitate si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-724/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Ciobanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și

Nicolae Frumosu împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne privind obligarea furnizării informației solicitate și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

și s-a menținut hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2019 AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu,

reprezentați de avocatul Vasile Ciuperca au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al MAI privind obligarea furnizării informației

solicitate și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au relatat că la

03 mai 2019, prin cererea nr. 86/2019, au solicitat Biroului Migrație și Azil să

ofere informații de interes public privind numărul străinilor (cetățeni ai Albaniei,

Turciei, Afganistan, Pakistan și Irak) documentați cu permise de ședere permanent

și provizoriu pe teritoriul Republicii Moldova, valabile la data de 30 aprilie 2019;

Numărul cetățenilor turci declarați indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova, în

anul 2018; Numărul cetățenilor turci îndepărtați sub escortă de pe teritoriul

Republicii Moldova în anul 2018; Numărul procedurilor de îndepărtare sub escortă

a cetățenilor turci la care a participat doar personalul specializat al Biroului

Migrație și Azil (anul 2018); Numărul procedurilor de îndepărtare sub escortă a

cetățenilor turci la care nu a participat personalul specializat al Biroului Migrație și

Azil (anul 2018); Locul până unde au fost însoți cetățenii turci în procedura de

îndepărtare sub escortă de pe teritoriul Republicii Moldova de către personalul

specializat al Biroului Migrație și Azil (anul 2018).

1

Reclamanții au precizat că, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne nu a furnizat în termenul prevăzut de lege informația solicitată prin cererea

nr. 86/2019 din 03 mai 2019.

Astfel, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu,

reprezentați de avocatul Vasile Ciuperca având la bază dispozițiile art.11, 16, 21

din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, califică refuzul

pârâtei în eliberarea informațiilor solicitate, drept ilegal.

Mai mult, reclamanții au susținut că instituția pârâtă, prin neprezentarea în

termenul prevăzut de lege a informației solicitate le-a încălcat dreptul de acces la

informație.

Astfel, întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 34 și

53 din Constituția Republicii Moldova, art. 10 CEDO, art. 10, 11, 13, 16, 23, 24

din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, art. 189 alin. (1)

și (2), art. 206 alin. (1), art. 224 alin. (1) Codul administrativ, AO „Juriștii pentru

Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu reprezentati de avocatul Vasile Ciuperca

au solicitat obligarea Biroului Migrație și Azil al MAI să furnizeze informația

solicitată prin cererea nr.86/2019 din 03 mai 2019 privind numărul străinilor

(cetățeni ai Albaniei, Turciei, Afganistan, Pakistan și Irak) documentați cu permise

de ședere permanent și provizoriu pe teritoriul Republicii Moldova, valabile la data

de 30 aprilie 2019; Numărul cetățenilor turci declarați indezirabili pe teritoriul

Republicii Moldova, în anul 2018; Numărul cetățenilor turci îndepărtați sub

escortă de pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2018; Numărul procedurilor de

îndepărtare sub escortă a cetățenilor turci la care a participat doar personalul

specializat al Biroului Migrație și Azil (anul 2018); Numărul procedurilor de

îndepărtare sub escortă a cetățenilor turci la care nu a participat personalul

specializat al Biroului Migrație și Azil (anul 2018) și locul până unde au fost însoți

cetățenii turci în procedura de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul Republicii

Moldova de către personalul specializat al Biroului Migrație și Azil (anul 2018).

La 11 iulie 2019, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu,

reprezentati de avocatul Vasile Ciuperca au depus cerere privind compensarea

cheltuielilor de judecată de la Biroului Migrație și Azil al MAI în sumă de 3616 lei

(f.d.24).

Prin hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis acțiunea înaintată de AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae

Frumosu împotriva Biroului Migrație și Azil al MAI privind obligarea furnizării

informației solicitate și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a obligat Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne să

furnizeze informația solicitată de Nicolae Frumosu și AO „Juriștii pentru

Drepturile Omului” prin cererea nr.86/2019 din 03 mai 2019.

S-a luat act de răspunsul Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne nr. 5/1-3596 din 28 iunie 2019 și s-a dispus neexecutarea prezentei hotărâri

în partea furnizării răspunsului la cererea nr. 86/2019 din 03 mai 2019.

S-a dispus încasarea de la Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne în beneficiul AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” suma de 3616 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată legate de acordarea asistenței juridice (f.d.48).

La 14 ianuarie 2020, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

2

hotărârii instanței de fond, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată și

în această parte a emite o nouă hotărâre de respingere a pretenției privind

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne și s-a

menținut hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d.100).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond just a

stabilit că AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu au calitatea

de solicitanți ai informației, iar Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne de furnizor al informației oficiale în calitate de autoritate publică.

