3ra-737/20 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-737/20 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guyun, Gr. Da;chevici, V. Clima) Î N C H E I E R E 22 iulie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Victor Burduh Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu Sandu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani c o n s t a t ă: La 17 octombrie 2019, Valeriu Sandu, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor afacerilor interne până la 07 martie 2005, atunci când a obținut calitatea de pensionar pe linia Ministerului Afacerilor Interne, cu calculul vechimii în muncă de 22 ani, împreună cu serviciul militar. În temeiul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018, lui Valeriu Sandu i s-a efectuat recalcularea vechimii în muncă, fiindu-i introduse avantajele pentru perioada activității în cadrul Batalionului Serviciului Pază și Escortă și în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie, și în rezultat, s-a stabilit că la momentul ieșirii la pensie, acesta avea o vechime în muncă de 29 ani.

1 Reclamantul a relatat că la 14 decembrie 2015, s-a reangajat în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, îndeplinind serviciul militar special prin contract până la 26 martie 2018. Prin ordinul SPPS nr. 83p/r din 26 martie 2018 a fost demis în baza art. 34 din Legea cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat și i s-a calculat vechimea în muncă de 26 an și 6 zile, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne. Reclamantul a indicat că la ieșirea la pensie, lui Sandu Valeriu urma să-i fie stabilită pensia în mărime de 75 % din solda lunară.

După obținerea certificatului de recalculare a vechimii în muncă, Valeriu Sandu s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Strășeni în vederea recalculării pensiei, iar la 02 august 2019, a primit un răspuns cu care nu a fost de acord. Ca urmare, la 18 septembrie 2019, Valeriu Sandu s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, însă, prin răspunsul nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, cererea prealabilă depusă de reclamant a fost respinsă. Reclamantul a invocat caracterul ilegal al refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, susținând că la emiterea acestuia au fost interpretate eronat dispozițiile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, declararea ilegalității răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128 din 11 octombrie 2019 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze stabilirea, calcularea cuantumului pensiei lui Valeriu Sandu, cu achitarea începând cu 07 martie 2005, data stabilirii pensiei, în cuantum de 75 % din solda lunară, luându-se în considerare certificatul eliberat de Direcția de Poliție a mun.

Chișinău nr. 34/20-9403 din 14 iunie 2019. Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Sandu, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea refuzului, obligarea recalculării și achitări pensiei, s-a anulat în tot refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei de care beneficiază Valeriu Sandu, luându-se în considerare confirmarea Direcției de Poliție a mun.

Chișinău cu nr. 34/209463 din 14 iunie 2019 (perioada 25 februarie 1998 – 07 martie 2005) și achitarea diferenței începând cu 07 martie 2005. Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu Sandu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Valeriu Sandu a activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada 20 noiembrie 1992 – 24 iunie 1996, și în perioada 25 februarie 1998 – 07 martie 2005. Prin încheierea de stabilire a pensiei din 04 aprilie 2005, lui Valeriu Sandu i-a fost stabilită pensia pentru atingerea vechimii în muncă, începând cu 07 martie 2005. Conform datelor incluse în 2 încheierea din 04 aprilie 2005, la stabilirea pensiei lui Valeriu Sandu, s-a luat în considerare vechimea în muncă a intimatului Valeriu Sandu în mărime de 22 ani. Conform informațiilor gestionate de Ministerul Afacerilor Interne, vechimea în muncă a lui Valeriu Sandu pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) a Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, la 07 martie 2005 constituia 20 ani 03 luni și 11 zile.

Ulterior, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 „cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, s-au acordat înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul subdiviziunilor, autorităților administrative și instituțiilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne (funcționarilor publici cu statut special și din cadrul MAI), pe perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie), care urmează a fi luate în considerare la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Eliberarea confirmărilor privind înlesnirile prevăzute la pct. 1 al prezentului ordin la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pentru funcționarii publici cu statut special și militarii care și-au îndeplinit serviciul în cererea acestora, de către autoritățile administrative și instituțiile din subordine, prin intermediul subdiviziunilor de resurse umane, conform competenței, care va fi determinată de ultimul loc de muncă al solicitantului. În cazul lichidării subdiviziunilor în care solicitanții au activat anterior, confirmările vor fi eliberate de către subdiviziunile, autoritățile administrative sau instituțiile din subordinea Ministerului Afacrilor Interne, care au devenit succesori de drepturi și obligații sau au preluat competențele subdiviziunilor de poliție reorganizate sau lichidate.

