2ra-1415/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1415/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1415/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Lupașcu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Kirsan

Com”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Țurcan împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Kirsan Com”, intervenient

accesoriu Alexandru Evtodiev, cu privire la repararea prejudiciului material și

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 octombrie 2018, Oleg Țurcan, fiind reprezentat de avocatul Sergiu

Cotruță, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Kirsan

Com”, intervenient accesoriu Alexandru Evtodiev, prin care a solicitat încasarea

despăgubirii pentru repararea autoturismului în mărime de 9 014,83 de lei,

încasarea plății pentru efectuarea raportului de constatare în sumă de 400 lei,

repararea prejudiciului moral estimat în sumă de 10 000 lei, încasarea dobânzilor

de întârziere în sumă de 2 664,19 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 20 septembrie 2016, de către Alexandru

Evtodiev, maistru angajat al SRL „Kirsan Com”, a fost comisă contravenția

prevăzută de art. 227 alin. (1) din Codul contravențional, în acest sens, fiind

întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI03496175, prin

care s-a constatat că, Alexandru Evtodiev nu a întreprins măsuri de asigurare a

circulației rutiere la locul executării lucrărilor de pozare a canalizării, adică, nu a

semnalizat cu indicatoare rutiere necesare locul lucrărilor, ca rezultat fiind produs

un accident rutier.

În rezultatul acestor încălcări, automobilul reclamantului a fost accidentat.

La 9 decembrie 2016, a depus la Primăria mun. Chișinău cerere prin care a

solicitat informația referitoare la decizia de sancționare aplicată lui Alexandru

1

Evtodiev. Ca răspuns la solicitarea avocatului, Primăria mun. Chișinău a expediat

hotărârea nr. 15/2 de aplicare a sancțiunii contravenționale din 1 decembrie 2016.

Potrivit hotărârii nominalizate, angajatul pârâtului se recunoaște vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 227 alin. (1) din Codul contravențional.

La 3 noiembrie 2016, a fost întocmit actul de examinare a mijlocului de

transport auto nr. 2761/11A, la întocmirea căruia a fost invitat și pârâtul, prin care

s-a stabilit că prejudiciul cauzat reclamantului constituie suma de 9 014,83 de lei.

Totodată, pentru întocmirea actului de examinare a mijlocului de transport

auto, Oleg Țurcan a achitat suma de 400 lei, iar pentru citarea societății pârâte prin

telegramă a fost achitată suma de 36,16 lei.

La 9 decembrie 2016, în adresa SRL „Kirsan Com” a fost expediată o cerere

prealabilă cu anexarea tuturor documentelor necesare, însă, prin răspunsul din 12

decembrie 2016, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că aceasta nu poartă

răspundere pentru prejudiciul cauzat.

Reclamantul a susținut că în speță, angajarea răspunderii societății pârâte

survine ca o consecință a aplicării dispozițiilor art. 1403 din Codul civil, care

reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, invocând precum

că, la data cauzării prejudiciului material, Alexandru Evtodiev se afla în relații de

subordonare în raport cu societatea pârâtă.

A menționat că la 20 iunie 2018, Curtea de Apel Chișinău a emis o decizie în

cauza Oleg Țurcan împotriva lui Alexandru Evtodiev privind repararea

prejudiciului material și moral, prin care a constatat că, Alexandru Evtodiev nu

este posesorul izvorului de pericol sporit din considerentul că se afla în raporturi de

muncă angajatorul cu SRL „Kirsan Com” și având calitatea de maistru, care

efectua supravegherea izvorului de pericol sporit, nu poate fi considerat ca posesor

al acestuia și, prin urmare, nu poate fi obligat la repararea prejudiciului cauzat.

Corespunzător, invocând în speță incidența puterii lucrului judecat, conform

art. 123 alin. (1) din Codul civil, Țurcan Oleg a susținut că prejudiciul material și

moral cauzat lui urmează a fi reparat de SRL „Kirsan Com”.

Prin hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Oleg împotriva SRL „Kirsan

Com”, intervenient accesoriu Alexandru Evtodiev, cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins

ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Oleg Țurcan în beneficiul SRL „Kirsan Com”, suma de 2000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în rest cerința pârâtului privind

compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 aprilie 2019, Oleg Țurcan, din numele căruia a acționat avocatul-stagiar

Vladislav Mocanu, a declarat apel împotriva hotărârii din 24 aprilie 2019

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea integrală a hotărârii, cu

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

La 1 noiembrie 2019, avocatul Oleg Tănase, în interesele SRL ,,Kirsan Com”,

a depus cerere de apel incident, în conformitate cu art. 3621 din Codul de

procedură civilă, prin care a solicitat admiterea acestuia și încasarea de la Oleg

Țurcan a sumei de 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de pentru asistența juridică,

neîncasată de prima instanță.

