2ra-589/20 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-589/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cristian Oxanii și Liliana

Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Grandautoclub” împotriva lui Cristian Oxanii și Lilianei Oxanii,

intervenient accesoriu Inspectoratul Național de Patrulare Criuleni cu privire la

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Ion Căpățînă în interesele lui Cristian Oxanii și

Liliana Oxanii și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2018 și hotărârea

suplimentară din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 4 octombrie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Grandautoclub” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Cristian Oxanii și Lilianei Oxanii,

intervenient accesoriu Inspectoratul Național de Patrulare Criuleni cu privire la

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, Societatea cu Răspundere Limitată

„Grandautoclub” este o companie cu scop lucrativ care gestionează o parcare specială

de pe str.Muncești, 121A, mun.Chișinău.

Reclamanta a menționat că serviciile sunt prestate în baza contractului nr.29

privind prestarea serviciilor de aducere și staționare la parcare specială a vehiculelor,

încheiat la 26 martie 2014 cu Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne.

A mai adăugat că părțile contractante au stipulat în pct 2.2 din contract că,

cheltuielile de aducere și plata de staționare a vehiculelor la parcare sunt suportate de

contravenient (posesor al autovehiculului), potrivit tarifelor din anexa nr. 1.

A explicat că la data de 10 iulie 2016 a fost adus la parcarea specială, conform

actului de constatare nr.02798, automobilul de model „xxxxx”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, care aparține Lilianei Oxanii și se află la parcare pînă în prezent.

1

Perioada de parcare reprezintă 432 zile (10 iulie 2016 – 15 septembrie 2017), iar plata

totală pentru serviciile prestate, la ziua depunerii acțiunii în judecată, este de 15 870 de

lei, potrivit calculului: pentru perioada 10 iulie 2016 – 17 iulie 2016 – 1 260 lei (180lei

x 7 zile); pentru perioada 18 iulie 2016 – 15 septembrie 2017 – 13 560 de lei (30 lei x

425 zile); serviciile de evacuare – 1050 de lei.

Reclamanta a afirmat că aducerea automobilului la parcare i s-a adus la cunoștință

sub semnătură pârâtului, precum și faptul că serviciile parcării sunt cu plată, și tarifele

parcării, fapt confirmat prin actul de constatare nr. 02798 din 10 iulie 2016.

A susținut că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 5

septembrie 2017, în adresa debitorului a fost expediată reclamație, care însă a rămas

fără răspuns.

În opinia reclamantei obligațiile achitării de către pîrît a plății pentru ținerea

autoturismului la parcare, rezultă din prevederile art. 196 alin. (1) Cod civil și art. 159

alin. (1) Cod de procedură penală.

La 24 aprilie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „Grandautoclub” a depus

cerere de concretizare a acțiunii, prin care a invocat că la momentul producerii

accidentului rutier, posesor al autoturismului de model „xxxxx”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx, era Cristian Oxanii, fapt ce rezultă din sentința din 7 martie 2018

a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Din aceste considerente, a notat că pretențiile formulate urmează a fi înaintate și

față de ultimul.

Totodată, ținînd cont de faptul că autoturismul este ținut în continuare la parcarea

societății, pentru perioada 15 septembrie 2017 – 24 aprilie 2018, urmează a se încasa

suplimentar suma de 6 630 de lei.

În urma concretizării și majorării cerințelor Societatea cu Răspundere Limitată

„Grandautoclub” a solicitat încasarea în mod solidar din contul Lilianei Oxanii și a lui

Cristian Oxanii a sumei de 24 450 de lei cu titlu de plată pentru păstrarea

automobilului și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost admisă acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Grandautoclub”.

S-a încasat, în mod solidar, de la Liliana Oxanii și Cristian Oxanii în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Grandautoclub” datoria în sumă de 22 500 de lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 675 de lei.

Prin hotărîrea suplimentară din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a încasat, în mod solidar, de la Liliana Oxanii și Cristian Oxanii în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Grandautoclub” datoria în sumă de 1

950 de lei.

Prin decizia din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de avocatul Ion Căpățînă în interesele lui Cristian Oxanii și Liliana Oxanii și

s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2018 și hotărârea suplimentară din 11 martie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru decide astfel instanțele inferioare au notat că automobilul de model

„xxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxx aparține cu drept de prorietate Lilianei

Oxanii, iar ultima nu a demonstrat că automobilul său a ieșit din posesia sa în urma

acțiunilor ilicite a terțului, astfel încît răspunderea pentru prejudiciul cauzat, prin

neachitarea cheltuielilor de depozitare este una solidară.

