3ra-363/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-363/17

prima instanță – (Judecătoria Botanica, mun. Chișinău) V. Puică

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul

Vamal Centru,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată ”Conditrans” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la

anularea deciziilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 prin care s-a

respins apelul Biroului Vamal Chișinău și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 11 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 28 aprilie 2015 societatea cu răspundere limitată ”Conditrans” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru prin care a solicitat

anularea deciziilor asupra cazului de contravenție vamală cu răspundere materială

emise în baza proceselor-verbale cu privire la contravenție nr. 136/15 din 23 februarie

2015, și nr. 138/15 din 23 februarie 2015.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 23 februarie 2015 a

fost întocmit procesul-verbal nr. 136/15, invocîndu-se încălcarea de către societatea

cu răspundere limitată ”Conditrans” a prevederilor art. 73 pct. 4 din Codul Vamal,

fapt care ar reprezenta o contravenție în sensul art. 231 alin. (5) Codul vamal.

În aceeași zi a fost emisă și o decizie privind aplicarea unei sancțiuni, conform

lit. a) a art. 232 Codul vamal, în mărime de 70 % din valoarea obiectului contravenției

ceea ce constituie 492 584,40 lei.

Au mai relevat că, tot la 23 februarie 2015 a fost întocmit procesul-verbal nr.

138/15, invocîndu-se încălcarea de către societatea cu răspundere limitată

”Conditrans” a prevederilor art. 93 pct. 4) din Codul vamal, fapt care ar reprezenta o

contravenție prevăzută de art. 231 alin. (5) din Codul vamal.

1

În acceași zi a fost întocmită și o decizie privind aplicarea unui sancțiuni

conform art. 232 lit. a) din Codul vamal, în mărime de 70% din valoarea obiectului

contravenției, ceea ce constituie suma de 240 819,04 lei.

Astfel, au menționat că, atît procesele-verbale cît și deciziile enunțate supra

sunt ilegale și neîntemeiate.

Prin urmare, prin autorizațiile de admitere temporară eliberată de autoritatea

vamală s-a autorizat regimul vamal de admitere temporară eliberate de autoritatea

vamală s-a autorizat regimul vamal de admitere temporară a mijloacelor de transport

indicate în procesele-verbale pe un termen de pînă la 31 august 2015. Autorizațiile au

fost eliberate la data de 04 septembrie 2012.

Potrivit art. 73 alin. (5) din Codul vamal, mărfurile introduse pînă la 01 ianuarie

2014 în baza unui contract de leasing operațional care sunt destinate folosirii în

calitate de mijloc de transport internațional de mărfuri și pasageri pot fi utilizate în

regim vamal de admitere temporară cu suspendare totală pînă la 31 decembrie 2015.

În asemenea circumstanțe au mai relevat că, nu au existat condiții legale care ar

jusifica întocmirea proceselor-verbale și aplicarea sancțiunilor prin deciziile

contestate.

De asemenea, au indicat că, colaboratorii vamali la întocmirea proceselor-

verbale cu privire la contravenție a indicat alte prevederi legale decît cele necesare.

Pînă la adoptarea deciziei, au relervat că, nu au fost elucidate circumsatnețele

prevăzute la art. 267 din Codul Vamal și anume, nu au fost elucidate circumstanțele

fondate pe existența autorizațiilor de admitere temporară eliberate de autoritatea

vamală, prin care s-a autorizat regimul vamal de admitere temporară a mijloacelor de

transport pe un termen de pînă la 31 august 2015.

Totodată, au menționat că, de către pîrît nu a fost stabilită vinovăția societăți

reclamante, element obligatoriu al răspunderii contravenționale iar în procesul-verbal

cu privire la contravenție nu au fost indicate locul și și timpul săvîrșirii faptei, element

obligatoriu prevăzut de Codul contravențional.

Mai mult ca atît, au indicat că, în decizia de sancționare nu este indicat cine

anume a fost sancționat, adică date despre contravenient.

În final au menționat că, la 27 aprilie 2015 au aflat că prin scrisoarea nr. 28-

11/3415 din 23 martie 2015 de către Biroul vamal Centru s-a dispus respingerea

contestației.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 mai 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată a societății cu răspundere limitată ”Conditrans” către

Biroul Vamal Chișinău cu privire la anularea deciziei, s-a anulat deciziile nr. 136/15 și

nr. 138/15 din 23 februarie 2015 emisă de Biroul vamal Chișinău privind sancționarea

societatea cu răspundere limitată ”Conditrans” în baza art. 231 pct. 5 din Codul vamal

cu amendă în mărime de 70% din valoarea obiectelor contravenției, ce constituie

492584,40 lei și respectiv 240819,04 lei.

La 10 septembrie 2016 Biroul Vamal Chișinău a depus cererea de apel prin care

a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 mai 2016 cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă

ca neîntemeiată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016 s-a respins apelul

depus de Biroul Vamal Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 11 mai 2016.

La 27 ianuarie 2017 Biroul vamal Centru a depus cerere de recurs prin care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Botanica

din 11 mai 2016 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Cererea de recurs a fost depusă în temeiul art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din

Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, Curtea de Apel Chișinău a motivat

decizia în baza hotărârii Curții Constituționale din 03 noiembrie 2016.

Astfel, prin hotărârea în cauză Curtea Constituțională a declarat

neconstituțională sintagma ”pînă la data de 31 decembrie 2014, inclusiv” și sintagma

”dar nu mai tîrziu de 01 ianuarie 2015” de la alin. (4) al art. 73 din Codul vamal.

Hotărîrile Curții Constituționale produc efecte pe viitor și urmează să fie

publicate în Monitorul Oficial timp de 10 zile de la data adoptării.

Respectiv, instanța de apel a aplicat o hotărăre a Curții Constituționale care nu

are efect retroactiv, întru cît a aplicat-o pentru o situația care a avut loc în anul 2014,

pe cînd Curtea Constituțională a pronunțat-o la 03 noiembrie 2015.

Mai mult, au indicat că, intrarea în vigoare a hotărârii Curții Constituțională

este condiționată de publicarea acesteia, fapt ce la pronunțarea deciziei de către

instanța de apel nu a avut loc.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul

deciziei la 29 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 34743 copia deciziei a fost expediată părților la 16

decembrie 2016 (f.d. 48), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării

acesteia de către părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 27 ianuarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

În cererea de recurs nu se indică o încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat.

De asemenea se reține că, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,

relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Suplimentar, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a încălcat flagrant regulile de

apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

Conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Biroul Vamal Centru

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Biroul Vamal Centru, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5