2

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul incident declarat de avocatul Oleg Tănase în interesele SRL ,,Kirsan Com”.

S-a admis apelul declarat de către Oleg Țurcan din numele căruia a acționat

avocatul-stagiar Vladislav Mocanu.

S-a casat hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a adoptat o hotărâre nouă prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Oleg Țurcan

împotriva SRL „Kirsan Com”, intervenient accesoriu Alexandru Evtodiev, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

S-a încasat de la SRL ,,Kirsan Com” în beneficiul lui Oleg Țurcan suma de

9014,83 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și cheltuielile de judecată suportate: suma de 400 lei pentru

efectuarea raportului de constatare, suma 450,37 de lei taxa de stat achitată în

instanța de fond, suma de 36,16 lei cheltuieli poștale și suma de 346,78 de lei taxa

de stat achitată în instanța de apel.

În rest, pretențiile cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, cât și a

despăgubirii pentru prejudiciul moral care depășește suma încasată, s-au respins ca

neîntemeiate.

La 26 mai 2020, SRL „Kirsan Com” a declarat recurs împotriva deciziei din

25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii prime instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a încălcând normele de

drept procedural art. 1191 alin. (1-2), art. 372 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, care interzic administrarea de probe noi, în situația în care nu sunt întrunite

cele două condiții legale.

La cererea suplimentară de apel, intimatul Oleg Țurcan a atașat copia

certificatului de înmatriculare nr. 157005592 a autoturismului, deși în ședința

instanței de fond din 8 aprilie 2019 reprezentantul intimatului a declarat lipsa

informației, întrucât bunul este vândut în anul 2016.

În sensul dat, consideră că este ilegală încheierea instanței de apel, prin care a

dispus anexarea la dosar a probelor noi, întrucât au fost administrate cu încălcarea

normei de procedură civilă.

Contrar art. 1191 alin. (1-2), art. 372 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel emis încheiere de anexare a probelor noi, fără a lua în considerare

că Oleg Țurcan este decăzut din dreptul de a prezenta probe, or înscrisul nu a fost

prezentat în termenul stabilit de instanța de judecată în faza de pregătire a cauzei

pentru dezbateri judiciare; nu au existat circumstanțe mai presus de voința

intimatului, pentru a justifica o eventuală imposibilitate de a prezenta proba în

termen.

Iar, având în vedere că proba a fost prezentată în instanța de apel cu

încălcarea normelor de procedură invocate, iar termenele de decădere nu sunt

supuse suspendării, întreruperii și/sau repunerii în termen (art. 410 alin. (1) din

Codul civil), ci atrage stingerea dreptului subiectiv pentru neexecutarea lui în

termenul instituit, instanța pentru a demonstra o atitudine legală avea obligația să

restituie înscrisul prezentat.

3

La fel, a invocat că decizia contestată este nemotivată, constatările făcute de

către instanța de apel, fie sunt parțiale, fie trecute sub tăcere, omisiuni ce sunt

contrare art. 241 din Codul de procedură civilă și art. 6 CEDO.

Instanța judecătorească a interpretat eronat art. 1410 din Codul civil, raportat

la art. 1403 din Codul civil.

Decizia motivată a instanței de apel este contradictorie, or, pe de o parte se

indică despre răspunderea SRL „Kirsan Com”, ca „fiind posesor” al izvorului de

pericol sporit - art. 1410 din Codul civil, iar pe de altă parte își motivează soluția

pe regulile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său (răspunderea SRL

„Kirsan Com” pentru fapta fostului angajat al său Evtodiev Alexandru) - art. 1403

din Codul civil.

Fiind diferite modalități de răspundere delictuală, acestea nu pot fi aplicate

cumulativ, iar aplicarea uneia exclude aplicarea celeilalte. Contrar acestei reguli de

drept, instanța de apel le-a aplicat pe ambele tipuri ale răspunderii delictuale.

La fel, a menționat că deși intimatul Oleg Țurcan nu a invocat răspunderea

pentru izvor de pericol sporit art. 1410 din Codul civil, instanța de judecată ex

officio și-a atribuit acest drept, ceea ce dă temei de a considera că judecătorii nu au

fost imparțiali sau au acționat în culpă gravă.

În această privință, consideră că instanța judecătorească a interpretat eronat

art. 1410 din Codul civil, raportat la art. 1403 din Codul civil.

