3ra-1174/17 — contestarea actului administrativ si obligarea restituirii sumei

3ra-1174/17 — contestarea actului administrativ si obligarea restituirii sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Jud. Botanica mun. Chișinău: N. Șova dosarul nr. 3ra-1174/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Maria Ghervas,

Mariana Pitic, Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursurile declarate de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Aliner Service”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Polimer Gaz Construcții” împotriva Biroului Vamal Centru (succesorul în

drepturi al Biroului Vamal Chișinău), intervenienți accesorii Ministerul Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului (anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și

Construcțiilor) și Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service” cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea restituirii sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz

Construcții” și Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service” și menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 decembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 28 septembrie 2015, SRL „Polimer Gaz Construcții” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru (succesorul în drepturi al Biroului

Vamal Chișinău), intervenienți accesorii Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale

și Mediului (anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor) și Societatea cu

Răspundere Limitată „Aliner Service” cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea restituirii sumei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în perioada 10 martie 2015 - 10 iulie

2015, de către angajații Secției control ulterior din cadrul Biroului Vamal Chișinău,

Dîru Sergiu și Varzari Anastasia a fost efectuat controlul ulterior tematic prin audit

post-vămuire, vizând respectarea condițiilor acordării scutirilor aplicate la importul

mărfurilor destinate lichidării consecințelor inundației din vara 2010, precum și

respectarea destinației pentru care au beneficiat de facilități în perioada 2012-2015 la

compania SRL „Polimer Gaz Construcții”.

1

Indică că în urma efectuării controlului, a fost întocmit Actul de audit post-vămuire

nr. 20.15/4 din 14 iulie 2015 prin care s-a constatat faptul că SRL „Polimer Gaz

Construcții”, în urma operațiunilor de import efectuate în baza declarațiilor vamale nr.

3027126145 și 3027126152 din 29 iunie 2012, a beneficiat nejustificat de tratament

favorabil în temeiul Legii nr. 191 din 15 iulie 2010 și Hotărârii Guvernului nr. 765 din

20 august 2010. Argumentarea a constat în faptul că mărfurile importate (tuburi din

polimeri de etilenă, fără sudură de lungime care depășește dimensiunea maximă a

sancțiunii transversale: marca Waterkit și Kompactkit), declarate la poziții tarifare

39172210 și 39172110, nu se regăsesc în lista mărfurilor care pot beneficia de scutirea

de la plata drepturilor de import conform Hotărârii Guvernului nr. 765 din 20 august

2010.

Astfel, în temeiul art. 127 11 alin. (1) lit. c), art. 12713, art. 129, art. 2023 lit. e) și art.

2027 Cod Vamal s-a invocat faptul recalculării și necesității încasării unei obligații

vamale în mărime de 73 706, 37 lei.

Declară SRL „Polimer Gaz Construcții” că în baza actului de audit post vămuire

nr. 20.15/4 din 14 iulie 2015, organul vamal, în temeiul deciziei de regularizare nr. 818

din 29 iulie 2015, a obligat achitarea drepturilor de import în mărime de 73 706, 37 lei

și penalității în mărime de 23 182, 30 lei.

Afirmă reclamanta că decizia de regularizare nr. 818 din 29 iulie 2015 a fost emisă

ilegal prin interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legii nr. 191 din 15 iulie 2010

și Hotărârii Guvernului nr. 765 din 20 august 2010.

Menționează că Legea nr. 191 din 15 iulie 2010 nu prevede expres și exhaustiv o

anumită listă de mărfuri și servicii spre scutire, la fel cum nici nu pune în sarcina

Guvernului atribuția de a stabili care sunt aceste mărfuri și servicii, din contra legea în

cauză se referă la orice tipuri de mărfuri și servicii însă cu condiția care să fie destinate

lichidării consencințelor inundațiilor din vara anului 2010.

Consideră că Guvernul, prin adoptarea Hotărârii nr. 765 și anume prin stabilirea

unei liste exhaustive de mărfuri cărora li se aplică facilități fiscale și vamale, a încălcat

atribuțiile stabilite de Legea nr. 64 art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (14), interpretând și

aplicând restrictiv prevederile Legii 191 din 15 iulie 2010.

Mai consideră reclamanta că actul de audit post-vămuire a fost emis cu încălcarea

prevederilor legale, nefiind argumentată modalitatea în care s-a calculat obligația

vamală în mărime de 73 706, 37 lei.