2

Instanțele de judecată au stabilit la capitolul tarifelor pentru serviciile prestate, că

acestea sunt stipulate în specificația serviciilor din Anexa nr. 1 a contractului, fiind

stabilite tarifele pentru parcare în mărime de 30 lei/zi și serviciile de evacuare a

automobilului în sumă de 1 050 de lei.

La 22 ianuarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Cristian Oxanii și Liliana

Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă au declarat recurs împotriva deciziei din

17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs au invocat că, nu sunt de acord cu hotărârile

instanțelor ierarhic inferioare, le consideră vădit ilegale și nefondate.

Au menționat că în speță reclamanta nu a prezentat instanței de judecată probe

incontestabile, pertinente și admisibile în sensul prevederilor art. 121, 122 Cod de

procedură civilă, care ar confirma legătura cauzală între acțiunile pârâților și fapta

ilicită, vinovăția și prejudiciul cauzat.

Au notat că reclamanta în susținerea acțiunii a invocat actul de constatare nr.

02798 din 10 iulie 2016 susținând că automobilul a fost transportat și depozitat la

parcarea specială, proprietarul acestuia fiind Liliana Oxanii căruia i s-a adus la

cunoștință sub semnătură condițiile și prețurile tarifare pentru parcare conform anexei

nr. 1.

A explicat la acest capitol, că de fapt în actul de constatare nr. 02798 din 10 iulie

2016 nu este stipulat cine este proprietarul automobilului și nici semnătura ultimului.

Deși, chiar în cadrul cercetărilor judecătorești s-a indicat că atât în actul de constatare

cât și în actul de primire/predare a automobilului la parcarea auto specializată, nici o

semnătură nu le aparține pârâților, nu figurează nici numele acestora, nu sunt părți

contractante, nici subiecți responsabili, iar reclamantul nu a obiectat asupra faptului

dat, nu a cerut o expertiză grafoscopică pentru a dovedi că condițiile contractuale sunt

îndeplinite, precum și nici instanțele de judecată nu au dat apreciere juridică și nici nu

s-au expus referitor la circumstanța menționată.

În opinia recurenților și hotărârea suplimentară a instanței de fond este vădit

ilegală, or, prima instanță din oficiu abia peste 4 luni, fiind încălcat termenul de

redactare a hotărârii motivate, eronat a stabilit faptul citării legale a pârâților și a decis

examinarea cauzei în absența acestora, încasând suma de 1 950 de lei.

Au afirmat că instanța de apel a abordat greșit și situația precum că apelanții au

fost somați la data de 5 septembrie 2017 despre necesitatea achitării serviciilor

parcării, fapt confirmat prin avizul de recepție a reclamație, or, la materialele cauzei

lipsește somația dată, soluția instanței de judecată fiind contradictorie actelor

dosarului.

Au relatat că instanța de apel la motivarea soluției sale nu a fost imparțială,

deoarece din conținutul acesteia se observă că nu au fost elucidate toate circumstanțele

cauzei multiaspectual, în conformitate cu legislația în vigoare. Mai mult, instanța de

judecată a selectat doar acele momente și circumstanțe care au convenit argumentării

concluziei, însă, intenționat a ignorat cele invocate de apelant privitor la ilegalitatea

hotărârii primei instanțe.

În drept, și-au întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429-432, 434,

436, 437, 445 Cod de procedură civilă, hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 2 din 7 iulie 2018 și nr. 15 din 3 octombrie 2005.

3

Prin referința depusă la data de 20 martie 2020 Societatea cu Răspundere Limitată

„Grandautoclub”, reprezentată de avocatul Serghei Zubco, a solicitat ca recursul să fie

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 18 noiembrie 2019 (f.d.232,Vol. I), însă careva date

despre recepționarea acesteia de către recurenți la materialele cauzei lipsesc.

Prin urmare, recursul din 22 ianuarie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Cristian Oxanii și Liliana

Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cristian Oxanii și Liliana

Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Cristian Oxanii și Liliana Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă, urmează

a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cristian Oxanii și Liliana

Oxanii, reprezentați de avocatul Ion Căpățînă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5