A menționat că instanța de judecată nu a ținut cont, iar în fond nu a răspuns

conform art.241 din Codul de procedură civilă, la obiecțiile formulate cu privire la

modul de administrare a Actului de examinare a mijlocului de transport, întocmit la

3 noiembrie 2016, a Raportului de evaluare a pagubei, întocmit la 7 noiembrie

2016 - acestea nefiind prezentate în original.

Atât instanța judecătorească, cât și intimatul au încălcat art. 27 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, iar în consecință au încuviințat dispunerea de un

drept/folosirea modalității de apărare cu încălcarea drepturilor SRL „Kirsan-Com”;

Suma de 9 014,83 de lei, pretinsă cu titlu de despăgubire/prejudiciu material, nu a

fost suportată de către intimat pentru a fi îndreptățit să o solicite, lipsind acte ce

justifică plata

La fel, a menționat că intimatul avea la dispoziție și instrumentul juridic oferit

de art. 16 din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări,

coroborat cu art. 1301 din Codul civil.

SRL „Kirsan-Com” nu a acționat în mod ilegal, pentru a fi obligată la plata

prejudiciului moral; suma prejudiciului moral de 5 000 lei adjudecată de către

instanța de apel nu respectă principiul proporționalității în raport cu „valoarea

prejudiciului material”, nu sunt identificate criteriile de stabilire a prejudiciului

moral.

Astfel, cu privire la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral, pe

lângă faptul că nu este probat, recurentul consideră că nu sunt întrunite condițiile

legale pentru angajarea acțiunii în despăgubire - art. 1398 Codul civil, coroborat cu

art. 1422 Codul civil, întrucât intimata nu a comis nici o faptă ilicită, culpabilă și

cauzatoare de daune.

4

Din moment în care lipsesc condițiile (fapta ilicită, culpa, prejudiciul, legătura

cauzală dintre fapta ilicită și prejudiciu) pentru. angajarea acțiunii în despăgubire,

pretenția apelantului este neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa participanților la proces la 26 martie 2020 (vol.II, f.d. 160), însă dovada

legală de recepționare a acesteia de către SRL „Kirsan-Com” sau reprezentantul

acesteia lipsește. Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 26 mai

2020 este declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin referința depusă la 25 septembrie 2020 avocatul Sergiu Cotruță, în

numele și interesele intimatului Oleg Țurcan, a solicitat respingerea cererii de

recurs ca inadmisibilă, sau în cazul în care recursul este declarat admisibil,

respingerea acestuia ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de SRL „Kirsan-Com” a fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Examinând recursul declarat, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate în recurs și referința depusă, pe baza materialelor din dosar, în

coroborare cu normele de drept material aplicabile la caz, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

acesta urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

5

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) lit. a), b) și c) din Codul de

procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs

în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea.

Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret care încălcări sau erori se

consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4) menționează că și săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar

alin. (5) al normei date prevede că temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în

considerare de către instanță din oficiu.

Astfel, Colegiul reține că conform art. 239 din Codul de procedură civilă,

hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază

hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

Art. 241 alin. (1-5) din Codul de procedură civilă prevede că instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii.

Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă.

În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărârea judecătorească constă din

partea introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a

hotărârii se evidențiază separat în textul acesteia.

În partea introductivă se indică locul și data adoptării, denumirea instanței

care o pronunță, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al

părților și al celorlalți participanți la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului și

pretenția înaintată judecății, mențiunea despre caracterul public sau închis al

ședinței.

În partea descriptivă se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile

pârâtului și explicațiile celorlalți participanți la proces.

În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe

care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele

invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată în conformitate cu art. 373 alin. (1-5) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

6

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,

instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă

instanță.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Iar conform prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței

de apel și referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în urma

examinării apelului.

În altă ordine de idei, Colegiul notează că Codul de procedură civilă consacră

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, CtEDO a statuat în

repetate rânduri necesitatea motivării hotărârilor, unde funcția unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în

mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari vs. Finlanda).

În acest sens se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile formulate de către părți.

