3ra-410/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-410/19 prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (V.Olărescu) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Panov, M.Anton, V.Cotorobai) Î N C H E I E R E 17 aprilie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic Judecătorii Nina Vascan Iurie Bejenaru examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții” împotriva Agenției de Dezvoltare Regională Centru cu privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea de a emite actul administrativ, împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost admis apelul declarat de Agenția de Dezvoltare Regională Centru, a fost casată hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și împotriva deciziei suplimentare din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La data de 28 aprilie 2016, SRL „Polimer Gaz Construcții” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Dezvoltare Regională Centru cu privire la constatarea ilegalității răspunsului și obligarea de a emite actul administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 noiembrie 2014, între SRL „Polimer Gaz Construcții”, ca antreprenor, și Agenția de Dezvoltare Regională Centru, ca co- investitor (autoritate contractantă), a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 30/06, a cărui obiect este executarea de către antreprenor a lucrărilor de construcția stației de epurare a apelor uzate, două stații de pompare și extinderea rețelelor de canalizare din or. Telenești, la proiectul „Construcția stației sistemului public de canalizare și epurare a apelor uzate”.

A relatat că, la 23 februarie 2016, SRL „Polimer Gaz Construcții” în exercițiul drepturilor și intereselor sale legitime a înaintat pârâtului o cerere de ajustare a valorii contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21 noiembrie 2014, astfel, la 16 martie 2016, SRL „Polimer Gaz Construcții” a recepționat răspunsul Agențieide Dezvoltare 1 Regională Centru nr. 82/03, prin care a fost informat de faptul că cererea sa a fost respinsă fără examinare în temeiul pct. 10 al Hotărârii de Guvern nr. 640 din 19.07.2010.

A declarat că, la 24 martie 2016, nefiind de acord cu respingerea cererii din 23 februarie 2016, SRL „Polimer Gaz Construcții” în vederea respectării procedurii prealabile de soluționarea litigiului a depus o contestație la Agenția achiziții publice privitor la refuzul autorității contractante de a ajusta valoarea contractului, astfel, la 05 aprilie 2016, a recepționat răspunsul Agenției achiziții publice nr. 29/74 -765, prin care a fost informat că ultima nu a primit careva acte privitor la ajustarea valorii contractului, prin urmare examinarea pretențiilor nu a putut avea loc.

Reclamanta cu privire la temeinicia și legalitatea cererii de ajustare a valorii contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21.11.2014, a invocat că ajustarea prețului este permisă de lege, conform căruia, în cazul contractelor de achiziții publice cu executare continuă, încheiate pe un termen mai mare de un an, se permite ajustarea periodică a valorii contractului, conform procedurii stabilite de Guvern, luând în considerare schimbarea prețurilor la componentele prețului de cost al bunurilor, lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul contractului. A susținut că conform pct. 14.5 din contractul de antrepriză nr. 30/6 din 21 noiembrie 2014 (în continuarea-contract), este stipulat că părțile pun în aplicare executivă prezentul contract la data și anul indicat mai sus, fiind valabil până la finalizarea lucrărilor și efectuarea plăților integrale, aferente acestora, iar, conform pct. 3.2.

lit. a), c) din contract, perioada de execuție poate fi prelungită dacă constrângere a activității se datorează unor cauze generate de co-investitor precum și datorită altor situații extreme neimputabile și imprevizibile antreprenorului. A afirmat că, la 14 iulie 2015, SRL „Polimer Gaz Construcții”a recepționat de la Agenția de Dezvoltare Regională Centru o notificare privind sistarea operațiunilor de construcție parvenite în urma lipsei surselor de finanțare, a deficitului bugetar, imposibilitatea inițierii procedurii de rectificare a bugetului de stat, la fel, pârâtul impune prelungirea executării contractului, deoarece se impune procedura de suspendare a executării contractului începând cu data de 02.07.2015 până la confirmarea scrisă de reîncepere a lucrărilor.