Solicită reclamanta SRL „Polimer Gaz Construcții” anularea actului de audit post-

vămuire nr. 20.15/4 din 14 iulie 2015 și deciziei de regularizare nr. 818 din 29 iulie

2015, restituirea sumei de 97 750, 32 lei și compensarea sumei de 5000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Polimer Gaz construcții” și-a majorat

cerințele, solicitând instanței de judecată să se pronunțe și asupra legalității Ordinului de

control nr. 58 din 10 martie 2015 în calitate de act administrativ care a stat la baza

emiterii actului administrativ contestat.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost

respinsă acțiunea SRL „Polimer Gaz Construcții” ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, au fost respinse apelurile

declarate de către SRL „Polimer Gaz Construcții” și SRL „Aliner Service” și menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 decembrie 2016.

2

La 08 august 2017 SRL „Polimer Gaz Construcții” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13

decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanțele ierarhice inferioare

eronat au interpretat prevederile pct. 64 din Ordinul Serviciului Vamal nr. 63 din 11

ianuarie 2013, actul de audit post vămuire fiind semnat doar de către unul din membrii

echipei de control, lipsind semnătura celuilalt inspector, ceea ce reprezintă o abatere de

la normele juridice ce reglementează modul de procesare a acestuia.

Indică recurenta că prin scrisoarea nr. 10-1379 din 20 iunie 2012 Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (anterior Ministerul Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor) a oferit informația necesară cu privire la întocmirea

declarațiilor vamale în cauză, prin care a confirmat acordarea scutirii de TVA, de taxe și

proceduri vamale la importul materialelor de construcții de către „Polimer Gaz

Construcții” SRL, declarațiile fiind completate de către SRL „Aliner Service”, și

întrucât nici o persoană nu poate invoca necunoașterea legii, prin urmare ambele

persoane știau sau trebuiau să știe despre incorectitudinea informației oferite.

La 07 septembrie 2017 și SRL „Aliner Service” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13

decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, reclamanta a invocat că SRL „Polimer Gaz Construcții” a

fost dus în eroare de către organul împuternicit de Guvern - Ministerul Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor care prin scrisoarea nr. 10-1379 din 20 iunie 2012 a

confirmat acordarea scutirii de TVA, alte taxe și proceduri vamale la importul

materialelor de construcție, acesta fiind motivul pentru care SRL „Polimer Gaz

Construcții” a decis importarea mărfii, altfel importul nici nu ar fi avut loc.

Prin urmare din contul SRL „Polimer Gaz Construcții” ca unui agent economic și

contribuabil de bună credință nu-i pot fi încasate plăți fiscale care nu au fost achitate în

rezultatul acțiunilor Serviciului Vamal, astfel răspunderea cu privire la verificarea

încasării sau garantării obligației vamale revine organului vamal care a efectuat această

verificare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 11

aprilie 2017, a fost expediată în adresa recurenților SRL „Polimer Gaz Construcții” și

SRL „Aliner Service” la 14 aprilie 2017, însă lipsesc date despre recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursurile declarate de către SRL „Polimer Gaz

Construcții” la 08 august 2017 și SRL „Aliner Service” la 07 septembrie 2017 se

consideră a fi depuse în termenul prevăzut de lege.

La 29 septembrie 2017, în adresa intimaților au fost expediate copiile recursurilor

declarate de către SRL „Polimer Gaz Construcții” și SRL „Aliner Service” cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul de a depune referință la recursurile declarate

de către SRL „Polimer Gaz Construcții” și SRL „Aliner Service”.

3

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 noiembrie 2017, recursurile

declarate de către SRL „Polimer Gaz Construcții” și SRL „Aliner Service” au fost

considerate admisibile.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursurile urmează a fi respinse cu menținerea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

Conform art. 12711 alin. (1), lit. c) Cod vamal, obligația vamală apare, cînd

stabilirea unui tratament tarifar favorabil, în funcție de destinația sau utilizarea finală a

mărfurilor, nu era justificată la data acordării liberului de vamă.

Potrivit art. 1811 alin. alin. (1),(2) Cod Vamal, controlul ulterior se bazează pe

administrarea riscurilor, este efectuat imperativ în scopuri vamale în vederea asigurării

aplicării corecte a legislației și confirmării sau infirmării conformării declarantului la

aceasta. Controlul ulterior este efectuat de organele vamale, conform procedurii stabilite

de Guvern, prin auditul postvămuire sau reverificarea declarației vamale, pe o perioadă

ce nu depășește termenul de prescripție stabilit la art.127 alin.(10).

