2rc-76/20 — încasarea sumei acordate cu titlu de subvenție

2rc-76/20 — încasarea sumei acordate cu titlu de subvenție (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2rc-76/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. E. Buzu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

DECIZIE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Ciobanu Mihail

Vladimir”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură împotriva Gospodăriei Țărănești „Ciobanu

Mihail Vladimir” cu privire la încasarea sumei acordate cu titlu de subvenție,

încasarea dobânzii de întârziere, încasarea penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Gospodăria

Țărănească „Ciobanu Mihail Vladimir”, reprezentată de avocatul Gheorghe

Macovei,

c o n s t a t ă:

La 06 septembrie 2019, Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Ciobanu

Mihail Vladimir” (în continuare GȚ „Ciobanu M.V.”) solicitând încasarea sumei de

275000 de lei, acordată cu titlu de subvenție, a dobânzii de întârziere în sumă de

4400 de lei, a penalității în mărime de 178282, 88 de lei și compensarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de IP „Agenția

de Intervenție și Plăți pentru Agricultură” împotriva GȚ „Ciobanu M.V.” cu privire

la încasarea sumei acordate cu titlu de subvenții, încasarea dobânzii de întârziere,

încasarea penalității și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură și s-a casat integral

hotărârea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și s-a emis o

hotărâre nouă prin care s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de

Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură și s-a încasat de la GȚ „Ciobanu

M.V.” în beneficiul Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură suma de

1

275000 de lei, cu titlu de subvenții acordate, suma de 4400 de lei, cu titlu de dobândă

de întârziere, suma de 178282, 88 de lei cu titlu de penalități, iar în total suma de

457682,88 de lei; s-a încasat de la GȚ „Ciobanu M.V.” în beneficiul statului taxa de

stat care urma a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de

13730,50 de lei, taxa de stat ce urma a fi achitată la depunerea cererii de apel în sumă

de 10298 de lei, iar în total suma de 24028, 50 de lei.

Prin încheierea din 03 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

inadmisibil recursul declarat de GȚ „Ciobanu M.V.” împotriva deciziei din 12

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

La 23 septembrie 2019, GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată de avocatul

Gheorghe Macovei, a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de

revizuire, casarea deciziei din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

dispunerea rejudecării cauzei cu examinarea acestei în instanțele competente.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată

de avocatul Gheorghe Macovei.

La 05 decembrie 2019, GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată de avocatul

Gheorghe Macovei, a declarat recurs împotriva încheierii din 21 noiembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

contestate, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din 12 februarie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și dispunerea rejudecării cauzei cu examinarea acestei în

instanțele competente.

În motivarea recursului s-a invocat că, deși, examinarea cererii de revizuire a

fost dispusă pentru data de 28 noiembrie 2019 ora 10:00, recepționând o înștiințare

în acest sens, cauza în ordine de revizuire s-a examinat în data de 21 noiembrie 2019,

fără o înștiințare despre modificarea datei examinării.

La fel, a opinat că instanța de revizuire a trecut cu vederea circumstanțe

esențiale ce țin de competența și natura juridică a litigiului care a existat și până la

data de 12 februarie 2019 și după și a calificat decizia din 14 februarie 2019 drept

act separat ce ar constitui sau nu în sine temei de revizuire. În esență, instanța de

revizuire nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor esențiale invocate, dar s-a limitat

că nu este nicio problemă la situația creată, având în vedere că doar o instanță a

observat competența și natura litigiului.

Totodată, a precizat că, deși, temeiurile declarării revizuirii sunt expres și

exhaustiv prevăzute, totuși, rezultând din practica pertinentă a Curții Supreme de

Justiție, precum și a CtEDO, revizuirea poate fi utilizată pentru corectarea erorile

judiciare și omisiunile justiției pe motivul unor circumstanțe esențiale și

convingătoare. În acest sens, s-a referit și la pct.14 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 2 din 15 aprilie 2013, conform căruia se relevă faptul că

obiect al probației, la examinarea cererilor de revizuire, pot fi circumstanțele

importante, atât în sens material, cât și în sens procesual.

Recurentul a declarat că, CtEDO a examinat cu mai multe ocazii problema

redeschiderii unei proceduri judiciare, ce deseori presupune încălcarea principiului

res judecata, în special în cauzele: Popov c. Republicii Moldova (nr.2), „Oferta

Plus” SRL c. Republicii Moldova, Melnic c. Republicii Moldova, Istrate c.