Omiterea aspectului dat constituie o încălcare a art. 6 § 1 din CEDO, care

garantează oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

Deci, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

În prezenta cauză, instanța de recurs constată că la 18 octombrie 2018, Oleg

Țurcan, fiind reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Kirsan Com”, intervenient accesoriu

Alexandru Evtodiev, solicitând, în temeiul art. 1398, 1410 și 1422 din Codul civil

(în redacția legii în vigoare până la modificările din 1 martie 2019), încasarea

7

despăgubirii în mărime de 9 014,83 de lei pentru repararea autoturismului,

încasarea plății pentru efectuarea raportului de constatare în sumă de 400 lei,

repararea prejudiciului moral estimat în sumă de 10 000 lei, încasarea dobânzilor

de întârziere în sumă de 2 664,19 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, prin hotărârea din 24

aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată și a încasat de la Oleg Țurcan în beneficiul SRL „Kirsan Com”, suma

de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Instanța de apel, judecând apelul declarat de Oleg Țurcan și apelul incident

declarat avocatul Oleg Tănase în interesele SRL ,,Kirsan Com”, prin decizia din 25

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a respins apelul incident, a admis apelul

declarat de Oleg Țurcan, a casat hotărârea din 24 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și a adoptat o hotărâre nouă prin care a admis parțial

acțiunea și a încasat de la SRL ,,Kirsan Com” în beneficiul lui Oleg Țurcan suma

de 9 014,83 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și cheltuielile de judecată suportate: suma de 400 lei pentru

efectuarea raportului de constatare, suma 450,37 de lei taxa de stat achitată în

instanța de fond, suma de 36,16 lei cheltuieli poștale și suma de 346,78 de lei taxa

de stat achitată în instanța de apel. În rest, pretențiile cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere, cât și a despăgubirii pentru prejudiciul moral care depășește

suma încasată, s-au respins ca neîntemeiate.

Pentru a adopta această soluție, în motivare, instanța de apel a concluzionat că

la cazul din speță urmează să răspundă, conform prevederilor art. 1403 alin. (1) din

Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019), comitentul SRL ,,Kirsan Com”

pentru prejudiciul cauzat reclamantului Oleg Țurcan de către prepusul Alexandru

Evtodiev, angajat al SRL ,,Kirsan Com” conform ordinului nr. 161/1 din 4 martie

2015.

Totodată, instanța a conchis că SRL ,,Kirsan Com” este subiectul răspunderii

pentru prejudiciul cauzat reclamantului Oleg Țurcan, având în susținere

prevederile art. 1410 din Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019).

În acest sens, instanța de apel a stabilit că efectuarea lucrărilor de construcții

la care participa angajatul SRL ,,Kirsan Com” în calitate de maistru, Alexandru

Evtodiev, constituie izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare prin prisma

art. 1410 din Codul civil.

Astfel, instanța a remarcat că, SRL ,,Kirsan Com” este persoana responsabilă

pentru repararea prejudiciului întrucât aceasta este posesorul izvorului de pericol

sporit (efectuarea lucrărilor de construcții), iar persoana vinovată de cauzarea

prejudiciului Alexandru Evtodiev la acel moment se afla în raporturi de muncă cu

SRL ,,Kirsan Com”.

În concluzie, a susținut că în partea reparării prejudiciului material și încasării

sumei despăgubirii pentru repararea autoturismului în mărime de 9 014,83 de lei,

acțiunea este întemeiată.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, Colegiul

instanței de apel a considerat că aceasta este parțial întemeiată, or suma de 10 000

lei, solicitată de reclamant este exagerată, micșorând-o până la 5 000 lei, care este

echitabilă și rezonabilă.

8

Judecând recursul, Colegiul lărgit constată că decizia instanței de apel din 26

mai 2020 a Curții de Apel Chișinău este nemotivată, contradictorie și rezultă din

aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează că decizia este nemotivată or,

aplicând prevederile art. 1403 alin. (1) din Codul civil, care cuprinde dispoziția

potrivit căreia comitenții răspund de prejudiciul cauzat de către prepușii lor în

funcțiile ce li s-au încredințat, instanța de apel urma să stabilească dacă la caz

Alexandru Evtodiev, la momentul comiterii acțiunilor ilicite ce au dus la cauzarea

de prejudicii lui Oleg Țurcan, se afla în raporturi de subordonare cu SRL ,,Kirsan

Com”, ceea ce este definitoriu pentru calitatea de comitent și prepus, sau fapta

ilicită cauzatoare de prejudicii a fost în momentul în care activitatea făptuitorului

nu era îndrumată, supravegheată de SRL ,,Kirsan Com”.

Interesează, așadar, cine exercită efectiv îndrumarea, supravegherea și

controlul activității, cine direcționează efectiv activitatea prepusului.

Deci, instanța urma să constate cu certitudine dacă SRL ,,Kirsan Com” i-a

încredințat lui Alexandru Evtodiev o anumită însărcinare la momentul cauzării

prejudiciului.

