2ra-648/20 — încasarea prejudiciului moral

2ra-648/20 — încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-648/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov)

DECIZIE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ecaterina Șepelevici, reprezentată de avocatul

Eugeniu Bujoreanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina

Șepelevici împotriva lui Vadim Biușchin, intervenient accesoriu Pavel Corepanov

cu privire la încasarea prejudiciului moral, dobânzii de întârziere și încasarea

cheltuielilor de executare,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2018, prin intermediul poștei (f.d.27), avocatul Natalia Covaliov,

acționând în interesele Irinei Burca, reprezentantul legal al minorei Ecaterina

Șepelevici (ultima la 02 noiembrie 2019 a atins majoratul), a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Vadim Biușchin solicitând încasarea prejudiciului

moral în mărime de 100000 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 54043,84 de

lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în baza deciziei din 18 septembrie

2015 a Curții de Apel Chișinău, Pavel Corepanov a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.c) Cod penal, fiind dispusă

încasarea de la Pavel Corepanov în beneficiul minorei a prejudiciului moral în

mărime de 100000 de lei.

La 05 mai 2016 a fost intentată procedura de executare nr.019- 2805/16 în baza

documentului executoriu nr.1-447/2013 (1a-1107/2015) din 18 septembrie 2015

privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei de la Pavel Corepanov

în beneficiul minorei Ecaterina Șepelevici. Însă până în prezent documentul

executoriu nu a fost executat, din motive că debitorul Pavel Corepanov este deținut,

iar conform răspunsurilor de la instituțiile financiare, ultimul nu deține mijloace

bănești sau alte bunuri în proprietate.

Totodată, a menționat că în cadrul procedurii de executare și în procesul

efectuării acțiunilor de urmărire silită a datoriei de la Pavel Corepanov, s-a constatat

1

că prin hotărârea din 04 martie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, a fost

partajat apartamentul nr. 22 din str. N. XXXXX, nr.12, mun.Chișinău, prin atribuirea

lui Vadim Biușchin a întregului apartament în schimbul unei sulte bănești de 217550

de lei, în favoarea lui Pavel Corepanov. Sulta în mărime de 217550 de lei, datorată

de Vadim Biușchin lui Pavel Corepanov nu a fost achitată. Astfel, executorul

judecătoresc a inițiat procedura de urmărire a creanțelor debitorului.

La 20 mai 2016, Vadim Biușchin a fost somat despre obligația de a achita în

contul executorului judecătoresc suma de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

și 11270 de lei cu titlu de cheltuieli de executare, însă a rămas fără executare.

Pornind de la faptul că debitorul Pavel Corepanov îi datorează suma de 100000

de lei, fiind o creanța certă, lichidă și exigibilă, conform documentului executoriu

nr.1-447/2013 din 18 septembrie 2015, a solicitat de la Vadim Biușchin, care este

dator lui Pavel Corepanov, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 de

lei și dobânda de întârziere în mărime de 54043,84 de lei.

Prin încheierea protocolară din 18 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, Pavel Corepanov a fost atras în calitate de intervenient accesoriu.

La 07 mai 2019, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantei,

avocatul Eugeniu Bujoreanu, a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitând

încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 68567,12 lei și a cheltuielilor de executare în sumă de 11270 de lei.

În cadrul ședinței de judecată din 27 iunie 2019, reprezentantul reclamantei,

avocatul Eugeniu Bujoreanu, a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitând

încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei, a dobânzii de întârziere în

mărime de 70654,79 de lei și a cheltuielilor de executare în sumă de 11270 de lei.

Prin hotărârea din 27 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

dispozitivul hotărârii corectat prin încheierea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea oblică înaintată

de Irina Burca, în interesele minorei Ecaterina Șepelevici, împotriva lui Vadim

Biușchin, intervenient accesoriu Pavel Corepanov cu privire la încasarea

prejudiciului moral, dobânzii de întârziere și încasarea cheltuielilor de executare.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de avocatul Eugeniu Bujoreanu, în interesele Irinei Burca, reprezentantul

legal al minorei Ecaterina Șepelevici și s-a menținut hotărârea din 27 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 05 februarie 2020, prin intermediul poștei (f.d.148), Ecaterina Șepelevici,

reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, a declarat recurs împotriva deciziei din

21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, trimiterea cauzei spre

rejudecare în conformitate cu 445 alin. (1) lit.c1) Cod de procedură civilă, încasarea

de la Vadim Biușchin a sumei de 100000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că examinarea cauzei în ordine de apel s-a

realizat în lipsa avocatului apelantei, deși, a solicitat amânarea printr-o cerere

motivată, lipsind-o astfel de dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la

egalitatea armelor.