Potrivit art. 185 alin. (1), lit e1) Cod vamal, controlul este efectuat de colaboratorul

vamal și constă în controlul ulterior prin reverificarea declarațiilor vamale, iar conform

art. 2022 alin. (1), (2) Cod vamal, reverificarea declarației vamale se efectuează la

oficiul organului vamal, este una dintre formele controlului ulterior și constă în

verificarea, după acordarea liberului de vamă, a corectitudinii și caracterului complet al

informațiilor furnizate într-o declarație vamală, precum și a existenței și conformității

documentelor justificative anexate la aceasta, necesare plasării mărfurilor într-o

destinație vamală, a altor documente aferente operațiunilor verificate de care dispune

organul vamal, alt organ cu atribuții de administrare fiscală sau alte instituții și

persoane.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că potrivit declarațiilor

vamale nr. 3027126145 din 29 iunie 2012 și nr 3027126125 din 29 iunie 2012 au fost

importate mărfuri „tuburi de polimeri de etilenă, fără sudură de lungime care depășește

dimensiunea maximă a sancțiunii transversale: marca Waterkit, Kompactkit” în

următoarele cantități: țeavă d 110x6.6 mm PN10 SDR17-700 m; țeavă D 110x4,2 mm

PN6 SDR26-996 m; țeavă D. 200 SN2 -1140m; țeavă D. 400 SN2-300m; țeavă D 315

SN2 – 228 m.

Mărfurile indicate, importate conform declarațiilor vamale respective, au beneficiat

de tratament tarifar favorabil în funcție de destinația finală a acestora, fiind scutite de la

plata TVA, taxe vamale și de taxa pentru efectuarea procedurilor vamale în baza Legii

nr. 191 din 15 iulie 2010 cu privire la acordarea facilităților pentru lichidarea

consecințelor inundațiilor din vara anului 2010 și Hotărârii Guvernului nr. 765 din 20

august 2010 privind aprobarea Regulamantului cu privire la modul de aplicare a

facilităților pentru lichidarea consecințelor inundațiilor din vara anului 2010.

Pentru acordarea scutirii de la plata drepturilor de import, în conformitate cu pct. 9

al Regulamentului susindicat, agentul economic a prezentat organelor vamale,

suplimentar la setul de documente ce însoțesc marfa și a celor comerciale, confirmarea

(scrisoare oficială) autorităților administrației publice centrale care îndeplinesc funcția

4

de beneficiar, în care este indicat obiectul livrării, cantitatea, valoarea acestuia și

destinația, și anume scrisoarea nr. 10-1379 din 20 iunie 2012, prin care Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (Ministerul Dezvoltării Regionale și

Construcțiilor) a confirmat în calitate de beneficiar acordarea scutirii de la TVA la

import, de taxe vamale și taxe pentru efectuarea procedurilor vamale la importul

materialelor de construcții către întreprinderea SRL „Polimer Gaz Construcții” (f.d. 12

Vol. I).

În perioada 10 martie 2015-10 iulie 2015, în baza Ordinului de control nr. 58 din

10 martie 2015, inspectorii Dîra Sergiu și Varzari Anastasia din cadrul Secției Control a

Biroului vamal Chișinău, au efectuat controlul ulterior planificat prin audit post-vămuire

la SRL „Polimer Gaz Construcții” (f.d. 9,17-18 Vol. I).

Potrivit ordinului nr. 58 din 10 martie 2015, tematica auditului a constituit

respectarea condițiilor acordării scutirilor aplicate la importul mărfurilor destinate

lichidării consecințelor inundațiilor din vara anului 2010, precum și respectarea

destinației pentru care au beneficiat de facilități (scutirea 116) în perioada 2012-2015

(f.d. 9).

Prin procesul-verbal de examinare preliminară auditului post-vămuire nr. 20. 15/1

din 01 iulie 2015 și a actului de audit post vămuire nr. 20.15/4 din 14 iulie 2015 s-a

constatat la rubrica Constatarea nr. 1 - scutirea 116, faptul că în perioada supusă

controlului, întreprinderea SRL „Polimer Gaz Construcții” a depus 2 declarații vamale

de import cu utilizarea procedurii vamale -9400 116 „plasare în liberă circulație la

drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinației lor finale, cu menținerea lor

sub supraveghere vamală”, beneficiind de scutiri aplicate la importul mărfurilor

destinate lichidării consecințelor inundațiilor din vara anului 2010.