Astfel, autoritatea publică, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, a expediat la data de 28 iunie 2019 AO „Juriștii Pentru Drepturile Omului”

și lui Nicolae Frumosu răspuns la solicitarea nr. 86/2019 din 03 mai 2019, însă

după depunerea cererii de chemare în judecată, cu încălcarea termenului legal de

furnizare a răspunsului la cererea de acces la informație.

Prin urmare, prima instanță corect a respins alegațiile părții pârâte precum că

nu a furnizat informația solicitată în termen, deoarece era necesar de a efectua un

volum complex de lucru. Or, conform alin. (2) și (3) al art. 16 din Legea nr. 982

din 11 mai 2000 privind accesul la informație, termenul de furnizare a informației,

documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituției

publice dacă: a) cererea se referă la un volum foarte mare de informații care

necesită selectarea lor; b) sânt necesare consultații suplimentare pentru a satisface

cererea. Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de

furnizare a informației și despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea

termenului inițial.

Ca urmare, în vederea respectării prevederilor alin. (2) și (3) al art. 16 din

Legea privind accesul la informație, pârâtul urma să informeze, în modul prevăzut

de lege, reclamanții referitor la prelungirea termenului de furnizare a informației,

acțiuni care nu au fost întreprinse de către Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne, ceea ce denotă admiterea de către autoritatea pârâtă a încălcării

drepturilor reclamanților de acces la informația solicitată în termenul stabilit de

lege.

Or, furnizorul de informații este obligat să elibereze informația solicitantului

în modul și termenul prevăzut de lege, sarcină nerealizată în modul corespunzător

de către pârât.

După înaintarea acțiunii în instanța de judecată, Biroul Migrație și Azil a

prezentat informația solicitată de reclamanți prin cererea nr. 86/2019 din

03 mai 2019.

Astfel, prima instanță corect a constatat că pârâtul a recunoscut în mod tacit

acțiunea. Prin urmare, deși Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne a furnizat informația solicitată de către reclamanți, aceasta a fost furnizată

cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fiind astfel, stabilit cu certitudine faptul

încălcării de către pârât a dreptului reclamanților. Or, prin acțiunile Biroului

Migrație și Azil al MAI au fost lezate drepturile și interesele legitime în ceea ce

privește accesul la informația solicitată prin cererea nr. 86/2019 din 03 mai 2019.

3

Așadar, faptul furnizării informației pe parcursul examinării cauzei nu

determină respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece acest fapt semnifică

recunoașterea acțiunii de către pârât.

În continuare, instanța de apel a relevat că în legătură cu faptul furnizării

informației solicitate, coroborat cu celelalte probe care conduc spre concluzia

temeiniciei cererii de chemare în judecată, instanța de fond just a dispus admiterea

acesteia. Totodată, ținând cont că informația a fost deja furnizată, prima instanță

correct a dispus neexecutarea hotărârii judecătorești în această parte, soluționând

problema repartizării cheltuielilor de judecată conform art. 94 Codul de procedură

civilă, precum și chestiunea compensării prejudiciului material și moral cauzat prin

nefurnizarea informației oficiale în termenul legal stabilit.

Respectiv, având în vedere complexitatea cauzei și numărul ședințelor de

judecată, instanța de fond corect a conchis că, cheltuielile pentru asistența juridică

urmează a fi încasate în mărimea solicitată, fiind reale, necesare și rezonabile.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel a conchide că prima instanță a

ajuns la o concluzie justă și întemeiată, cu referire la admiterea acțiunii, iar

alegațiile părții apelante nu pot fi puse la baza emiterii unei decizii de casare a

hotărârii judecătorești.

La 25 mai 2020 Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a

declarat recurs împotriva deciziei din 04 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe în partea ce ține de compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că nu este de acord cu

decizia contestată, deoarece la adoptarea acesteia instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material prevăzute la art. 22 al Legii privind accesul la informație

nr. 982 din 11 mai 2000, art. 96 alin. (1) Codul de procedură civilă, art. 163 lit. c)

Codul administrativ.

În susținerea poziției date, recurentul a indicat că la 07 mai 2019, în

secretariatul Biroului Migrație și Azil a fost înregistrat demersul nr. 86/2019 din

03 mai 2019 al AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” privind oferirea

informației.

Luând în considerare faptul că întru prezentarea informațiilor solicitate era

necesar de a efectua un volum complex de lucru precum consultarea subsistemelor

informaționale aflate în gestiunea Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne și ridicarea dosarelor cu privire la îndepărtarea străinilor, a fost

omis termenul de prezentare a informațiilor solicitate.

La 19 iunie 2019, reprezentantul intimaților a depus cerere de chemare în

judecată privind apărarea dreptului de acces la informație, prin care a solicitat

obligarea Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne să furnizeze

informațiile solicitate, fără a înainta în prealabil pretenții referitor la neprezentarea

în termen a informațiilor solicitate.