Transmiterea cauzei la rejudecare în temeiul art. 445 alin. (1) lit.c1) Cod de

procedură civilă, a pretins ca urmare a motivării de către instanța de apel a deciziei

prin faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, precum și că apelanta nu a

2

demonstrat că debitorul Pavel Corepanov este inactiv, deși, nu au fost prezentate

dovezi precum că datoria a fost achitată și a fost prezentată dovadă precum că Pavel

Corepanov își ispășește pedeapsa în penitenciarul Pruncul. La fel, instanța de apel a

punctat că Pavel Corepanov și Vadim Biușchin fiind rude pot ajunge la anumite

tranzacții, însă în acest sens nu a fost prezentat nici un act cum ar fi tranzacție de

împăcare, recipisă sau dovada achitării sultei sau a unui alt avantaj patrimonial, fiind

în final emisă o decizie pe presupuneri, dar nu pe elemente probatorii.

De asemenea, a menționat că prima instanță a respins acțiunea, deoarece a fost

înaintată de către Ecaterina Șepelevici și nu de Pavel Corepanov, deși, în temeiul art.

99 alin. (4) Cod de executare, este în drept de a înainta o astfel de cerere în procedură

de ordonanță.

Copia recursului declarat a fost expediată intimaților conform scrisorii de

însoțire datate cu 05 martie 2020 (f.d.152) și a fost recepționată la 12 martie 2020 și

16 martie 2020, conform avizelor de recepție (f.d.156-157). Din adresa lui Pavel

Corepanov a fost restituită corespondența expediată în mun. Chișinău, str. XXXXX,

nr.12/1, ap.2, cu mențiunea „nereclamat” (f.d.153-154).

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 noiembrie 2019, iar Ecaterina

Șepelevici, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, a declarat recurs la 05

februarie 2020, prin intermediul poștei (f.d.148).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 19 decembrie 2019, conform scrisorii de însoțire (f.d.135), însă lipsesc date

despre recepționarea acestei de către partea recurentă. Astfel, recursul este declarat

în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Ecaterina Șepelevici, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

3

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În temeiul art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial instanța de recurs consideră necesar de a reitera unele circumstanțele

constatate de instanțele inferioare, conform materialelor cauzei.

Prin sentința din 23 aprilie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, Pavel

Corepanov a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin.(3) lit.c) Cod penal și a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de 10 ani

închisoare cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis; acțiunea civilă a

Nataliei Vîtrișco a fost admisă în principiu și i-a fost explicat dreptul de a se adresa

în judecată cu o acțiune pe calea procedurii civile.

Prin decizia din 18 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

ca fiind nefondate apelurile inculpatului și avocatului S. Breazu, în interesele

inculpatului Pavel Corepanov și a fost casată în latura civilă sentința din 23 aprilie

2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, prin admiterea parțială a apelului

procurorului în Procuratura Botanica, E. Ceruța, apelul succesorul părții vătămate

N. Vîtrișco, în interesul minorei E. Șepelevici și apelul avocatului A. Șchiopu, în

interesul succesorului părții vătămate N. Vîtrișco; a fost încasat de la Pavel

Corepanov în beneficiul Ecaterinei Șepelevici prejudiciul moral în sumă de 100000

de lei; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței din 23 aprilie 2015 a

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău; termenul de executare a pedepsei lui Pavel

Corepanov a fost calculat din data de 18 septembrie 2015 cu deducerea din termen

perioada aflării în arest de la 22 aprilie 2013 până la 18 septembrie 2015 (f.d.8-17).

Drept urmare, a fost eliberat titlul executoriu pentru suma încasată de la Pavel

Corepanov în beneficiul Ecaterinei Șepelevici cu titlu de prejudiciu moral (f.d.18) și

a fost prezentat spre executare executorului judecătoresc, Nicolae Pașa, fiind

intentată procedura de executare și emisă încheierea de asigurare a executării la 05

mai 2016 (f.d.19).

Totodată, este de menționat că prin hotărârea din 04 martie 2014 a Judecătoriei

Botanica, mun.Chișinău a fost admisă acțiunea înaintată de către Vadim Biușchin și

a fost partajat apartamentul nr. 22 din str. XXXXX, nr.12, mun.Chișinău; a fost

atribuit în proprietate lui Vadim Biușchin întregul apartament nr. 22 din str.