Din această încredințare decurge posibilitatea pentru comitent de a da

instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea prepusului, aceasta din

urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Această subordonare sau, altfel spus, această dependență funcțională a

prepusului față de comitent, constituie nota caracteristică a raportului de

prepușenie, care atrage aplicarea dispozițiilor art. 1403 alin. (1) din Codul civil.

Or, deși Alexandru Evtodiev avea raporturi de muncă, de subordonare cu

angajatorul SRL ,,Kirsan Com”, nu este cert dacă funcțiile exercitate de el, în

legătură cu ce s-a produs prejudiciul, i-au fost încredințate anume de SRL ,,Kirsan

Com”.

Reținerea instanței de apel precum că izvorul principal al raporturilor de

subordonare ale lui Alexandru Evtodievo față de SRL ,,Kirsan Com” este

contractual de muncă încheiat între aceștia, fiind una insuficientă pentru a

demonstra răspunderea comitentului SRL ,,Kirsan Com” în legătură cu cauzarea

prejudiciului de către prepusul Alexandru Evtodiev.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a eșuat să ofere un răspuns clar și

exhaustiv referitor la acest aspect esențial, care, în mod evident, necesită о

motivare specifică și explicită.

La fel, instanța de recurs atrage atenția asupra faptului că decizia instanței de

apel este contradictorie, deoarece în partea motivată a acesteia instanța constată pe

deoparte că pentru prejudiciul cauzat reclamantului Oleg Țurcan de către prepusul

Alexandru Evtodiev urmează să răspundă, conform prevederilor art. 1403 alin. (1)

din Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019), comitentul SRL ,,Kirsan Com”,

însă, distinct, în logică succesivă, instanța de apel a conchis că SRL ,,Kirsan Com”

este subiectul răspunderii pentru prejudiciul cauzat reclamantului Oleg Țurcan de

către angajatul său Alexandru Evtodiev, având în susținere deja prevederile art.

1410 din Codul civil (în redacția până la 1 martie 2019), care sunt modalități de

răspundere delictuală distincte.

9

Astfel, Colegiul menționează că în conformitate art. 1403 alin. (1) din Codul

civil, comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în

funcțiile care i s-au încredințat.

Iar, conform art. 1410 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă,

persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea

înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea

energiei electrice, a substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții

etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu

demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor

în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția

persoanei vătămate.

Obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de

pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei

care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Prejudiciul cauzat posesorilor izvoarelor de pericol sporit ca rezultat al

interacțiunii acestora se repară potrivit dispozițiilor art.1398.

În acest context, instanța de apel a reținut drept temei al răspunderii pentru

aceiași faptă cauzatoare de prejudicii (comisă de Alexandru Evtodiev) două

temeiuri ale răspunderii, și anume, răspunderea comitentului pentru fapta

prepusului prevăzută de art. 1403 alin. (1) din Codul civil, cu răspunderea pentru

prejudiciul cauzat izvorul de pericol sporit de către cel care posedă izvorul de

pericol sporit sau care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit, prevăzută de art.

1410 din Codul civil, care, de fapt, prevăd modalități de răspundere delictuală

diferite.

Respectiv, se conturează concluzia că decizia instanței de apel cuprinde

convingeri neexplicite care sunt analizate superficial.

Instanța de recurs constată că instanța de apel s-a abținut de a da un răspuns

convingător, iar constatările acesteia sunt contradictorii și nu conțin o argumentare

clară din care să rezulte procesul deliberării și emiterii deciziei la care s-a ajuns.

Corelând circumstanțele expuse supra cu normele legale citate, instanța de

recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este

nemotivată, deoarece din textul acesteia nu se reliefează o motivare amplă asupra

tuturor motivelor expuse de către participanții la proces în prezenta acțiune.

Iar, în aceste circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia că decizia

instanței de apel nu satisface criteriile legalității și temeiniciei unui act judecătoresc

deoarece, nu corespunde prevederilor art. 241 din Codul de procedură civilă.

Colegiul reiterează că, motivarea este un element esențial al hotărârii

judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului

de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

10

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat cert

că decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău nu satisface standardele

procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia și a remite cauza spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să ia în considerare cele menționate și

reexaminând cauza să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al participanților la proces la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Kirsan

Com”.

Se casează decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Țurcan împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Kirsan Com”, intervenient

accesoriu Alexandru Evtodiev, cu privire la repararea prejudiciului material și

moral și compensarea cheltuielilor de judecată, se trimite spre rejudecare în

instanța apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

11