La 19 iunie 2019, reprezentatul intimaților, a depus cerere de chemare în

judecată privind apărarea dreptului de acces la informație, prin care a solicitat

obligarea Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne să furnizeze

informația solicitată.

Recurentul a susținut că la 28 iunie 2019, a expediat în adresa intimaților

scrisoarea nr. 5/1-3596, prin care le-a furnizat informația solicitată în ordinea

întrebărilor adresate și a depus referință în adresa Judecătoriei Chișinău,

4

sediul Rîșcani, nr. 5/1-3595.

Ulterior, la 11 iulie 2019 reprezentantul intimaților, avocatul Vasile Ciuperca

a depus cerere privind compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3616 lei,

care a fost admisă de prima instanță și menținută de instanța de apel.

Recurentul a menționat că recursul este întemeiat și depus în termen, or, cu

decizia contestată a instanței de apel a luat cunoștință 27 aprilie 2020.

Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne consideră că decizia

instanței de apel urmează a fi casată, deoarece prima instanță și instanța de apel nu

au reținut dispozițiile art.22 din Legea privind accesul la informație, care

dispune că în cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime

în ceea ce privește accesul la informații i-au fost lezate, ea poate contesta acțiunile

sau inacțiunea furnizorului de informații la conducerea acestuia și/sau la organul

ierarhic superior al furnizorului în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau

trebuia să afle despre încălcare. La fel, alin. (2) al aceluiași articol prevede că,

conducerea furnizorului de informații și/sau organul ierarhic superior al acestuia va

examina contestările solicitanților de informații în decurs de 5 zile lucrătoare și va

informa în mod obligatoriu petiționarul despre rezultatele examinării în decurs de 3

zile lucrătoare. Iar, conform alin. (3) al articolului menționat, sesizările prin care

sînt atacate acțiunile sau inacțiunea organizațiilor care nu au organele lor

superioare, sînt adresate direct instanței de contencios administrativ competente.

La caz, organul superior de conducere a Biroului Migrație și Azil este

Ministerul Afacerilor Interne.

În același context, recurentul a relevat că instanțele ierarhic inferioare nu au

reținut poziția sa, cu referire la art. 96 Codul de procedură civilă, care dispune că

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze pârții

care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care

acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Aici, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a comunicat că

în cadrul ședințelor de judecată a susținut că cheltuielile de judecată au fost reale,

însă nu au fost necesare și rezonabile întrucât acțiunile/inacțiunile sale, nu au fost

atacate pe cale extrajudiciară, în procedură prealabilă. Astfel, luând în considerarte

art. 96 Codul de procedură civilă, dacă sunt înaintate pretenții cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond trebuie să se expună și pe

faptul, în măsură în care acestea au fost necesare - având în vedere că nu au fost

înaintate pretenții în prealabil Biroului Migrație și Azil sau organului ierarhic

superior Ministerului Afacerilor Interne, și rezonabile - în măsură în care acțiunea

de furnizarea a informațiilor solicitate, prin procedură extrajudiciară s-ar fi

executat mai rațional.

Art. 163 Codul administrativ dispune că procedura de examinare a cererii

prealabile nu se efectuează dacă: a) actul administrativ individual este emis de

către Guvern, un consiliu local sau Adunarea Populară a Găgăuzieilit, b) decizia cu

privire la cererea prealabilă înrăutățește situația unei persoane față de situația din

decizia inițială, c) legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de

judecată.

Recurentul a subliniat că normele legii privind accesul la informație prevăd

atât atacarea pe cale judiciară a acțiunilor furnizorului de informații, cât și atacarea

pe cale extrajudiciară. Normele de drept material menționate mai sus nu prevăd

expres adresarea neîntârziată în instanța de contencios administrativ. Or, acțiunea

5

privind compensarea cheltuielilor de judecată, formulată de către intimat, urma să

fie respinsă dat fiind faptul că omiterea procedurii prealabile, reprezintă o

contrapunere a normelor de drept material enunțate.

La 20 iulie 2020, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Nicolae Frumosu,

reprezentați de avocatul Vasile Ciuperca au depus referință împotriva cererii de

recurs, prin care au solicitat declararea inadmisibilă sau respingerea ca

neîntemeiată a recursului declarat de Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 04 martie 2020.

Din materialele cauzei rezultă că Biroul Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne a recepționat copia deciziei din 04 martie 2020 a Curții de Apel

Chișinău la 27 aprilie 2020 (f.d.107, 117).

În aceste circumstanțe, recursul declarat de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne la 25 mai 2020 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Biroul Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

6

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

7

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Astfel, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Biroul Migrație

și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8