3ra-676/20 — contestarea actului administrativ, obligarea recalculării pensiei

3ra-676/20 — contestarea actului administrativ, obligarea recalculării pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-676/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, Gr. Dașchevici, V. Clima)

Î N C H E I E R E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu Trambaci

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărîrii din

16 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 07 mai 2019, Valeriu Trambaci a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul Valeriu Trambaci a indicat că a activat în

cadrul organelor de poliție până la 22 martie 2011, obținând calitatea de pensionar pe

linia Ministerului Afacerilor Interne, cu calculul vechimii în muncă de 20 ani. În

temeiul ordinului nr. 96 din 20 martie 2018 a Ministerului Afacerilor Interne, lui

Valeriu Trambaci i s-a efectuat recalcularea vechimii în muncă, introducându-se

avantajele pentru perioada activității în Batalionul Serviciului Pază și Escortă, și în

rezultat, s-a stabilit vechimea în muncă la momentul ieșirii la pensie de 22 ani.

Reclamantul a menționat că ulterior, s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Ciocana mun. Chișinău, cu cerere în vederea recalculării cuantumului pensiei,

însă, a primit refuz în recalcularea cuantumului pensiei.

Reclamantul consideră că refuzul primit este ilegal, fiind emis cu încălcări de la

normele legale.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, declararea ilegalității refuzului Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana nr. 2783/T-2019 din 10 aprilie 2019 și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea cuantumului

1

pensiei lui Valeriu Trambaci cu achitarea diferenței neachitate, începând cu data

stabilirii pensiei – 11 martie 2011, luându-se în considerare confirmarea eliberată de

către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență nr. 19/9-330 din 04 martie 2019.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Trambaci

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea răspunsului/refuzului,

obligarea recalculării cuantumului pensiei, s-a anulat refuzul nr. 2783/T-27-2019 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale Oficiul Teritorial Chișinău - Ciocana din data de

10 aprilie 2019, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Social, oficiul teritorial

competent, să calculeze și să achite diferența pensiei recalculate conform vechimii în

muncă stabilită prin certificatul nr. 19/9-30 din 04 martie 2019, eliberat de

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, cu aplicarea indexării

corespunzătoare începând cu data apariției dreptului la pensie – 22 martie 2011, în rest

cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 16 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de Valeriu Trambaci împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind contestarea actului administrativ, obligarea recalculării pensiei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Valeriu Trambaci a activat

în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada 24 august 2007 –

12 februarie 2020, circumstanță confirmată prin certificatul nr. 447 din 06 noiembrie

2018, eliberat de Direcția de Poliție mun. Chișinău.

Instanța de apel a stabilit că la 04 martie 2019, Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență a eliberat lui Valeriu Trambaci confirmarea nr. 19/9-330, în

conținutul căreia a fost indicat că vechimea totală de muncă, inclusiv cu avantaje a lui

Valeriu Trambaci pentru stabilirea pensiei, la data de 21 martie 2011, a constituit 22

ani 08 luni 23 luni. La 02 aprilie 2019, Valeriu Trambaci a expediat în adresa Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei

luând în calcul mărimea vechimii în muncă. Prin refuzul Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Ciocana nr. 2783/T-27-2019 din 10 aprilie 2019, s-a respins cererea lui Valeriu

Trambaci. Motivația expusă în răspunsul respectiv s-a axat pe faptul că perioadele de

activitate din cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute

și arestate în izolatoarele de detenție provizorie, nu poate fi raportată la prevederile

hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, și temei de recalculare a pensiei nu

este.

