2ra-1365/20 — incasarea penalitatii

Dosarul nr. 2ra-1365/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.M.Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Bulgac, V.Buhnaci, V.Sîrbu)

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Rață Antonina,

reprezentată de avocatul Stela Bargan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rață Antonina

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Kirsan Com” cu privire la încasarea

penalității de întîrziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 decembrie 2018, Rață Antonina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Kirsan Com” cu privire la încasarea

penalității de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 02.06.2014, între SRL „Kirsan

Com” și Lipcan Liliana a fost încheiat contractul de investire a mijloacelor bănești

pentru construcția bunului imobil situat în XXXXX. Conform pct.3 din Anexa

nr.1 a Contractului, executorul s-a obligat să transmită apartamentul investitorului

în posesie și folosință pînă la data de 30.03.2015, cu condiția respectării de către

investitor a graficului de plăți prevăzut în Anexa nr.2 a Contractului. Investitorul

și-a onorat integral obligațiile asumate, a achitat costul total al apartamentului în

sumă de 25.065 euro, prevăzută în anexa nr.2 a contractului.

A explicat reclamanta că, la data de 08.07.2014 investitorul Lipcan Tatiana

a încheiat cu Rață Antonina contractul de cesiune de creanță, prin care cedentul

Lipcan Tatiana a transmis cesionarului Rață Antonina creanța sa și anume, titlul

său de investitor pe care îl deține în baza acestui contract privind investirea

capitalului în construcție. La moment, calitatea de investitor o deține Rață

Antonina.

A relatat reclamanta că, bunul imobil i-a fost transmis în posesie și folosință,

conform actului de predare-primire din 30.03.2015. Cu toate acestea, pîrîtul nu și-

a onorat obligațiile conform pct.4.5 din contractul de investiție, unde este stipulat

că, executorul este obligat să transmită investitorului, după darea în exploatare a

casei și achitarea de către investitor a costului final al imobilului, documentele

1

necesare care asigură perfectarea de către acesta a dreptului de proprietate asupra

imobilului.

A invocat că, pînă în prezent pîrîtul a tergiversat îndeplinirea acestei obligații

de transmitere a documentelor necesare pentru a fi perfectat dreptul de proprietate

asupra imobilului. Ca urmare a somării pîrîtului, ultimul i-a răspuns, că îi va

transmite dreptul de proprietate din moment ce va fi efectuată achitarea

suplimentară pentru mărirea apartamentului.

A declarat reclamanta că, ulterior, a achitat suplimentar suma solicitată și i-

au fost eliberate actele necesare pentru înregistrarea dreptului de proprietate.

Odată cu primirea actului de finalizare a lucrărilor, reclamanta a expus obiecțiile

față de pîrît, fiind înregistrat la 13.12.2017 cu nr. 302.

A considerat că, întrucît nu i s-a prezentat în mod corespunzător documentele

justificative privind darea în exploatare a casei și s-a tergiversat primirea în

proprietate a apartamentului, i s-a încălcat abuziv dreptul său ca investitor. Or,

reieșind din pct.3.4 din contract, investitorul este în drept să înregistreze dreptul

de proprietate asupra imobilului la OCT mun. Chișinău în termen de o lună din

momentul semnării actului de primire-predare a imobilului în proprietate.

A afirmat că, pîrîtul a tergiversat transmiterea actului de predare-primire a

apartamentului în proprietate, i-a creat inconveniente la transmiterea

apartamentului în proprietate. I s-a transmis apartamentul cu dreptul de a locui în

el prin actul de predare-primire a posesiunii și folosinței din 30.03. 2015, fără a i

se transmite și dreptul de proprietate, fiind impusă să achite suplimentar anumite

sume de bani pentru perfectarea actelor de înregistrare la oficiul cadastral.

A relatat reclamanta că, pentru neîndeplinirea acestei obligații contractuale,

pîrîtul urmează să-i achite o penalitate de 10% din prețul lucrării în conformitate

cu prevederile legii privind protecția consumatorului, invocând următorul calcul:

25.065 euro echivalează cu suma de 488.767,5 lei x 10% = 48.876,75 lei x 6 luni

de întîrziere = 8.797.815 lei.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art.27 Legea privind protecția

consumatorului, care prevede responsabilitatea prestatorului pentru încălcarea

termenelor.

