3ra-965/17 — contestarea actului administrativ

3ra-965/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-395/17

prima instanță – (Judecătoria Centru mun. Chișinău) A.Cucerescu

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) L.Bulgac, D.Manole, G.Dașchevici

Î N C H E I E R E

13 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată ”Slava Cargo Grup” împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 prin care s-a

admis apelul societății cu răspundere limitată ”Slava Cargo Grup”, s-a casat hotărîrea

judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 februarie 2016 și s-a pronunțat o hotărâre

nouă de admitere a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă :

La 04 ianuarie 2016 societatea cu răspundere limitată „Slava Cargo Grup” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova, solicitând anularea deciziei de sancționare contravențională emisă în baza

procesului verbal cu privire la contravenției nr.139/15 din 09 noiembrie 2015 în

privința societății cu răspundere limitată ”Slava Cargo Grup”.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a retiterat că, la 09

noiembrie 2016 Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a întocmit procesul-verbal

nr.139/15 privind comiterea contravenției prevăzute de art.231 pct. 19) al Codului

Vamal, de către societatea cu răspundere limitată „Slava Cargo Grup”.

Biroul Vamal Chișinău a emis decizia de a aplica sancțiune contravențională

conform art. 232 lit. a) Codul Vamal sub formă de amendă în mărime de 40% din

costul bunurilor vămuite, ceea ce constituie 43929,62 lei, constatând că, la 02

noiembrie 2015 societatea cu răspundere limitată „Slava Cargo Grup" a depus la

postul vamal Tudora Starokazacie (1505) declarația vamală de tranzit TI

nr.1505112935 privind tranzitul mărfurilor cu autocamionul de marca Mercedes

Actros cu numărul de înmatriculare C RJ 566 și remorca atașată de marca KRONE

1

cu numărul de înmatriculare C 526 AW, de la postul vamal de frontieră Tudora

Starokazacie la postul vamal de destinație Bălți (post vamal intern 9022) până la 04

noiembrie 2015, conform listei de încărcătură specificația cu nr.106/11 din 02

noiembrie 2015 cu valoarea facturală 126 438 UAH având greutatea brută în

cantitate de 8870,150 kg, greutatea netto 7315,89 kg.

În rezultatul efectuării controlului fizic s-a constatat că sigiliile aplicate de

organul vamal cu nr.1641629 1641630 la compartimentele marfare a

autocamionului de marca Mercedes Actros cu numărul de înmatriculare C RJ 566 și

remorca atașată de marca KRONE cu numărul de înmatriculare C 526 AW, erau

intacte.

Menționează că, agentul constatator a mai stabilit că, în rezultatul verificării

integrității cablului de sigilare a compartimentului marfar a autocamionului de

model Mercedes Actros cu numărul de înmatriculare C RJ 566, s-a stabilit că era

deteriorat, existând posibilitatea de înstrăinare a bunurilor aliate sub regimul vamal

de tranzit.

Totodată în rezultatul controlului detaliat a autocamionului de model Mercedes

Actros cu numărul de înmatriculare C RJ 566 și remorca atașată de marca KRONE cu

numărul de înmatriculare C 526 AW, la 04 noiembrie 2015, care s-a efectuat la postul

vamal intern Cricova, s-a stabilit că cantitatea mărfurilor transportate corespunde cu

mărfurile declarate conform declarației vamale de tranzit TI cu nr.1505 T12935.

Susține reclamantul că agentul constatator nu a acumulat suficiente probe

întru susținerea actului de sancționare, și astfel învinuirea înaintată este bazată doar

pe presupuneri. Înstrăinarea bunurilor aliate sub regim vamal de tranzit nici de cum

nu poate fi imputată reclamantului deoarece, agentul constatator nu a prezentat

probe în acest sens.

Întru elucidarea circumstanțelor comiterii faptei contravenționale se indică că

masa a coincis, că toate bunurile au fost prezente, doar s-a constatat că cablul a fost

deteriorat, iar sigiliile erau intacte, însă nu este clar cum agentul constatator a

constatat înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate sub regimul vamal de

tranzit.

Relatează reclamantul că, pentru acțiunile de deteriorare a cablului a fost

pornită o cauză penală.

Consideră societatea cu răspundere limitată „Slava Cargo Grup" că nu a

săvârșit nicio contravenție vamală, iar în acțiunile agentului economic lipsește fapta

contravențională - înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aliate sub regimul vamal

de tranzit, având în vedere că mărfurile examinate au coincis la cantitate, la masa

declarată, iar pentru acțiunile de deteriorare a cablului în privința persoanelor care

au comis această faptă față de societatea cu răspundere limitată „Slava Cargo Grup"

a fost pornită urmărirea penală.

În opinia reclamantului procesul-verbal nr.139/15 din 09 noiembrie 2015 si

decizia emisă în baza acestuia sunt nelegitime și neîntemeiate.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 februarie 2016 s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată ”Slava Cargo Grup”.