A indicat în acest sens, că conform pct. 4.6 din contract, acesta nu va fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului. Conform pct. 3.3 din contract, antreprenorul mai are și obligația de conservare și protejare a lucrărilor, această obligație subzistă și acum. A specificat că, la 19 aprilie 2016, pârâtul Agenția de Dezvoltare Regională Centru a expediat acesteia o înștiințare despre suma de bani alocată de către Consiliul național de coordonare a dezvoltării regionale pentru executarea în continuare a contractului. Având în vedere faptul că nici până în ziua de înaintare a acțiunii pârâtul nu a emis o confirmare scrisă de reîncepere a lucrărilor (pct. 3.3.

din contract), nu există proces-verbal de recepție finală, nu există o declarație de reziliere, nu există o hotărâre judecătorească prin care contractul de antrepriză nr.30/06 din 21 noiembrie 2 2014 să fi fost declarat nul, precum și celelalte invocate mai sus, poate cu certitudine constata o realizare continuă a contractului. A invocat că din partea pârâtului Agenția de Dezvoltare Regională Centru nu au parvenit și nu s-au constatat careva lipsuri, deficiențe, înștiințări, pretenții, somații, reclamații sau alte circumstanțe care ar indica o neîndeplinire a angajamentelor contractuale din partea reclamantului SRL „Polimer Gaz Construcții”. A susținut că conform pct. 5.1 din contract, majorarea se va produce conform prevederilor actelor normative cu incidență în domeniul achizițiilor publice, prin urmare, se aplică direct prevederile Legii nr. 96 din 13.04.2007, precum și a Regulamentului, unde formula de ajustare este stabilită.

A considerat că conform prevederilor pct. 15 din Regulament, ajustarea valorii contractului pe temei de inflație se face prin confirmarea sumei lucrărilor efectuate se face prin actul de verificare contabilă și facturile fiscale corespunzătoare, iar solicitarea nu depășește 60 de zile din data publicării datelor statistice privind indicele inflației sau deflației pe anul precedent. Reclamanta cu privire la ilegalitatea răspunsului Agenției de Dezvoltare Regională Centru nr. 82/03 din 16 martie 2016 a declarat că Agenția a lăsat cererea fără examinare în fond, făcând trimitere la pct. 10 din Regulament, considerând că cererea nu întrunește cerințele din pct. 6, și anume cerința referitor la durata contractului.

Astfel, a indicat că conform pct. 6 lit. a) din Regulament, contractul de antrepriză nr.30/06 din 21 noiembrie 2014 are o perioadă de realizare mult mai mare de 12 luni, prin urmare, pârâtul, în mod vădit, a neglijat și încălcat dreptul reclamantului la ajustarea contractului, prevăzut la pct. 5.1 din contract. A confirmat că lipsa ajustării la realitățile economice provocate de inflație ar crea un dezechilibru clar între interesele pe care părțile le-au avut la încheierea acestui contract, antreprenorul urmând să piardă sume de ordinul milioanelor de lei, or, însăși instituția juridică a ajustării a fost creată anume cu scopul de a permite menținerea echilibrului între interesele legitime ale ambelor părți contractante.

Reclamanta SRL „Polimer Gaz Construcții” a solicitat constatarea ilegalității răspunsului Agențieide Dezvoltare Regională Centru nr.82/03 din 16 martie 2016 cu obligarea pârâtului să emită un act administrativ sub formă de acord adițional la contractul de achiziții publice, prin care să fie admisă ajustarea valorii contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21 noiembrie 2014 cu suma de 2907614,18 lei. Prin hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-a admis acțiunea înaintată de SRL „Polimer Gaz Construcții”, s-a constatat ilegalitatea răspunsului Agenției de Dezvoltare Regională Centru, or. Ialoveni nr. 82/03 din 16 martie 2016, s-a obligat Agenția de Dezvoltare Regională Centru, or.

Ialoveni să emită un act administrativ sub formă de acord adițional la contractul de achiziții publice prin care să fie admisă ajustarea valorii contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21 noiembrie 2014, cu suma de 2907614,18 lei, s-a constatat ilegalitatea răspunsului Agenției de Dezvoltare Regională Centru, or. Ialoveni nr. 101/03 din 24 februarie 2017, s-a obligat Agenția de Dezvoltare Regională Centru, or.

Ialoveni să 3 emită un act administrativ sub formă de acord adițional la contractul de achiziții publice prin care să fie admisă ajustarea valorii contractului de antrepriză nr. 30/6 din 21 noiembrie 2014 cu suma de 240683,11 lei . Prin decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de către Agenția de Dezvoltare Regională Centru, s-a casat hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 07 iunie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de către SRL„Polimer Gaz Construcții”. Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Polimer Gaz Construcții”, prin intermediul avocatului Patrachi Mircea.

