3ra-737/20 — contestarea actului administrativ

3ra-737/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-737/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guyun, Gr. Da;chevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu Sandu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2019, Valeriu Sandu, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a

depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor

afacerilor interne până la 07 martie 2005, atunci când a obținut calitatea de pensionar

pe linia Ministerului Afacerilor Interne, cu calculul vechimii în muncă de 22 ani,

împreună cu serviciul militar. În temeiul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.

96 din 20 martie 2018, lui Valeriu Sandu i s-a efectuat recalcularea vechimii în muncă,

fiindu-i introduse avantajele pentru perioada activității în cadrul Batalionului

Serviciului Pază și Escortă și în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie, și în

rezultat, s-a stabilit că la momentul ieșirii la pensie, acesta avea o vechime în muncă

de 29 ani.

1

Reclamantul a relatat că la 14 decembrie 2015, s-a reangajat în cadrul Serviciului

de Protecție și Pază de Stat, îndeplinind serviciul militar special prin contract până la

26 martie 2018. Prin ordinul SPPS nr. 83p/r din 26 martie 2018 a fost demis în baza

art. 34 din Legea cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat și i s-a calculat

vechimea în muncă de 26 an și 6 zile, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544 din

23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne.

Reclamantul a indicat că la ieșirea la pensie, lui Sandu Valeriu urma să-i fie

stabilită pensia în mărime de 75 % din solda lunară. După obținerea certificatului de

recalculare a vechimii în muncă, Valeriu Sandu s-a adresat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Strășeni în vederea recalculării pensiei, iar la 02 august 2019, a primit

un răspuns cu care nu a fost de acord. Ca urmare, la 18 septembrie 2019, Valeriu Sandu

s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, însă, prin

răspunsul nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, cererea prealabilă depusă de reclamant

a fost respinsă.

Reclamantul a invocat caracterul ilegal al refuzului Casei Naționale de Asigurări

Sociale, susținând că la emiterea acestuia au fost interpretate eronat dispozițiile Legii

nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, declararea ilegalității răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128 din 11 octombrie 2019 și obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze stabilirea, calcularea cuantumului

pensiei lui Valeriu Sandu, cu achitarea începând cu 07 martie 2005, data stabilirii

pensiei, în cuantum de 75 % din solda lunară, luându-se în considerare certificatul

eliberat de Direcția de Poliție a mun. Chișinău nr. 34/20-9403 din 14 iunie 2019.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Sandu, reprezentat de

avocatul Vladimir Kovali împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea refuzului, obligarea recalculării și achitări pensiei, s-a anulat în tot refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, s-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze cuantumul pensiei de care

beneficiază Valeriu Sandu, luându-se în considerare confirmarea Direcției de Poliție a

mun. Chișinău cu nr. 34/209463 din 14 iunie 2019 (perioada 25 februarie 1998 –

07 martie 2005) și achitarea diferenței începând cu 07 martie 2005.

Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 12 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de Valeriu Sandu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Valeriu Sandu a activat în

cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada 20 noiembrie 1992

– 24 iunie 1996, și în perioada 25 februarie 1998 – 07 martie 2005. Prin încheierea de

stabilire a pensiei din 04 aprilie 2005, lui Valeriu Sandu i-a fost stabilită pensia pentru

atingerea vechimii în muncă, începând cu 07 martie 2005. Conform datelor incluse în

2

încheierea din 04 aprilie 2005, la stabilirea pensiei lui Valeriu Sandu, s-a luat în

considerare vechimea în muncă a intimatului Valeriu Sandu în mărime de 22 ani.

Conform informațiilor gestionate de Ministerul Afacerilor Interne, vechimea în muncă

a lui Valeriu Sandu pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a) a Legii nr.

1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, la 07 martie 2005 constituia 20 ani

03 luni și 11 zile.

Ulterior, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018

„cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii

de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne”, s-au acordat înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul

subdiviziunilor, autorităților administrative și instituțiilor din subordinea Ministerului

Afacerilor Interne (funcționarilor publici cu statut special și din cadrul MAI), pe

perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție

provizorie), care urmează a fi luate în considerare la calcularea vechimii în muncă

pentru stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993

asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne. Eliberarea confirmărilor privind înlesnirile prevăzute la

pct. 1 al prezentului ordin la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pentru

funcționarii publici cu statut special și militarii care și-au îndeplinit serviciul în cererea

acestora, de către autoritățile administrative și instituțiile din subordine, prin

intermediul subdiviziunilor de resurse umane, conform competenței, care va fi

determinată de ultimul loc de muncă al solicitantului. În cazul lichidării subdiviziunilor

în care solicitanții au activat anterior, confirmările vor fi eliberate de către

subdiviziunile, autoritățile administrative sau instituțiile din subordinea Ministerului

Afacrilor Interne, care au devenit succesori de drepturi și obligații sau au preluat

competențele subdiviziunilor de poliție reorganizate sau lichidate.