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 februarie 2016 societatea cu

răspundere limitată ”Slava Cargo Grup” a declarat apel, solicitând, admiterea apelului,

casarea hotărîrii judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 februarie 2016, și

pronunțarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017 a fost admis apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată ”Slava Cargo Grup”, s-a casat hotărîrea

judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 februarie 2016 și s-a pronunțat o hotărâre

nouă prin care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu

răspundere limitată ”Slava Cargo Grup”.

S-a anulat decizia Serviciului Vamal al Republicii Moldova din 09 noiembrie

2015 privind sancționarea contravențională a societății cu răspundere limitată ”Slava

Cargo Grup”, în temeiul procesului-verbal nr.139/15 din 09 noiembrie 2015 cu privire

la contravenția adminsitrativă, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că cablul de sigilare a

compartimentului marfar a autocamionului de marca Mercedes Actros a fost deteriorat

de persoane terțe, iar acest fapt nu poate fi imputat companiei reclamante, atât timp cît

în procedura organului de urmarire penală se află spre examinare o cauză penală care

cercetează aspectele privind percheziționarea ilegală a bunurilor aflate în camionul de

model Mercedes Actros cu numărul de îmatriculare C RJ 566.

Totodată instanța de apel a constat că, societatea cu răspundere limitată ”Slava

Cargo Grup”, a fost sancționată contravențional pentru faptul că, în rezultatul

verificării integrității cablului de sigilare a compartimentului marfar a autocamionului

de model Mercedes Actros cu numărul de îmatriculare C RJ 566 acesta era deteriorat,

însă norma art.231 pct.19) din Codul contravențional nu prevede posibilitea de

sancționare a persoanei juridice pentru faptul că sigiliile vamale au fost deteriorate.

La 07 iulie 2017 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 24 febraurie 2016.

Recurentul a depus recurs în temeiul art.432 alin.2) lit.a) și c) din Codul de

procedură civilă care statuează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, instanța de apel nu a constatat corect

toate circumstanțele pricinii.

La examinarea cauzei, instanța de apel a încălcat și aplicat eronat normele de

drept material și anume prevederile art.42,47,48 Codul Vamal, art.231 alin.19) Codul

vamal și art.375 Codul contravențional.

Susține recurentul că, instanța de apel eronat a conchis că Serviciul Vamal nu a

probat în nici un mod legalitatea întocmirii procesului verbal cu privire la contravenție,

fapt remarcat de către instanța de fond, care corect a sesizat existența contravenției și

vinovăția întreprinderii sancționate.

Mai relataeză că, în decizia instanței de apel nu se regăsește poziția Serviciului

Vamal în probarea legalității acțiunilor sale, ultima urma să dea apreciere tuturor

argumentelor și probelor prezentate de către toți participanții la proces.

3

La examinarea cauzei în fond au fost prezentate probe foto/video care confirmă

că o parte din mărfuri era deja descărcată din autocamionul care o transporta spre

postul vamal Bălți pentru vămuire și punere în liberă circulație, astfel consideră că

prima instanță a dat o apreciere corectă acestui fapt și a constatat prin probele

prezentate că în urma verificării vizuale a compartimentului marfar a mijlocului de

transport cablul de sigiliu a fost deteriorat, avînd instalat la capete un sistem de

asamblare ilegală, în scopul camuflării deterorării acestuia.

De asemenea instanța de fond corect a stabilit că remorca era separată de

captractor, iar aproximativ 150 de pachete și cutii cu volum mare se aflau în apropierea

remorcii și în interiorul depozitului de pe str. Columna, mun. Chișinău.

Mai susține recurentul că instanța de apel a omis că mărfurile nu erau vămuite

pe teritoriul Republicii Moldova, iar lipsa cărorva mărfuri constituie încălcarea

legislației vamale și în acest scop a fost efectuată verificarea cantitații, deși regimul era

deja încălcat.

În opinia recurentului la examinarea în fond a cauzei au fost prezentate

suficiente probe concludente și a argumentat legaliatatea actului emis, apreciate corect

de către prima instanță, însă instanța de apel abuziv a omis toate circumstanțele stablite

ca urmare a examinării probelor.

Prin referința depusă la 04 septembrie 2017 societatea cu răspundere limitată

”Slava Cargo Grup”, a indicat că recursul depus de Serviciul Vamal nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

A invocat că temeiurile recursului sunt declarative și neîntemeiate. A pledat

pentru inadmisibilitatea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 09 martie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 26 aprilie 2017 (f.d.134) și recepționată la 16 mai 2017

(f.d.143)

Cererea de recurs a fost declarată la 07 iulie 2017, respectiv recursul este

declarat în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

4

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Serviciul Vamal al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Serviciul Vamal al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6