S-a casat decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat de Agenția de Dezvoltare Regională Centru, s-a casat hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Polimer Gaz Construcții” împotriva Agenției de Dezvoltare Regională Centru, privind constatarea ilegalității răspunsului nr. 82/03 din 16.03.2016 și obligarea de a emite actul administrativ sub formă de acord adițional la contractul de achiziții publice, prin care să fie ajustată valoarea contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21.11.2014.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că contractul de achiziții publice semnat între SRL „Polimer Gaz Construcții”, ca antreprenor și Agenția de Dezvoltare Regională Centru, ca co-investitor (autoritate contractantă) nu cade și nu răspunde exigențelor legale și normative, pentru a fi posibilă ajustarea valorii obiectului contractului, deoarece termenul de executare a acestuia a fost mai mic de un an, iar antreprenorul nu a îndeplinit integral obligațiile sale contractuale. Instanța de apel a relatat că nu poate fi admisă poziția reclamantului/intimat, preluată incorect de instanța de fond, conform căreia, termenul contractului a fost prelungit până la 31.12.2019. Or, conform acordului semnat de cele două părți s-a prelungit nu termenul de executare a lucrărilor, dar termenul de valabilitate a contractului.

Instanța de apel a menționat că conform acestui contract, părțile aveau nu doar obligația de executare a lucrărilor și achitarea acestora ci, și alte obligații. Mai mult, instanța de apel a atestat faptul că conform acordului adițional din 09.11.2016 la contract, s-a modificat nu termenul de executare a lucrărilor, însă perioada de valabilitate a contractului, iar prin acordul semnat ulterior, la 16.11.2016 s-a modificat termenul de executare a lucrărilor, fiind înlocuită sintagma „8 luni” cu sintagma „10 luni”. Astfel, instanța de apel a relatat că instanța de fond greșit a concluzionat, că termenul de executare a contractului a fost prelungit cu mai mult de 5 ani, confundând noțiunile de „termen de valabilitate a contractului” și „termen de executare a 4 contractului”.

Instanța de apel a specificat că conform materialelor dosarului este clar și cert indicat termenul de executare a contractului de 10 luni, dar nu de 5 ani, după cum a motivat instanța de fond. La fel, instanța de apel a remarcat că instanța de fond a omis a se expune și nu a dat nici o apreciere faptului, că antreprenorul nu a executat integral lucrările prevăzute în contract, moment care la fel este obligatoriu a fi întrunit, pentru a fi posibilă ajustarea costului și valorii contractului. Instanța de apel a concluzionat că, în cazul incertitudinii că evenimentul în general se va produce, suntem în prezența condiției, dar nu a termenului, neluând în calcul perioada de sistare și suspendare a lucrărilor, perioadă în care contractul se consideră a fi suspendat pe o perioadă până la reluarea lucrărilor, conform pct. 3.3 din contract.

Instanța de apel a indicat că termenul de executare continuă este stabilit pe o perioadă determinată de 10 luni și va expira la data calculată conform cursului termenului. Conform art. 623 alin. (3) Cod civil, cererea privind ajustarea poate fi exclusă în cazul în care partea și-a asumat expres riscul modificării împrejurărilor. În speță, riscul Contractului este suportat de antreprenor, deoarece acesta benevol și-a asumat această răspundere semnând contractul de antrepriză. Mai mult, instanța de apel a accentuat că termenul de executare a contratului de 8 luni l-a indicat anume antreprenorul și acest moment a fost un element, care a determinat autoritatea de a desemna SRL „Polimer Gaz Construcții”, ca fiind câștigător al licitației privind achizițiile de lucrări.

Or, după cum a fost indicat anterior, art. 946 alin. (1) Cod civil prevede, că prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul convenit. Așadar, instanța de apel a relatat că circumstanțele din speță denotă cu certitudine, că situația invocată de SRL „Polimer Gaz Construcții” nu întrunește prevederile pct. 6 a Hotărârii Guvernului nr. 640 din 19.07.2000 cu privire la aprobarea Regulamentului privind ajustarea periodică a valorii contractelor de achiziții publice cu executare continuă, deoarece acesta se aplică doar contractelor încheiate, cu executare pe un termen mai mare de un an.

Prin decizia suplimentară din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind neîntemeiată și pretenția din cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Polimer Gaz Construcții” către Agenția de Dezvoltare Regională Centru cu privire la constatarea ilegalității răspunsului nr. 101/03 din 24.02.2016 și obligarea de a emite actul administrativ sub formă de acord adițional la contractul de achiziții publice, prin care să fie ajustată valoarea contractului de antrepriză nr. 30/06 din 21.11.2014. La 30 ianuarie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a deciziei 5 suplimentare a instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. După cum rezultă din speță litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești. Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei integrale la 11 decembrie 2018 (f.d.106). Prin urmare, recursul declarat la data de 30 ianuarie 2019 se consideră a fi depus în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a 6 temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului 7 instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”, reprezentată de avocatul Mircea Patrachi, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic Judecătorii Nina Vascan Iurie Bejenaru 8