XXXXX, nr.12, mun.Chișinău, în schimbul unei sulte de 217550 de lei în favoarea

lui Pavel Corepanov; a fost încasată de la Vadim Biușchin în beneficiul lui Pavel

Corepanov suma de 217550 de lei ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul nr. 22

din str. XXXXX, nr.12, mun.Chișinău; a fost încasată de la Pavel Corepanov în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 6526,50 de lei (f.d.20).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Vadim Biușchin, cu

4

concretizările ulterioare, partea reclamantă a solicitat încasarea prejudiciului moral

în mărime de 100000 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 70654,79 de lei și

a cheltuielilor de executare în sumă de 11270 de lei (f.d.4-7, 67-68).

Prima instanță judecând cauza, prin hotărârea din 27 iunie 2019, dispozitivul

cărei a fost corectat prin încheierea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea oblică înaintată de Irina Burca, în

interesele minorei Ecaterina Șepelevici, împotriva lui Vadim Biușchin, intervenient

accesoriu Pavel Corepanov cu privire la încasarea prejudiciului moral, dobânzii de

întârziere și încasarea cheltuielilor de executare (f.d.78, 87-93).

Instanța de apel, prin decizia din 21 noiembrie 2019, a respins apelul declarat

de avocatul Eugeniu Bujoreanu, în interesele Irinei Burca, reprezentantul legal al

minorei Ecaterina Șepelevici și a menținut hotărârea din 27 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d.301-134).

Colegiul notează că, deși, prima instanța a respins acțiunea înaintată de

Ecaterina Șepelevici împotriva lui Vadim Biușchin, intervenient accesoriu Pavel

Corepanov cu privire la încasarea prejudiciului moral, dobânzii de întârziere și

încasarea cheltuielilor de executare ca fiind neîntemeiată, s-a pronunțat doar în

partea pretențiilor de încasarea a prejudiciului moral, precum și a dobânzii de

întârziere, omițând a se pronunța în privința cerinței de încasare a cheltuielilor de

executare.

De altfel, instanța de apel prin prisma art. 373 Cod de procedură civilă,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, de asemenea, a omis această

împrejurare, prin ce se impune casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată, din

motivele ce succed.

În temeiul art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Pornind de la postulate ce reglementează cuprinsul hotărârii, Colegiul

accentuează că în conformitate cu art. 241 alin. (4), (5) Cod de procedură civilă, în

partea descriptivă se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile pârâtului și

explicațiile celorlalți participanți la proces. În motivare se indică: circumstanțele

cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare

la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța.

De asemenea, prin prisma dispoziții legale procedurale inserate în art. 390 alin.

(1), lit. e) și f) din Codul de procedură civilă, instanței de apel îi revine obligația de

a reda în decizia sa motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă, precum și concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

Mai mult, Colegiul evidențiază că, având în vedere efectul devolutiv, instanța

de apel capătă împuternicirea de a înfăptui o nouă judecată, verificând, cu această

ocazie, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pornind de la pretențiile

reclamantului și obiecțiile pârâtului. Or, efectul devolutiv al apelului, care nu este

decât un efect specific acestei căi de atac, permite transmiterea cauzei și a dreptului

de a o judeca, în principiu integral, sub toate aspectele de fapt și de drept, de la

instanța inferioară la instanța de grad superior. De altfel, dreptul de a determina

cadrul procesual se menține și în cazul apelului, care provoacă o nouă judecată

5

asupra fondului, deoarece instanța de apel nu poate lărgi cadrul procesual stabilit în

fața primei instanțe.

În plus, principiul iura novit curia, aplicabil la judecarea litigiilor enunță că

judecătorul trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt

calificate juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este

confirmată de probele administrate în cauză.

În acest sens, în baza mijloacelor de probă administrate pentru dovedirea sau

combaterea afirmațiilor ambelor părți, instanța urmează să stabilească situația de

fapt a speței, reținând din împrejurările de fapt prezentate de părți numai pe acelea

care au fost probate, fără să poată da o altă calificare juridică, iar apoi va aplica textul

de lege corespunzător acestei situații, indiferent de eventualele dispoziții legale

indicate de părți.

Implicit, Colegiul precizează că, întreaga activitate de soluționare a litigiului

urmează a se derula în limitele pretențiilor reclamantului invocate în cererea de

chemare în judecată. În aceleași limite judecătorul urmează să statueze, în final,

asupra pretențiilor deduse în justiție.

De altfel, în sistemul legislației noastre procesuale, instanța de judecată este

obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în sensul formulat

prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă.

Subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit

mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și

argumentele înaintate (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Colegiul iterează că, partea reclamantă prin cerințele înaintate împotriva lui

Vadim Biușchin, cu concretizările ulterioare, a solicitat încasarea prejudiciului

moral în mărime de 100000 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 70654,79

de lei și a cheltuielilor de executare în sumă de 11270 de lei.