În consecința acestui ordin, Valeriu Sandu s-a adresat la Direcția de Poliție a

mun. Chișinău cu cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat al vechimii în

muncă, iar la 14 iunie 2019, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a eliberat lui Valeriu

Sandu confirmarea nr. 34/209403, potrivit căreia se constată că, vechimea totală în

muncă a lui Sandu Valeriu la data de 07 martie 2005, constituia 27 ani 03 luni 23 zile.

La 19 septembrie 2019, Valeriu Sandu a expediat în adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale cerere prealabilă prin care a solicitat recalcularea pensiei luând în

calcul confirmarea eliberată de Direcția de Poliție a mun. Chișinău. Prin răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. S-2128/19 din 11 octombrie 2019, cererea

prealabilă depusă de Valeriu Sandu s-a respins. Motivația expusă în răspunsul respectiv

s-a axat pe faptul că, perioadele de activitate din cadrul subdiviziunilor de pază, escortă

și deținere a persoanelor reținute și arestate izolatoarele de detenție provizorie, nu poate

fi raportată la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, și temei

de recalculare a pensiei nu este.

3

Instanța de apel a reținut că prima instanță temeinic și justificat a constatat că

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, este ilegal și urmează a fi anulat, așa cum,

înscrisurile cauzei denotă cert că, organul cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei

lui Valeriu Sandu, care la 07 martie 2005, era Ministerul Afacerilor Interne, în mod

eronat a conchis că pensia lui Valeriu Sandu, urmează a fi calculată reieșind din

vechimea totală în muncă de 20 ani 03 luni și 11 zile, ori, această concluzie a autorității

publice contravine normelor legale citate mai sus. Prin urmare, instanța de fond corect

a conchis că din vina organului cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei, care la

data de 07 martie 2005, era Ministerul Afacerilor Interne, lui Valeriu Sandu i-a fost

stabilită o pensie mai mică în raport cu pensia care de fapt urma să-i fie stabilită

reclamantului.

Conform dispozițiilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru

familiile acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel

mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la

timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru

perioada precedentă fără limite în timp.

Instanța de apel a reiterat că întru interpretarea corectă a dispozițiilor normei

legale se va avea în vedere că în cazul în care persoana nu a primit la timp suma

cuvenită a pensiei din vina organului care a stabilit pensia, persoana respectivă are

dreptul de a pretinde la achitarea diferenței de pensie neplătită pentru perioada

precedentă, fără limită de timp. În speță a fost stabilit incontestabil că lui Valeriu Sandu

nu i-a fost stabilit corect cuantumul soldei din care urma a-i fi stabilită pensia, din vina

organului care a stabilit pensia și anume Ministerul Afacerilor Interne, circumstanță ce

denotă temeinicia soluției instanței de fond cu referire la anularea refuzului Casei

Naționale de Asigurări Sociale, obligarea recalculării pensiei cu stabilirea pensiei,

începând cu 07 martie 2005.

Instanța de apel a respins argumentele apelantei care susține că perioada de

activitate a lui Sandu Valeriu cuprinsă între 20 noiembrie 1992 – 24 iunie 1996 și cea

cuprinsă între 25 februarie 1998 – 07 martie 2005, nu poate fi luată în considerare ca

perioadă de activitate cu avantaje, or, poziția expusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale contravine prevederilor legislației în vigoare, deoarece în perioada

20 noiembrie 1992 – 24 iunie 1996, Valeriu Sandu a deținut funcția de polițist patrulă

și santinelă al Comisariatului Raional de Poliție Dubăsari, iar în perioada 25 februarie

1998 – 07 martie 2005, Valeriu Sandu a activat în cadrul Batalionului Serviciului de

Escortă al Comisariatului de Poliție mun. Chișinău.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

02 iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului, recurenta, Casa Națională de Asigurări Sociale, a invocat

că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Recurenta a invocat prevederile art.48 al Legii nr.1544 din 23 iunie 1993

4

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne „pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au

îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și

colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale

membrilor familiilor acestora se stabilesc de Casa Națională de Asigurări Sociale, în

modul stabilit de Guvern. Conform Hotărârii Guvernului nr. 1427 din 28 decembrie

2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor sociale

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, sistemului penitenciar, ofițerilor de protecție

și colaboratorilor organelor securității statului și Centrului Național Anticorupție. Casa

Națională de Asigurări Sociale efectuează plata pensiilor și prestațiilor sociale

începând cu 01 ianuarie 2017, în mărimile stabilite de instituțiile menționate la pct. 1

din hotărâre. Conform Hotărârii nominalizate, Ministerul Afacerilor Interne,

Ministerul Apărării, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Serviciul de Protecție și

Pază de Stat a prezentat Casei Naționale de Asigurări Sociale, listele beneficiarilor de

pensii și prestații sociale, în format electronic, în mărimile stabilite până la

31 decembrie 2016.