Republicii Moldova, Eugenia și Doina Duca c. Republicii Moldova. În fiecare din

2

cauzele enumerate, CtEDO a statuat încălcarea art. 6§1 CEDO și a art.1 al

Protocolului nr.1. Pe de altă parte, CtEDO a relevat că redeschiderea procedurilor

nu este, în sine, incompatibilă cu Convenția; pot exista derogări de la principiul res

judecata decât doar pentru anumite motive substanțiale și imperioase; revizuirea este

admisă dacă este aplicabilă în mod compatibil cu art.6 din Convenție.

De asemenea, cu referire la practica recentă și pertinentă a Curții Supreme de

Justiție, a arătat că existența temeiurilor de la art. 449 Cod de procedură civilă se

aplică cel mai des și în sensul erorilor de procedură, astfel aplicându-se revizuirea în

spiritul admis de CtEDO, fapt constatat în cauzele: 2rhc-42/18, 16 mai 2018,

„Business Consulting Grup” SRL împotriva „Iulivad-Lex” SRL, art. 449 lit. b) Cod

de procedură civilă; 2rh-32/18, 21 februarie 2018, SRL „Mobvaro-M” c. SA „Ex-

Prod Trans”, art. 449 lit.a) Cod de procedură civilă; 2rh-1/18, 14 februarie 2018,

CMC împotriva OCT Chișinău, ș.a., art. 449 lit.c) Cod de procedură civilă; 2rhc-

58/18, 11 iulie 2018, „Business Consulting Grup” SRL împotriva „Iulivad-Lex”

SRL, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă.

În privința circumstanțelor esențiale și convingătoare care întemeiază aplicarea

revizuirii în special art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă și încălcarea art. 53 din

Constituție, art. 6 CEDO, s-a referit la admiterea încălcării competenței

jurisdicționale și examinarea unei cauze de contencios administrativ ca litigiu de

drept civil.

Recurentul a menționat că, după examinarea cauzei în recurs și după aflarea

despre cauza nr. 2ac-687/18, a constatat că instanța de recurs, potrivit regulilor unui

proces echitabil, reținându-se rolul determinant al concluziilor sale, are obligația să

examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să nu se

limiteze la însușirea motivelor instanței inferioare, (relevante sunt cauza CtEDO -

Hirro Balani c. Spaniei, nr.18064/91, §27; Cauza CtEDO - Georgiadis v. Greciei

nr.21522/93, §43). Analiza superficială a esenței litigiului, inclusiv de instanța de

revizuire și axarea pe circumstanțele de fapt constatate de instanțele ierarhic

inferioare a dus la omiterea problemelor esențiale și faptul constatării existentei unui

litigiu de contencios administrativ care urma să fie examinat într-o procedură

distinctă.

Cu referire la Recomandările (2007) 7, (2004) 20 ale Comitetului de Miniștri

precum și Rezoluției (77) 31 , precum și legislația națională privind contenciosul

administrativ, în vigoare la momentul examinării în fond și apel, precum și

Regulamentului privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de

subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 152

din 26 februarie 2013, a relevat că este evident că contractului vizat în speță nu este

unul comercial, deoarece acesta nu este caracteristic comerțului, scopul încheierii

acestuia fiind cel specificat de normele legale invocate. Încheierea contractului

respectiv a fost determinată de efectul unui act administrativ privind autorizarea

plății subvențiilor, concluzie ce denotă caracterul acestuia de contract administrativ.

În consecință, dat fiind că procedura contencioasă și procedura contenciosului

administrativ reprezintă proceduri distincte ce oferă părților procesului drepturi și

obligații în mare parte specifice, rezultă că pentru asigurarea dreptului la un proces

echitabil și la un recurs efectiv prezenta cauză urmează a fi examinată în procedura

corectă. Or, menținerea deciziei irevocabile contestate și nerepararea erorilor la nivel

3

național va constitui fără echivoc un temei de condamnare a statului Republica

Moldova la CtEDO. Mai ales în condițiile în care potrivit hotărârii Curții

Constituționale nr.3 din 20.01.2015, §41 importanta principiului legalității

presupune ca legea să fie respectată, această exigență există nu doar pentru indivizi,

dar în egală măsură și pentru autoritățile publice și private, în măsura în care

legalitatea vizează actele agenților publici, exigența este ca aceștia să acționeze în

limitele atribuțiilor care le-au fost conferite de lege, motiv din care, instanța de

judecată nu constituie o excepție de la regulă.

Totodată, principiul preeminenței dreptului, inserat în preambulul Convenției

Europene și Statutul Consiliului Europei, constituind în același timp atât un

important impuls la adoptarea Convenției (Golder c Regatului Unit al Marei Britanii,

nr.4451/70, p.34), cât și parte integrantă a Convenției în conformitate cu prevederile

art.31 alin.(2) al Convenției de la Viena, nu poate fi neglijat la soluționarea pricinilor

civile potrivit prevederilor art.12 Cod de procedură civilă.