Având în vedere că, la caz, în final, au fost formulate trei pretenții de către

partea reclamantă, instanța urma a se pronunța asupra temeiniciei/netemeiniciei

fiecărei cerințe în raport cu normele de drept pertinente.

Deși, la caz, cerințele au fost înaintate pe calea acțiunii oblice, din textul actelor

de dispoziție contestate se deduce că instanțele ierarhic inferioare au verificat

temeinicia doar a cerințelor cu privire la încasarea prejudiciului moral și a dobânzii

de întârziere.

Totodată, Colegiul relevă că o pretenție vizează încasarea cheltuielilor de

executare în sumă de 11270 de lei, constituită din taxe speze și onorariul

executorului judecătoresc, care are o reglementare legală diferită.

Or, faptul că cerința de încasare a cheltuielilor de executare, la fel, a fost

formulată în acțiunea înaintată pe cale oblică, aceasta, de asemenea, urmează a fi

analizată în raport cu cadrul legal pertinent.

Mai mult, instanțele ierarhic inferioare au motivat concluziile inserate în textul

actelor de dispoziție, axându-se pe faptul neîntrunirii condițiilor pentru a fi înaintată

acțiunea pe cale oblică, totodată, au analizat aceste aspecte raportându-le doar la

pretenția de încasare a prejudiciului moral. Or, instanțele de judecată, în esență, au

relevat că prejudiciul moral s-a încasat de la Pavel Corepanov în privința căruia a

fost emisă sentință de condamnare.

6

Colegiul notează că instanțele inferioare, în final, au generalizat și în privința

cerinței de încasare a dobânzii de întârziere.

Concomitent, Colegiul relevă că, în textul actelor judecătorești contestate nu se

identifică anumite ipoteze ale instanțelor ierarhic inferioare din care s-ar putea

deduce că a fost verificată și pretenția de încasare a cheltuielilor de executare sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei acestei.

Adițional Colegiul notează că CEDO în practica sa reiterează dreptul fiecăruia

de a formula orice pretenție cu privire la „drepturile și obligațiile [sale] civile” în

fața unei judecătorii sau a unui tribunal. În acest fel, art. 6 § 1 ia forma „dreptului la

o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața

instanțelor pe probleme de natură civilă, constituie un aspect (Golder împotriva

Regatului Unit, 21 februarie 1975, pct.36). „Dreptul la o instanță” și dreptul de acces

nu sunt absolute. Ele pot face obiectul unor limitări, însă acestea nu trebuie să

restricționeze sau să reducă accesul conferit individului într-un mod sau într-o

măsură în care însăși esența dreptului respectiv să fie afectată (De Geouffre de la

Pradelle împotriva Franței, 16 decembrie 1992, pct. 28 și Stanev împotriva Bulgariei

(MC), nr. 36760/06, pct.229, CEDO 2012).

Astfel, reclamanta din prezenta cauză a avut posibilitatea de a introduce o

acțiune în justiție, beneficiind de acest drept prin introducerea unei acțiuni împotriva

împotriva lui Vadim Biușchin, intervenient accesoriu Pavel Corepanov.

În acest context, CtEDO reamintește că dreptul de acces la o instanță nu include

doar dreptul de a institui proceduri, ci și dreptul de a obține o „soluționare” a

litigiului de către o instanță (Beneficio Cappella Paolini împotriva San Marino, nr.

40786/98, pct.29, CEDO 2004). Acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern

al unui stat contractant ar permite unui individ să introducă o acțiune civilă în fața

unei instanțe fără a asigura că respectiva cauză fost soluționată printr-o decizie

definitivă, în cursul procedurii judiciare. Ar fi de neconceput ca art. 6 § 1 să descrie

în detaliu garanțiile procedurale oferite părților în litigiu – proceduri care sunt

echitabile, publice și prompte – fără a asigura părților dreptul ca litigiile lor civile să

fie în cele din urmă soluționate (Multiplex împotriva Croației, nr.58112/00, pct.45,

10 iulie 2003).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să ia în considerare

circumstanțele conturate anterior și să adopte soluția la caz atât prin prisma

pretențiilor părții reclamante, argumentelor participanților la proces, obiecțiilor

părții pârâte, precum și a alegațiilor intervenientului accesoriu, călăuzindu-se de

lege, ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă, sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei și normele de

drept material și procedural aplicabile speței.

De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6

cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor procesului

echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat

chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15

februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,

paragraful 60).

7

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ecaterina Șepelevici, reprezentată de avocatul

Eugeniu Bujoreanu.

Se casează decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina Șepelevici împotriva

lui Vadim Biușchin, intervenient accesoriu Pavel Corepanov cu privire la încasarea

prejudiciului moral, dobânzii de întârziere și încasarea cheltuielilor de executare, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

8