Conform pct. 6-7 capitolul II din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a

facilităților pentru lichidarea consecințelor inundațiilor din vara anului 2010 aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 765 din 20 august 2010, scutirea de TVA, taxa vamală și

taxa pentru proceduri vamale se aplică mărfurilor destinate lichidării consecințelor

inundațiilor din vara anului 2010, specificate în anexa la prezentul regulament, începând

cu 06 august 2010.

Mărfurile importate cu scutiri conform declarațiilor vamale nr. 3027126145 din 29

iunie 2012 și nr. 3027126125 din 29 iunie 2012 „tuburi de polimeri de etilenă, fără

sudură de lungime care depășește dimensiunea maximă a sancțiunii transversale: marca

Waterkit, Kompactkit” au fost declarate la pozițiile tarifare -39172210 și 39172110,

însă pozițiile tarifare respective nu se regăsesc în lista mărfurilor aprobată de Guvern

care pot beneficia de scutirea de la plata drepturilor de import și care sunt destinate

lichidării consecințelor inundațiilor din vara anului 2010.

Urmare a neregularităților constatate, în temeiul art. 12711 lit. c), art. 129, art. 2023

lit. (e), art. 2027 Cod vamal, încasarea obligației vamale este obligatorie, iar prin prisma

art. 228 Cod fiscal, majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcție

de cuantumul impozitului, taxei și de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau

plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către

Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de întîrziere este obligatorie,

independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din

obligația fiscală și se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.

Astfel, concluzia instanțelor ierarhic inferioare privind respingerea acțiunii este

legală și întemeiată.

5

Nu poate fi reținut argumentul recurentei SRL „Polimer Gaz Construcții”, precum

că actul de audit post-vămuire nefiind semnat de către unul din membrii echipei nu este

legal și nu produce efecte, deoarece numărul membrilor echipei de control este stabilit

întru evitarea situațiilor în care organul vamal ar fi în imposibilitate de a semna actele

emise, mai mult ca atât, toate acțiunile întreprinse în urma controlului ulterior au fost

coordonate cu șeful secției și aprobate de șeful Biroului Vamal.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei SRL „Polimer Gaz Construcții”

invocat și de recurenta SRL „Aliner Service” referitor la absolvirea de răspundere

pentru diminuarea obligației vamale (fiscale) prin prisma art. 234 Codul fiscal rezultată

din explicațiile greșite oferite prin scrisoarea nr. 10-1379 din 20 iunie 2012 de către

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, dat fiind faptul că ultimul este un

organ al administrației publice centrale și nu este un organ fiscal, iar norma invocată

acordă această exonerare doar în situația explicațiilor greșite prezentate în scris de

organul fiscal. Or, potrivit art. 132 și art. 154 Cod fiscal, organele cu atribuții de

administrare fiscală sunt Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, inspectoratele fiscale

teritoriale de stat și organele vamale.

Cu referire la argumentul recurentului SRL „Polimer Gaz Construcții” precum că

declarațiile au fost completate de către SRL „Aliner Service”, se reține că această

întreprindere a avut calitatea de broker vamal, efectuând formalitățile vamale, eliberând

informații în procesul de vămuire și participând la rectificarea declarației vamale și nu

poate purta răspundere în acest caz.

Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanță, având în vedere

că în esență exprimă doar dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către

instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casarea a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că atât instanța de apel, cât și prima

instanță corect au ajuns la concluzia de a respinge acțiunea înaintată de către SRL

„Polimer Gaz Construcții” ca neîntemeiată.

Astfel, din considerentele menționate, și având în vedere că decizia instanței de

apel, cât și hotărârea primei instanțe sunt legale și întemeiate, iar motivele recursurilor

invocate în speță în esență sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat în modul

corespunzător, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către SRL

„Polimer Gaz Construcții” și SRL „Aliner Service” și a menține decizia Curții de Apel

Chișinău din 11 aprilie 2017 și hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13

decembrie 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Polimer Gaz Construcții” și Societatea cu Răspundere Limitată „Aliner Service”.

6

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 decembrie 2016, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Polimer Gaz Construcții”

împotriva Biroului Vamal Centru (succesorul în drepturi al Biroului Vamal Chișinău),

intervenienți accesorii Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

(anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor) și Societatea cu Răspundere

Limitată „Aliner Service” cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

restituirii sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Luiza Gafton

7