În consecința acestui ordin, Valeriu Sandu s-a adresat la Direcția de Poliție a mun. Chișinău cu cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat al vechimii în muncă, iar la 14 iunie 2019, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a eliberat lui Valeriu Sandu confirmarea nr. 34/209403, potrivit căreia se constată că, vechimea totală în muncă a lui Sandu Valeriu la data de 07 martie 2005, constituia 27 ani 03 luni 23 zile. La 19 septembrie 2019, Valeriu Sandu a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă prin care a solicitat recalcularea pensiei luând în calcul confirmarea eliberată de Direcția de Poliție a mun. Chișinău. Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, cererea prealabilă depusă de Valeriu Sandu s-a respins.

Motivația expusă în răspunsul respectiv s-a axat pe faptul că, perioadele de activitate din cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate izolatoarele de detenție provizorie, nu poate fi raportată la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, și temei de recalculare a pensiei nu este. 3 Instanța de apel a reținut că prima instanță temeinic și justificat a constatat că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, este ilegal și urmează a fi anulat, așa cum, înscrisurile cauzei denotă cert că, organul cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei lui Valeriu Sandu, care la 07 martie 2005, era Ministerul Afacerilor Interne, în mod eronat a conchis că pensia lui Valeriu Sandu, urmează a fi calculată reieșind din vechimea totală în muncă de 20 ani 03 luni și 11 zile, ori, această concluzie a autorității publice contravine normelor legale citate mai sus.

Prin urmare, instanța de fond corect a conchis că din vina organului cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei, care la data de 07 martie 2005, era Ministerul Afacerilor Interne, lui Valeriu Sandu i-a fost stabilită o pensie mai mică în raport cu pensia care de fapt urma să-i fie stabilită reclamantului. Conform dispozițiilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru familiile acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei.

Sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp. Instanța de apel a reiterat că întru interpretarea corectă a dispozițiilor normei legale se va avea în vedere că în cazul în care persoana nu a primit la timp suma cuvenită a pensiei din vina organului care a stabilit pensia, persoana respectivă are dreptul de a pretinde la achitarea diferenței de pensie neplătită pentru perioada precedentă, fără limită de timp.

În speță a fost stabilit incontestabil că lui Valeriu Sandu nu i-a fost stabilit corect cuantumul soldei din care urma a-i fi stabilită pensia, din vina organului care a stabilit pensia și anume Ministerul Afacerilor Interne, circumstanță ce denotă temeinicia soluției instanței de fond cu referire la anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligarea recalculării pensiei cu stabilirea pensiei, începând cu 07 martie 2005. Instanța de apel a respins argumentele apelantei care susține că perioada de activitate a lui Sandu Valeriu cuprinsă între 20 noiembrie 1992 – 24 iunie 1996 și cea cuprinsă între 25 februarie 1998 – 07 martie 2005, nu poate fi luată în considerare ca perioadă de activitate cu avantaje, or, poziția expusă de Casa Națională de Asigurări Sociale contravine prevederilor legislației în vigoare, deoarece în perioada 20 noiembrie 1992 – 24 iunie 1996, Valeriu Sandu a deținut funcția de polițist patrulă și santinelă al Comisariatului Raional de Poliție Dubăsari, iar în perioada 25 februarie 1998 – 07 martie 2005, Valeriu Sandu a activat în cadrul Batalionului Serviciului de Escortă al Comisariatului de Poliție mun.

Chișinău. Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 02 iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii. În motivarea recursului, recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale, a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Recurenta a invocat prevederile art.48 al Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 4 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne „pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se stabilesc de Casa Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1427 din 28 decembrie 2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor sociale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, sistemului penitenciar, ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității statului și Centrului Național Anticorupție. Casa Națională de Asigurări Sociale efectuează plata pensiilor și prestațiilor sociale începând cu 01 ianuarie 2017, în mărimile stabilite de instituțiile menționate la pct. 1 din hotărâre.