Recurenta a invocat prevederile art. art. 2, 13 lit. d), 49 pct. (3) din Legea nr.

1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne este indicat că miltarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interene care au

dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu. Militarii care au

satisfăcut serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, eliberați din serviciu din alte motive decât cele expuse la

lit. b) și c) din prezentul articol, care au o vechime totală în muncă de cel puțin 25 de

ani, din care cel puțin 12 ani și 6 luni în serviciul militar sau în serviciul în organele

afacerilor interne, la atingerea vîrstei de pensionare stabilite de Legea privind pensiile

de asigurări sociale de stat. Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra

autenticității actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda (câștigul), eliberate de

organele abilitate. Instituțiile de forță fiind organele abilitate pentru eliberarea

calculului vechimii în serviciu și a soldei bănești, pentru fiecare beneficiar de pensie

Recurenta a relatat că conform pct. 8 lit. d) a Hotărârii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție și

sistemului penitenciar la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de

Frontieră colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și a sistemului penitenciar,

se acordă următoarele înlesniri: două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu:

în instituții penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum

și la lucrări de subteran.

5

Recurenta a subliniat că perioada de activitate a intimatului Valeriu Sandu în

cadrul batalionului serviciului de escortă al Comisariatului General al Poliției mun.

Chișinău nu oferă dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, ori art. 6 alin.

(2) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar

colaboratori ai sistemului penitenciar sînt persoanele care dețin funcții în efectivul de

trupă și în corpul de comandă ale sistemului penitenciar, abilitate să pună în executare

pedepsele penale privative de libertate, detenția provizorie a persoanelor față de care a

fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancțiunea arestului contravențional,

precum și măsurile de siguranță cu caracter medical aplicate deținuților care suferă de

alcoolism și narcomanie.

Recurenta a invocat prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 1036 din

17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar în care este stipulat că vechimea

în muncă în vederea acordării pensiei colaboratorilor sistemului penitenciar se

calculează cu următoarele înlesniri: o zi de serviciu în instituții penitenciare de tip

închis, izolatoare de urmărire penală și în instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări în subteran, se

consideră ca 2 zile de serviciu. 2 zile de serviciu în celelalte instituții penitenciare, în

Departamentul instituțiilor penitenciare, precum și în subdiviziunile acestuia care își

desfășoară activitatea în locurile de privațiune de libertate, se consideră ca 3 zile de

serviciu.

Recurenta a evidențiat că alegațiile reclamantului nu sunt aplicabile prezentei

cauze deoarece acesta nu a activat în vreo funcție din cadrul sistemului penitenciar ori

este cert faptul că batalionul serviciului de escortă al Comisariatului General al Poliției

nu face parte din instituțiile penitenciare care se regăsesc la art. 6 alin. 2 al Legii nr.

1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar și respectiv, se deduce

faptul că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate și nu au bază legală de admitere.

Recurenta a invocat că conform prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) al Legii nr. 100

din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, autoritățile administrației publice

centrale de specialitate și autoritățile publice autonome emit sau aprobă, în condițiile

legii, acte normative. Actele normative ale autoritățile administrației publice centrale

de specialitate și autoritățile publice autonome sunt emise sau aprobate numai în

temeiul și pentru executarea legilor și a Hotărârilor Guvernului. Actele normative

respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior

pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contravine prevederilor actelor

respective, în clauza de adoptare a actelor normative ale autorităților administrației

publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome se indică expres actul

normativ superior în temeiul căruia acestea sunt emise sau aprobate.

Recurenta consideră că ordinul nr. 96 din 20 martie 2018, emis de Ministerul

Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din

Hotărîrea guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, depășește

prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis, ori Hotărîrea Guvernului

nr.78 din 21 februarie 1994 nu conține prevederile indicate în ordinul Ministerului

6

Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018, perioada de activitate în cadrul

subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de urmărire penală izolatoarele de detenție provizorie.

Recurenta a invocat că prevederile pct.7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărîrea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, stipulează expres circumstanțele în care la

calcularea vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și

bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

La 22 iunie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Valeriu Sandu

și avocatului său Vladimir Kovali copia recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 94 vol. I).

Completul specializat relevă că Valeriu Sandu și avocatului său Vladimir Kovali

au recepționat copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 99-100 vol. I).

La 30 iunie 2020 Valeriu Sandu, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

26 februarie 2020 în lipsa reprezentantului recurentei Casei Naționale de Asigurări

Sociale. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale de

Asigurări Sociale, la data de 14 mai 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

anexat la materialele cauzei (f.d. 85, vol. I) ). Recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (2) din Codul administrativ și a depus

recurs la 02 iunie 2020, în termen. (f.d. 222, vol. I).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

8

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9