A solicitat reclamanta Rață Antonina încasarea de la pîrît a sumei de

8797815 lei, cu titlu de penalitate pentru neexecutarea în termen a obligațiilor

asumate și încălcarea drepturilor de consumator a reclamantului, încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 noiembrie 2019 s-

a respins ca nefondată acțiunea. S-a încasat de la Rață Antonina în beneficiul SRL

„Kirsan Com” suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia din 20 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Rață Antonina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 14 noiembrie 2019.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că la caz, nu există culpa

pârâtului în netransmiterea bunului în proprietate, în condițiile în care, Rață

Antonina deținea posesia și folosința prin actul de predare-primire din

30.03.2015; acest lucru face să lipsească condițiile angajării răspunderii civile, iar

pentru angajarea răspunderii în despăgubire, este necesară existența vinovăției

debitorului. Drept consecință, penalitatea nu poate fi cerută atunci când

2

executarea obligației a devenit imposibilă din cauze neimputabile debitorului.

Astfel, în ipoteza în care contractul devine imposibil de executat datorită culpei

creditorului, se va exclude răspunderea debitorului, iar penalitatea nu se va achita.

Prin urmare, instanța de apel a accentuat că, obligația pârâtului SRL „Kirsan

Com” de a transmite în proprietate apartamentul către Rață Antonina, a survenit

din momentul în care ultima a achitat costul diferenței, adică la data de 12.12.2017

(potrivit bonului de plată atașat la dosar) – când reclamanta a achitat suma

diferenței de 7.015,81 lei, astfel pîrîtul neîntîrziat, la aceeași dată, a întocmit actul

de predare-primire, prin care imobilul de referință a trecut în proprietatea

reclamantei Rață Antonina, fiind înregistrat dreptul de proprietate după ultima.

Astfel, în viziunea instanței de apel, la caz, nu se atestă o executare

necorespunzătoare în sensul art. 709 Cod civil, având în vedere că transmiterea în

proprietate a apartamentului reprezintă un eveniment generat de conduita activă a

creditorului, care a avut obligația de achitare a diferenței potrivit clauzelor

contractuale, în acest sens pârâtul a fost în drept să invoce excepția de

netransmitere în proprietatea reclamantei a apartamentului atât timp, cât ultima

nu și-a onorat în totalitate angajamentele față de acesta.

Instanța de apel a menționat că părțile conform contractului de investiții, au

stabilit doar termenul de transmiterea apartamentului în posesiunea și folosința

investitorului – 30 martie 2015, sub acest aspect executorul și-a onorat obligațiile

(f.d. 23), mai mult ca atât și obligația privind transmiterea în proprietate la fel a

fost executată în termenul corespunzător, dat fiind faptul că aceasta a avut loc

după achitarea diferenței de preț al apartamentului de către investitor, or în

condițiile unui contract sinalagmatic obligația uneia dintre părți reprezintă o

obligație corelativă a celeilalte părți, astfel odată ce investitorul își onorează

obligația de achitare integrală a costului apartamentului, acest fapt automat

generează obligația celeilalte părți de a transmite în proprietate bunul imobil, care

în urma executării se consideră stinse.

Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantei precum că instanța de fond nu a apreciat circumstanțele de fapt cu privire

la încheierea contractului de investire a capitalului în construcții și modalitatea de

primire a apartamentului, dat fiind că, aspectele ce privesc încheierea contractului

nu vizează obiectul prezentului litigiu, la caz examinându-se posibilitatea

încasării penalității de întârziere pentru pretinsa neexecutare a obligațiilor prin

netransmiterea în termen în proprietatea investitorului a apartamentului.

Iar în ceea ce privește modalitatea de primire a apartamentului, instanța de

apel a reținut că instanța de fond corect a elucidat în totalitate circumstanțele

cauzei și le-a dat o apreciere corespunzătoare, ajungînd la concluzia că SRL

„Kirsan Com” era în drept să transmită apartamentul în proprietatea reclamantei

Rață Antonina la data de 12.12.2017, atunci când ultima și-a onorat integral

obligațiunile față de executorul contractului de investiție.

La 17 august 2020 Rață Antonina, reprezentată de avocatul Stela Bargan a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

3

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît

instanța de apel a examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 20

mai 2020, și expediată participanților la proces la 10 iunie 2020, astfel cererea de

recurs declarată la 17 august 2020 de către Rață Antonina, reprezentată de

avocatul Stela Bargan este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 01

septembrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.156), iar potrivit avizelor de recepție

recursul a fost recepționat de către SRL „Kirsan Com” la 04 septembrie 2020

(f.d.158).

Prin referința depusă la 16 septembrie 2020 SRL „Kirsan Com” a solicitat

respingerea recursului depus de Rață Antonina, reprezentată de avocatul Stela

Bargan ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

4

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Rață Antonina, reprezentată de

avocatul Stela Bargan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Rață Antonina, reprezentată de

avocatul Stela Bargan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5