Instanța de apel a reținut că prima instanță temeinic și justificat a constatat că

refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, este ilegal și urmează a fi

anulat, așa cum, înscrisurile cauzei denotă cert că, organul cu atribuții de stabilire și

calculare a pensiei lui Valeriu Trambaci, care la 22 martie 2011, era Ministerul

Afacerilor Interne, în mod eronat a conchis că pensia lui Valeriu Trambaci urmează a

fi calculată reieșind din vechimea totală în muncă de 20 ani, or, această concluzie a

autorității publice contravine normelor legale citate supra. Organul cu atribuții de

stabilire, calculare și achitare a pensiei reclamantului nu a dat o apreciere normelor

legale citate mai sus, care stabilesc expres că, la data de 22 martie 2011, (adică data de

la care a fost stabilită pensia reclamantului), stagiul vechimii în muncă necesar pentru

2

stabilirea pensiei era de 20 ani. Corespunzător, instanța de fond corect a conchis că, din

vina organului cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei, care la data de 22 martie

2011, era Ministerul Afacerilor Interne, reclamantului Valeriu Trambaci i-a fost

stabilită o pensie mai mică, în raport cu pensia care de fapt urma să-i fie stabilită

reclamantului.

Conform dispozițiilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și pentru

familiile acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel

mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la

timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru

perioada precedentă fără limite în timp.

Instanța de apel a reiterat că întru interpretarea corectă a dispozițiilor normei

legale enunțate, se va avea în vedere că, în cazul în care, persoana nu a primit la timp

suma cuvenită a pensiei din vina organului care a stabilit pensia, persoana respectivă

are dreptul de a pretinde la achitarea diferenței de pensie neplătită pentru perioada

precedentă, fără limită de timp.

În speță, instanța de apel a stabilit incontestabil că, lui Valeriu Trambaci nu i-a

fost stabilit corect cuantumul soldei din care urma a-i fi stabilită pensia, din vina

organului care a stabilit pensia (și anume Ministerul Afacerilor Interne), circumstanță

ce denotă temeinicia soluției instanței de fond cu referire la anularea refuzului Casei

Naționale de Asigurări Sociale, obligarea recalculării pensiei cu stabilirea pensiei,

începând cu 22 martie 2011.

Instanța de apel a reitereat prevederile art. 48 al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie

1993, asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne (în vigoare de la data de 01 ianuarie 2017), pensiile

militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, ale

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității

statului, Centrului National Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se

stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Din textul normelor legale citate mai sus, se deduce cert că începând cu data de

01 ianuarie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a preluat atribuțiile de stabilire

și plata pensiilor persoanelor din trupele organelor afacerilor interne, fiind astfel, unica

instituție abilitată cu competența de achitare a pensiilor și alocațiilor lunare persoanelor

din trupele organelor afacerilor interne. În scopul realizării și punerii în aplicare a

normelor legale citate mai sus, în partea ce vizează de transferul competenței achitării

pensiilor militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității

statului, Centrului National Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora, către

Casa Națională de Asigurări Sociale, Guvernul Republicii Moldova la data de

28 decembrie 2016, a adoptat Hotărârea Guvernului nr. 1427.

Astfel, conform dispozițiilor pct. (1) – (4) ale Hotărârii Guvernului nr. 1427 din

28 decembrie 2016 cu privire la preluarea atribuțiilor de plată a pensiilor și prestațiilor

3

sociale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, sistemului penitenciar, ofițerilor de

protecție și colaboratorilor organelor securității statului și Centrului Național

Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Departamentul

Instituțiilor Penitenciare, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova,

Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Protecție și Pază de Stat transmit Casei

Naționale de Asigurări Sociale, până la 30 iunie 2017, conform graficului stabilit de

către Casa Națională de Asigurări Sociale, documentele și informația, în format

electronic, privind stabilirea pensiilor, alocațiilor lunare de stat, alocațiilor lunare

nominale pentru merite deosebite față de stat ale beneficiarilor de pensii, stabilite până

la 31 decembrie 2016. Instituțiile menționate la pct. 1 al Hotărârii respective prezintă

