3ra-680/20 — cu privire la contestarea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-680/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – E. Palanciuc, V. Negru, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Postolachi,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții” împotriva Agenției

pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe Agenția de Dezvoltare regională Sud și

Consiliul raional Căușeni cu privire la contestarea actelor administrative și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer

Gaz Construcții”, s-a menținut hotărârea din data de 15 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 01 aprilie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”

(în continuare SRL „Polimer Gaz Construcții”) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe Agenția de Dezvoltare

Regională Sud și Consiliul raional Căușeni, prin care a solicitat contestarea procesului-

verbal de control nr. 70 din 29 noiembrie 2018, răspunsului nr. 460/AST din 27

februarie 2019 și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii SRL „Polimer Gaz Construcții” a indicat că în perioada 29

octombrie 2018 – 05 noiembrie 2018 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a efectuat

un control inopinat asupra utilizării investițiilor publice în construcții. În opinia

societății reclamante, la efectuarea controlului au fost încălcate normele de procedură.

Prin scrisoarea Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 2010/AST din 18

decembrie 2018 societatea reclamantă a fost informată că a fost efectuat un control la

obiectul „Construcția sistemului de canalizare în sectorul Valul lui Traian și

modernizarea stației de epurare din or. Căușeni. Etapa I”, lucrări efectuate de SRL

„Polimer Gaz Construcții” și că ultima este invitată să examineze și să semneze

procesul-verbal de control. Prin scrisoarea nr. 2049/AST din 21 decembrie 2018 a fost

informată despre existența unui proces-verbal de control nr. 70 din 29 noiembrie 2018.

În opinia societății reclamate procesul-verbal de control nr. 70 din 29 noiembrie

2018 este susceptibil anulării, deoarece conține informații false cu privire la persoanele

care au efectuat măsurări și care au participat la întocmirea lui.

1

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a efectuat un control inopinat în

contradicție cu rigorile normative în domeniu și în lipsa unui plan de control. Mai mult,

procesul-verbal de control nr. 70 din 29 noiembrie 2018 și delegația de control nr. 70

din 29 noiembrie 2018 nu întrunesc în totalitate condițiile obligatorii de formă și

conținut stabilite în Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra

activității de întreprinzător și anexa la Hotărârea Guvernului nr. 464 din 23 mai 2018

pentru aprobarea Regulamentului privind ținerea Registrului de stat al controalelor.

Nici un inspector al Agenției pentru Supraveghere Tehnică nu s-a prezentat la

sediul societății reclamante să se legitimeze și să informeze despre un eventual control

inopinat, nu a înregistrat delegația de control în Registrul de stat al controalelor, nu a

prezentat oficial nici o delegație de control, precum și existența probelor care

demonstrează prezența temeiurilor specificate la art. 19 din Legea nr. 131 din 08 iunie

2012.

SRL „Polimer Gaz Construcții” a mai menționat că până la începerea controlului

nici o comunicare oficială nu a existat cu Agenția pentru Supraveghere Tehnică și

societatea reclamantă nu și-a dat acordul să fie supusă controlului în lipsa

reprezentanților săi, iar dat fiind faptul că nu au fost întrunite cumulativ condițiile art.

21 alin. (1) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012, Agenția pentru Supraveghere Tehnică

nu era în drept să înceapă controlul. Astfel, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a

încălcat art. 24, 25 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 și pct. 37 din Hotărârea

Guvernului nr. 464 din 23 mai 2018.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 24 mai 2019 s-au atras

în proces terțele persoane – Agenția de Dezvoltare Regională Sud și Consiliul raional

Căușeni (f.d. 99).

Prin hotărârea din data de 15 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins acțiunea înaintată de SRL „Polimer Gaz Construcții” împotriva

Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoane terțe Agenția de Dezvoltare

Regională Sud și Consiliul raional Căușeni cu privire la contestarea procesului-verbal

de control, răspunsului și compensarea cheltuielilor de judecată. ( f.d. 135,139-147,

vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 26 februarie 2020 a respins apelul

declarat de către SRL „Polimer Gaz Construcții”, a menținut hotărârea din data de 15

octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 214,215-218, vol.I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au menționat că

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a efectuat controlului inopinat la SRL „Polimer

Gaz Construcții” la obiectivul executat – Construcția sistemului de canalizare în

sectorul Valul lui Traian și modernizarea stației de epurare din or. Căușeni. Etapa I.

Potrivit procesului – verbal de control nr. 70 din 29 noiembrie 2018 s-a constatat

exagerări în sumă de 741,63 mii lei, exprimate prin supraconsumul materialelor de

construcție și altor resurse în comparație cu normele de consum, lucrări neexecutate

incluse în costul obiectului prezentat spre recepție. (f.d. 16-19)

Instanțele de judecată au concluzionat că pct. 1, pct. 17 din Regulamentul privind

modul de exercitare a controlului de stat al calității în construcții, anexa nr.1 la

Hotărârea Guvernului nr.360 din 25 iunie 1996, permite Agenției pentru Supraveghere

Tehnică de a efectua controale inopinate, astfel, argumentul invocat de către SRL

„Polimer Gaz Construcții” în acest sens este neîntemeiat.

De asemenea s-a considerat neîntemeiat și argumentul precum că controlul s-ar fi

efectuat în lipsa reprezentantului SRL „Polimer Gaz Construcții” și faptul că nu ar fi

2

fost informat despre efectuarea controlului, or, societatea reclamantă/ apelantă a fost

informată despre efectuarea controlului, aceasta solicitând efectuarea măsurărilor în

lipsa sa.

În aceste circumstanțe, instanțele de judecată au concluzionat ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Polimer Gaz

Construcții”, ori nu au fost stabilite temeiuri pentru anularea actului administrativ

contestat.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 18 mai 2020 a depus recurs SRL „Polimer

Gaz Construcții”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel, cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată.

( f.d. 225-230, vol.I)

În motivarea recursului SRL „Polimer Gaz Construcții” a indicat că instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată, nu a luat în considerare toate argumentele

apelantei și nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor.

SRL „Polimer Gaz Construcții” a susținut că procesul-verbal de control nu poate

fi privit ca un act preparator, deoarece acesta produce consecințe juridice reale pentru

societate și anume datorită acestui proces-verbal obține în mod automat avize negative

din partea Agenției pentru Supraveghere Tehnică pentru participarea la licitații publice.

Aceasta în cel mai direct mod împiedică societatea recurentă să își continue activitatea

economică - ceea ce și trebuie considerat drept acel „efect exterior” pe care actul

administrativ îl produce.

De asemenea, nu s-a luat în calul că societatea recurentă a fost supusă controlului

inopinat abuziv.

La 25 iunie 2020 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a depus referință, prin

care a solicitat declararea acestuia inadmisibil, ori atât instanța de fond cât și instanța

de apel au examinat temeinic și pe deplin materialele cauzei.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 26 februarie 2020, în lipsa SRL

„Polimer Gaz Construcții”, a fost notificată societății recurente la 28 aprilie 2020. (f.d.

223, vol. I)

Dat fiind faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18

martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova termenele

de exercitare a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de urgență se întrerup,

urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență,

termenul de declarare a recursului pentru SRL „Polimer Gaz Construcții” a început a

curge de la data de 16 mai 2020.

SRL „Polimer Gaz Construcții”, a depus recursul la 18 mai 2020, astfel, obligația

de contestare în termen a fost îndeplinită.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

3

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

4

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către SRL „Polimer Gaz Construcții”, este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz

Construcții”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5