Conform Hotărârii nominalizate, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a prezentat Casei Naționale de Asigurări Sociale, listele beneficiarilor de pensii și prestații sociale, în format electronic, în mărimile stabilite până la 31 decembrie 2016. Recurenta a invocat prevederile art. art. 2, 13 lit. d), 49 pct. (3) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne este indicat că miltarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interene care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

Militarii care au satisfăcut serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, eliberați din serviciu din alte motive decât cele expuse la lit. b) și c) din prezentul articol, care au o vechime totală în muncă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 12 ani și 6 luni în serviciul militar sau în serviciul în organele afacerilor interne, la atingerea vîrstei de pensionare stabilite de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda (câștigul), eliberate de organele abilitate.

Instituțiile de forță fiind organele abilitate pentru eliberarea calculului vechimii în serviciu și a soldei bănești, pentru fiecare beneficiar de pensie Recurenta a relatat că conform pct. 8 lit. d) a Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție și sistemului penitenciar la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și a sistemului penitenciar, se acordă următoarele înlesniri: două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

5 Recurenta a subliniat că perioada de activitate a intimatului Valeriu Sandu în cadrul batalionului serviciului de escortă al Comisariatului General al Poliției mun. Chișinău nu oferă dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, ori art. 6 alin. (2) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar colaboratori ai sistemului penitenciar sînt persoanele care dețin funcții în efectivul de trupă și în corpul de comandă ale sistemului penitenciar, abilitate să pună în executare pedepsele penale privative de libertate, detenția provizorie a persoanelor față de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancțiunea arestului contravențional, precum și măsurile de siguranță cu caracter medical aplicate deținuților care suferă de alcoolism și narcomanie.

Recurenta a invocat prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar în care este stipulat că vechimea în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar se calculează cu următoarele înlesniri: o zi de serviciu în instituții penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală și în instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de serviciu. 2 zile de serviciu în celelalte instituții penitenciare, în Departamentul instituțiilor penitenciare, precum și în subdiviziunile acestuia care își desfășoară activitatea în locurile de privațiune de libertate, se consideră ca 3 zile de serviciu.

Recurenta a evidențiat că alegațiile reclamantului nu sunt aplicabile prezentei cauze deoarece acesta nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar ori este cert faptul că batalionul serviciului de escortă al Comisariatului General al Poliției nu face parte din instituțiile penitenciare care se regăsesc la art. 6 alin. 2 al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar și respectiv, se deduce faptul că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate și nu au bază legală de admitere. Recurenta a invocat că conform prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) al Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, autoritățile administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome emit sau aprobă, în condițiile legii, acte normative.

Actele normative ale autoritățile administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome sunt emise sau aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a Hotărârilor Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contravine prevederilor actelor respective, în clauza de adoptare a actelor normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sunt emise sau aprobate.

Recurenta consideră că ordinul nr. 96 din 20 martie 2018, emis de Ministerul Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărîrea guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis, ori Hotărîrea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 nu conține prevederile indicate în ordinul Ministerului 6 Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018, perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală izolatoarele de detenție provizorie.

Recurenta a invocat că prevederile pct.7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărîrea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, stipulează expres circumstanțele în care la calcularea vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran. La 22 iunie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Valeriu Sandu și avocatului său Vladimir Kovali copia recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d.

94 vol. I). Completul specializat relevă că Valeriu Sandu și avocatului său Vladimir Kovali au recepționat copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt confirmat prin avizele de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 99-100 vol. I). La 30 iunie 2020 Valeriu Sandu, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 26 februarie 2020 în lipsa reprezentantului recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale, la data de 14 mai 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 85, vol. I) ). Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (2) din Codul administrativ și a depus recurs la 02 iunie 2020, în termen. (f.d. 222, vol. I). Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție 7 reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale este inadmisibilă. 8 Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Victor Burduh Nina Vascan 9