Casei Naționale de Asigurări Sociale listele beneficiarilor de pensii și prestații sociale,

pe suport de hârtie și în format electronic, în mărimile stabilite până la 31 decembrie

sociale începând cu 1 ianuarie 2017, în mărimile stabilite de instituțiile menționate la

pct. 1. Datoriile acumulate la plata pensiilor și prestațiilor sociale către beneficiari la

data de 1 ianuarie 2017 vor fi achitate din contul transferurilor de la bugetul de stat la

bugetul asigurărilor sociale de stat.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 1427

din 28 decembrie 2016, executivul a stabilit în mod cert și expres că, Casa Națională

de Asigurări Sociale va efectua plata pensiilor și prestațiilor sociale începând cu

01 ianuarie 2017, stabilind inclusiv și faptul că datoriile acumulate la plata pensiilor și

prestațiilor sociale către beneficiari la data de 1 ianuarie 2017 vor fi achitate din contul

transferurilor de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale de stat. Prin urmare,

concluziile expuse anterior denotă cert că, Casa Națională de Asigurări Sociale este

obligată să recalculeze pensia reclamantului începând cu data stabilirii acesteia, or,

respingerea acestei cerințe a reclamantului va duce la încălcarea indubitabilă a

dreptului de proprietate al reclamantului asupra părții de pensie neprimită, din vina

organului care a stabilit pensia.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

23 aprilie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat

că își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel, deoarece instanța nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Recurenta a menționat că conform actelor din dosarul de pensionare, intimatul

Valeriu Trambaci este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă începând cu data

de 22 martie 2011, stabilită de Ministerul Afacerilor Interne în temeiul Legii nr. 1544

din 23 iunie 1993 privind asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabineri, cu vechimea în muncă care a constituit 20 ani și 3 luni.

Recurenta a invocat că intimatului Valeriu Trambaci i s-a stabilit pensia

respectivă în anul 2011 de către Ministerul Afacerilor Interne și la acel moment

instituția care a stabilit pensia nu a luat în calcul perioada de activitate al intimatului

de la 24 august 2007 până la 12 februarie 2010, din cadrul Batalionului serviciului de

escortă și pază al Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău ca perioadă cu

4

înlesniri (1:2), ci toată activitatea ultimului a fost raportată fără careva înlesniri. Astfel,

nu este clară poziția și temeinicia certificatului nr. 19/9-330 din 04 martie 2019 eliberat

de către Ministerul Afacerilor Interne prin care perioada sus reiterată este deja inclusă

ca perioadă cu avantaje de 1:2, bazându-se pe ordinul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 96 din 20 martie 2018.

Recurenta consideră că ordinul nr. 96 din 20 martie 2018 este unul emis contrar

prevederilor legale și nu are suport juridic din motivul că, conform art. 16, alin. (1) și

(2) al Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, autoritățile

administrației publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome emit sau

aprobă, în condițiile legii, acte normative. Actele normative ale autorităților

administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților publice autonome sunt

emise sau aprobate numai în temeiul și pentru executarea legilor și a Hotărârilor

Parlamentului, a Decretelor Președintelui Republicii Moldova, a Hotărârilor și

Ordonanțelor Guvernului Republicii Moldova. Actele normative respective se

limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea

cărora se emit sau se aprobă și nu pot contraveni prevederilor actelor respective.

Recurenta a remarcat că Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din

20 martie 2018, aprobat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 nu conține prevederile prevăzute în

Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul

de calculare a vechimii în muncă , stabilire și plată a pensiilor militarilor, persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor

Centrului Naționale Anticorupție și sistemului penitenciar, la calcularea vechimii în

muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului

de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și sistemului penitenciar, se acordă înlesnirea de două luni în vechime în

muncă pentru o lună de serviciu și anume: instituții penitenciare de tip închis;

izolatoarele de urmărire penală; instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea

bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran. Deci,

conform normei nominalizate Batalionul Serviciului de Escortă și Pază din cadrul

Comisariatului de Poliție mun. Chișinău nu cade sub incidența normei juridice

reiterate, cu atît mai mult că intimatul nu a activat în izolator de urmărire penală, iar

deducerea instanței de fond și a instanței de apel este una eronată, or, instanța de

judecată urmează să se conducă de actele normative în vigoare care stabilesc expres

norme juridice.