La 30 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.5), Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea respingerii recursului, solicitând de a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea contestată la 21 noiembrie 2019,

iar GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei, a declarat

recurs la 05 decembrie 2019, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va respinge recursul declarat de GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată de avocatul

Gheorghe Macovei și va menține încheierea contestată, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Materialele cauzei atestă că prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de GȚ

„Ciobanu M.V.”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei (Vol.I, f.d.213-217).

Inițial Colegiul menționează că în sensul art. 451 alin. (1) Cod de procedură

civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447,

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se

probele ce le confirmă.

Prin cererea de revizuire depusă de către GȚ „Ciobanu M.V.”, reprezentată de

avocatul Gheorghe Macovei, alegații redate și în recursul declarat, în esență, s-a

pretins corectarea erorilor comise în ceea ce vizează procedura în care s-a examinat

litigiul, având în vedere competența și natura litigiului, în opinia

4

revizuentului/recurentului, circumstanță esențială trecută cu vederea și la

examinarea cererii de revizuire. Or, revizuentul/recurent a afirmat că cauza urma a

fi examinată în ordinea contenciosului administrativ.

Colegiul relevă că instanța de revizuire corect a conchis asupra inadmisibilității

cererii de revizuire, din motivele ce succed.

La caz, Colegiul notează că recurentul pretinde cu referire la decizia din 14

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza nr.2ac-687/18, AIPA vs

„Clarlum-Com” SRL, existența unei circumstanțe esențiale ce ține de competența și

natura juridică a litigiului, conform căreia s-a constatat că „contractul pe care

apelanta își întemeiază pretențiile reprezintă un contract administrativ în sensul

oferit de art. 1 al Legii contenciosului administrativ”…”Instanța de fond în lipsa

temeiului legal a dispus examinarea cauzei în procedură contencioasă, reținând

caracterul acestui litigiu ca fiind unul comercial”.

La acest capitol, instanța de revizuire a punctat că concluziile inserate în altă

decizie a Curții de Apel, invocate de revizuent, au fost ulterior emiterii deciziei din

12 februarie 2019.

Deși, recurentul a pretins existența acestei circumstanțe și până la 12 februarie

2019, însă, în esență, s-a referit la această circumstanță ca fiind stabilită în decizia

din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 449 Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care: b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în

timpul judecării anterioare a cauzei.

Pornind de la textul normei de drept citate în raport cu argumentele

recurentului, Colegiul notează că legiuitorul a stabilit expres cazurile de declarare a

revizuirii. De altfel, însuși recurentul a precizat acest aspect în cererea de recurs.

Mai mult, cu referire la temeiul de revizuire invocat de partea revizuentă,

Colegiul notează că prin prisma art.449 lit.b) Cod de procedură civilă, se

condiționează ca circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente și

pertinente, să aibă importanță esențială, să fie descoperite după ce hotărârea

judecătorească devine irevocabilă.

Subsecvent, se determină ca circumstanțele să nu fi fost cunoscute

revizuentului anterior, dar să fi existat până la momentul pronunțării hotărârii, care

să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă și dacă

revizuentul dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii, ipoteză corect accentuată și

de instanța de revizuire.

Corelând normele de drept cu situația de fapt, Colegiul învederează că instanța

de revizuire corect a conchis că circumstanțele redate în cererea de revizuire nu

constituie temei de revizuire a actelor judecătorești, precum și că nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 449 lit.b) Cod de procedură civilă.

Referitor la aserțiunea recurentului precum că obiect al probațiunii, la

examinarea cererii de revizuire, pot fi circumstanțele importante și în sens procesual,

5

Colegiul menționează că, circumstanțele importante, relevante revizuirii, atât în sens

material, cât și în sens procesual, sunt impuse unor condiții.

Or, prin obiect al probației în sens procesual se înțelege presupunerile cu privire

la existența sau inexistența faptelor juridice, de care normele dreptului procesual

civil leagă apariția, suspendarea sau încetarea procesului civil, precum și realizarea

drepturilor procesuale ale persoanelor, participante în cauza civilă concretă.

De altfel, mijloacele de probă prin care se constată circumstanțele pretinse

trebuie să fi existat la momentul judecării procesului terminat prin hotărârea

revizuită, însă revizuentul să fi fost împiedicat de a prezenta aceste probe din

împrejurări ce nu depind de voința acestui.

În continuare, Colegiul accentuează că instanța de apel întemeiat a punctat că

decizia instanței de apel din 14 februarie 2019 indicată de revizuent, este pronunțată

ulterior deciziei a cărei revizuire se cere, având în vedere că una dintre condiții este

existența circumstanței până la momentul pronunțării hotărârii.

