2ra-2444/18 — incasarea despagubirii si a dobanzii de intarziere, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-2444/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (judecător E. Galușceac) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Minciuna, V. Mihaila și V. Sîrbu) Î N C H E I E R E 12 decembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Tamara Chișca-Doneva Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, împotriva lui Alexandr Evtodiev cu privire la încasarea despăgubirii și a dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care apelul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a fost respins și hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost menținută, c o n s t a t ă : La 02 februarie 2017, Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Evtodiev cu privire la încasarea despăgubirii în sumă de 9 014, 83 lei și a cheltuielilor de efectuare a actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 2761/11A din 03 noiembrie 2016, repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei, încasarea taxei de stat în sumă de 383, 52 lei, a cheltuielilor de expediere a telegramei în sumă de 35,

16 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3 500 de lei. În motivarea acțiunii, reclamantul Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a relatat că la 20 septembrie 2016, Alexandr Evtodiev, maistru în cadrul „Kirsan Com“ SRL, a comis contravenția prevăzută de art. 227 alin. (1) din Codul contravențional. Astfel, reclamantul a indicat că la 20 septembrie 2016, a fost emis procesul- verbal cu privire la contravenție seria MAI03 nr. 496175, prin care s-a constatat că Alexandr Evtodiev nu a întreprins măsuri de asigurare a securității circulației 1 rutiere la locul executării lucrărilor de pozare a canalizării, și anume nu a semnalizat cu indicatoare rutiere necesare locul lucrărilor, iar ca rezultat s-a produs accidentul rutier.

Reclamantul a specificat că respectivul proces-verbal cu privire la contravenție a fost remis Comisiei administrative de pe lângă Pretura sect. Centru, mun. Chișinău, cu recomandarea de sancționare. Reclamantul a afirmat că la 09 decembrie 2016, avocatul său a depus o cerere către Primăria mun. Chișinău, solicitând să fie informat în privința deciziei de sancționare a lui Alexandr Evtodiev, iar ca răspuns, i s-a comunicat că prin hotărârea Comisiei administrative de pe lângă Pretura sect. Centru, mun. Chișinău, nr. 15/2 din 01 noiembrie 2016, Alexandr Evtodiev a fost atras la răspundere contravențională în temeiul art. 227 alin. (1) din Codul contravențional. Reclamantul a menționat că potrivit actului de examinare a mijlocului de transport auto nr. 2761/11A din 03 noiembrie 2016, valoarea prejudiciului material cauzat reclamantului este în sumă de 9 014, 83 lei.

Reclamantul a indicat că la 09 decembrie 2016, în adresa lui Alexandr Evtodiev a fost expediată cererea prealabilă cu anexarea tuturor documentelor necesare, iar la 10 decembrie 2016, Alexandr Evtodiev le-a recepționat și telefonic și-a exprimat dezacordul cu suma prejudiciului solicitat, menționând că prejudiciul urmează a fi reparat de către angajator. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1398 alin. (1) și 1410 alin. (1) și (2) din Codul civil, subliniind că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparării integrale a prejudiciului. Cu referire la prejudiciul moral, reclamantul a raportat că fiind victimă a accidentului rutier produs la 20 octombrie 2016, a suportat suferințe de ordin psihic, social și familial, fiind copleșit de sentimente de anxietate, stres și neliniște.

În ședința de judecată din 18 septembrie 2017, reprezentantul reclamantului, avocatul Sergiu Cotruță, a depus cerere prin care a introdus pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 1 253, 68 lei, calculată din data de 10 decembrie 2016, și, respectiv, a majorat cuantumul pretenției privind încasarea taxei de stat până la suma de 421, 13 lei (f.d. 58-59; 56). Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea înaintată de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 91-96). La 05 martie 2018, Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a declarat apel împotriva hotărârii din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f.d.

89). Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a fost respins și hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost menținută (f.d. 136-141). În consolidarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au considerat că efectuarea lucrărilor de construcții reprezintă izvor de pericol sporit prin prisma 2 art. 1410 din Codul civil, or izvor de pericol sporit este acel obiect al lumii materiale ce dispune de însușiri periculoase și care în procesul exploatării nu poate fi controlat pe deplin de către om. De asemenea, instanțele ierarhic inferioare au reținut că Alexandr Evtodiev nu este posesorul izvorului de pericol sporit, fiindcă acesta se afla în raporturi de muncă cu „Kirsan Com“ SRL, deținând funcția de maistru care supraveghea izvorul de pericol sporit.

Instanțele ierarhic inferioare au relevat că deși Alexandr Evtodiev a fost sancționat contravențional, aceasta nu înseamnă că, contravenientul Alexandr Evtodiev urmează să repare prejudiciul material cauzat lui Oleg Țurcan, ținând cont de aplicabilitatea art. 1410 din Codul civil. Cu referire la respingerea pretențiilor privind încasarea dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral, instanțele ierarhic inferioare au arătat că aceste pretenții sunt subsecvente pretenției de bază, care nu poate fi admisă din motivul lipsei premiselor pentru angajarea răspunderii materiale a lui Alexandr Evtodiev. La 17 octombrie 2018, Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a declarat recurs împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia și a hotărârii din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, precum și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.

146-150). În motivarea recursului, recurentul Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, a susținut că de comiterea faptei prejudiciabile, adică a contravenției prevăzute de art. 227 alin. (1) din Codul contravențional, se face vinovat anume Alexandr Evtodiev, și nu angajatorul său, „Kirsan Com“ SRL. Din acest punct de vedere, recurentul consideră că sunt întrunite toate condițiile de angajare a răspunderii delictuale a lui Alexandr Evtodiev.

În continuare, recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu trebuiau să aplice art. 1410 din Codul civil, deoarece raporturile juridice între Alexandr Evtodiev și angajatorul său nu sunt relevante, luând în considerare că prejudiciul material a rezultat din fapta săvârșită anume de Alexandr Evtodiev, după cum confirmă procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI03 nr. 496175 din 20 septembrie 2016. Recurentul opinează că speței îi este aplicabil art. 1398 din Codul civil, distingându-se trei circumstanțe importante, și anume: comiterea contravenției prevăzute de art. 227 alin. (1) din Codul contravențional, constatarea acesteia și paguba rezultată din comiterea contravenției.

Mai mult, recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat procesul-verbal cu privire la contravenție la justa sa valoare, adică în esență, l-au apreciat în mod arbitrar. Recurentul a notat că instanțele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat și art. 1410 din Codul civil, fiindcă Alexandr Evtodiev nu s-a aflat și nici nu putea să se afle în posesia unui izvor de pericol sporit. Aici, recurentul a explicat că Alexandr Evtodiev a omis să îngrădească locul 3 efectuării lucrărilor, în particular – groapa pe care a săpat-o și în care a nimerit automobilul recurentului, ceea ce denotă lipsa caracteristicilor bunului izvor de pericol sporit. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, copia deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Oleg Țurcan la 13 iulie 2018, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 7841 (f.d. 142), însă probe care ar confirma recepționarea încheierii de către recurentul Oleg Țurcan la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Oleg Țurcan, declarând recursul la 17 octombrie 2018, s-a conformat prevederilor legale și s-a încadrat în termenul prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele raționamente.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Respectiv, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea 4 deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. Totodată, completul accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume dacă se invocă aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Însă din recursul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, nu rezultă că instanțele ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014). În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 5 În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Țurcan, reprezentat de avocatul Sergiu Cotruță, împotriva lui Alexandr Evtodiev cu privire la încasarea despăgubirii și a dobânzii de întârziere, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Valeriu Doagă judecătorul judecătorii Tamara Chișca-Doneva Nina Vascan 6