Totodată, recurenta a relatat că conform Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu

privire la actele normative interpretarea actelor normative se efectuează cu scopul

clarificării sensului unui act normativ sau al unor dispoziții din acesta ce oferă soluții

juridice de aplicare a normei de drept în sensul exact al acesteia. Interpretarea oficială

a legilor și altor acte normative se realizează exclusiv de către Parlament prin adoptarea

legilor de interpretare. Reieșind din norma juridică instanța de judecată nu are drept de

a interpreta (deduce) o normă juridică existentă, prin urmare dacă actul normativ nu

prevede expres perioada de activitate în cadrul Batalionului Serviciului de Escortă și

5

Pază din cadrul Comisariatului de Poliție mun. Chișinău că se aplică înlesnirile

corespunzătoare, atunci cerința dată urma să fie respinsă fiind lipsită de suport legal.

Recurenta consideră că instanța de judecată, la emiterea deciziei urma să se

conducă de art. 5, alin. (1) al Legii nr. 514 din 06 iulie 1995 privind organizarea

judecătorească conform căruia justiția se înfăptuiește în strictă conformitate cu

legislația. Ba mai mult, subiecții Hotărîrii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 sunt

expres stabiliți în actul normativ, iar colaboratorii din cadrul Comisariatului de Poliție

nu se regăsesc prin prisma actului normativ reiterat și normele juridice ale acestuia nu

se pot aplica asupra categoriilor de angajați ai Comisariatului de Poliție. Respectiv,

intimatul Valeriu Trambaci era angajat al Comisariatului de Poliției și nu al unei careva

instituții penitenciare, ceea ce constituie instituții diferite cu statute diferite și instanța

de apel urma să aprecieze obiectiv momentul dat.

Recurenta a reiterat că intimatul nu a contestat decizia de stabilire a pensiei din

22 martie 2011, emisă de Ministerul Afacerilor Interne conform procedurii de

contestare în vigoare la acel moment, acesta fiind de acord tacit cu aceasta până în anul

2019, atunci când Casa Națională de Asigurări Sociale a preluat stabilirea pensiilor în

temeiul Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, abia începând cu ianuarie 2017.

Recurenta consideră că instanța de apel în mod eronat a emis decizia prin care a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei

reclamantului Valeriu Trambaci cu includerea în vechimea de muncă în condiții

avantajoase (1:2) a perioadei de activitate de la 24 august 2007 până la 12 februarie

2010 din cadrul Batalionului serviciului escortă și pază al Comisariatului General de

Poliție mun. Chișinău.

La 27 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Valeriu

Trambaci și avocatului Vladimir Kovali copia recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 83 vol. I).

Completul specializat relevă că Valeriu Trambaci și avocatul Vladimir Kovali au

recepționat copia recursului expediat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 99-100 vol. I).

La 05 iunie 2020 Valeriu Trambaci reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a

depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

23 ianuarie 2020, însă reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale, Carolina

Corj nu a fost prezentă în ședința instanței de apel, atunci când dispozitivul deciziei a

fost emis și pronunțat. Decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale de

Asigurări Sociale la 18 martie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat

la materialele cauzei (f.d. 81, vol. I) ).

Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.55 din 17 martie 2020 a fost

6

declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie

-15 mai 2020.

Prin dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova termenele de exercitare a căilor de atac aflate în

curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului

pentru Casa Națională de Asigurări Sociale după întrerupere a început a curge de la

data de 16 mai 2020.

În aceste circumstanțe recursul motivat înaintat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale la 23 aprilie 2020 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

7

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8