Or, recurentul anume prin prisma constatărilor inserate în decizia din 14

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în esență, pretinde redeschiderea

procedurii de revizuire.

Cu referire la jurisprudența națională și cea a Curții Europene invocată de

partea recurentă, Colegiul notează că fiecare caz se examinează separat, fiind

caracteristice anumite circumstanțe fiecărei spețe.

Mai mult, în cauza „Sfinx-Impex” SA c. Republicii Moldova, hotărârea din 25

septembrie 2012, definitivă din 25 decembrie 2012, de altfel, invocată și de recurent,

Curtea reiterează că deciziile de redeschidere a unui proces trebuie să fie conforme

prevederilor naționale pertinente și că folosirea abuzivă a unei astfel de proceduri

poate fi contrară Convenției. Principiul securității raporturilor juridice și

preeminența dreptului impune Curtea să fie vigilentă în acest domeniu (Eugenia și

Doina Duca c. Republicii Moldova, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Sarcina Curții

este de a determina dacă procedura de revizuire a fost aplicată în mod compatibil cu

articolul 6 din Convenție, permițând totodată de a asigura respectarea principiului

securității raporturilor juridice. Astfel, Curtea trebuie să ia în considerare faptul că

interpretarea prevederilor legislației naționale ține în primul rând de competența

autorităților naționale, și anume instanțelor judecătorești (Waite și Kennedy c.

Germaniei [MC], nr. 26083/94, § 54, CEDO 1999-I).

În corolar, raportând dispozițiile legale enunțate anterior și criticile aduse de

partea recurentă, Colegiul atestă lipsa unor considerente care ar putea fi reținute de

către instanța de recurs în sensul casării actului judecătoresc contestat.

De altfel, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea prevederilor

legale de către instanța de revizuire la examinarea cererii, în situația în care instanța

a concluzionat asupra inadmisibilității cererii de revizuire raportând circumstanțele

inserate în cererea de revizuire la prevederile art.449 Cod de procedură civilă.

Concomitent, Colegiul învederează că, revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite

revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în

6

art. 449 Cod de procedură civilă. La fel, aceasta nu presupune rejudecarea cauzei în

mod implicit, însă doar ca efect al admiterii cererii de revizuire, ceea ce prezumă

existența temeiurilor în acest sens, în caz contrar poate avea loc o ingerință asupra

securității raportului juridic.

Instanța de recurs reiterează că unul din elementele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul stabilității raporturilor juridice, care înseamnă,

între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza

Roșca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securității

raporturilor juridice presupune respectul față de principiul lucrului judecat. Acest

principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite

revizuirea unei hotărâri care este definitivă și executorie, chiar în scopul reluării

procesului de judecată și o nouă soluționare a cauzei. Simpla eventualitate de

existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei pentru reexaminare.

O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (Popov (2) vs

Moldovei, E. Duca vs Moldovei ș.a).

Cu referire la argumentul precum că cauza în ordine de revizuire s-a examinat

în data de 21 noiembrie 2019, deși, prin înștiințare au fost anunțați că examinarea a

fost dispusă pentru data de 28 noiembrie 2019 ora 10:00, Colegiul menționează că

examinarea cauzei în ordine de revizuire s-a realizat prin prisma art. 452 alin. (11)

Cod de procedură civilă, fără înștiințarea participanților la proces. De altfel, în textul

încheieri contestate este reflectată dispoziția art. 452 alin. (11) Cod de procedură

civilă.

Or, textul normei amintite prevede că dacă examinarea cererii de revizuire este

de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se

desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează

cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta

dispune înștiințarea lor.

Respectiv, având în vedere examinarea cererii de revizuire în lipsa

participanților la proces, argumentul recurentului este irelevant, or, conform datelor

privind ședințele de judecată publicate în Programul Integrat de Gestionare a

Dosarelor, examinarea cererii de revizuire a fost numită pentru data de 21 noiembrie

2019.

Alte argumente aduse de către recurent nu pot fi reținute, deoarece vizează

împrejurări a căror apreciere țin de fondul cauzei, precum poziția recurentului

referitor la procedura de examinare a fondului litigiului.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Ciobanu Mihail

Vladimir”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei.

7

Se menține încheierea din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Gospodăria

Țărănească „Ciobanu Mihail Vladimir”, reprezentată de avocatul Gheorghe

Macovei, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură împotriva Gospodăriei Țărănești „Ciobanu

Mihail Vladimir” cu privire la încasarea sumei acordate cu titlu de subvenție,

încasarea dobânzii de întârziere, încasarea penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8