2ra-790/20 — cu privire la executarea obligatiilor contractuale si repararea prejudiciului moral

2ra-790/20 — cu privire la executarea obligatiilor contractuale si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-790/20

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia sediul Leova (jud. S. Gurițanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Ș. Starciuc, L. Caraianu)

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valeriu

Colța

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Colța împotriva

Societății pe Acțiuni „Moldtelecom” cu privire la executarea obligațiilor

contractuale și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins apelul declarat de Vasile Colța și menținută hotărârea din 12 septembrie

2019 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 27 martie 2018, Valeriu Colța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la executarea obligațiilor contractuale și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 19 noiembrie 2014, a depus o cerere la

SA „Moldtelecom”, filiala Leova, prin care a solicitat servicii de comunicații

electronice, care a fost soluționată în aceeași zi, fiind întocmit contractul de prestare

a serviciilor de comunicații electronice și anexele 1 și 2, dar care nu au fost semnate.

La 27 noiembrie 2014, a fost instalat echipamentul necesar și efectuată

conectarea la rețeaua de televiziune IPTV, dânsul semnând contractual nr. 5144692

privind prestarea serviciilor de comunicații electronice, anexele 1 și 2 la acest

contract și actul de conectare.

A comunicat că la 28 noiembrie 2014, a achitat plata pentru 4 zile a lunii

noiembrie 2014 în mărime de 10 lei și în avans 71 de lei pentru luna decembrie 2014,

iar în total suma de 81 de lei.

Cu toate acestea, la începutul lunii decembrie 2014, a primit factura

nr. 2014116299658, în care era indicată perioada de facturare 1 noiembrie –

30 noiembrie 2014, cu termen de achitare până la 25 decembrie 2014.

1

Astfel, a declarat că în perioada de facturare a fost inclusă integral luna

noiembrie 2014, deși echipamentul a fost instalat abia la 27 noiembrie 2014.

A precizat că până la sfârșitul lunii decembrie 2014, a mai achitat încă 100 de

lei, iar în luna ianuarie 2015, a primit o nouă factură în care, de asemenea, nu era

indicat nimic despre achitările efectuate în avans, nefiind clar din care motive în

factura nr. 2015016299658 a fost inclusă suma dublă spre achitare pentru luna

ianuarie 2015, cu termenul de achitare a facturii la 25 februarie 2015.

La începutul lunii februarie 2015, a fost deconectat de la rețea, deși în factura

nr. 2015016299658 pentru luna ianuarie 2015 era indicat că achitarea urmează a fi

efectuată până la 25 februarie 2015, pe când deconectarea a fost efectuată cu mult

înainte de această dată calendaristică.

A considerat că acțiunile pârâtului contravin prevederilor pct. 2.1.3 din anexa

nr. 1 la contractul de prestare a serviciilor de comunicații electronice nr. 5144692,

unde este prevăzut că după semnarea contractului, abonatul va achita taxa de

conectare și de abonament conform planului tarifar solicitat, iar plata de abonament

pentru luna în care a fost inițiată prestarea serviciului va fi determinată după

semnarea „Actului de conectare” și va fi achitată până la data de întâi a următoarei

luni calendaristice.

Având în vedere data concretă de instalare a echipamentului și conectare la

rețea, 27 noiembrie 2014, indicată de el la semnarea contractului și tot la acea dată

a început recepționarea serviciilor de comunicații electronice, a invocat dezacordul

cu indicarea în contract și anexele acestuia a datei de 19 noiembrie 2014, or aceasta

este data perfectării dispoziției nr. 6910/2014 de executare a lucrărilor de instalare a

echipamentului și conectare la rețea, pe când dispoziția a fost executată la

27 noiembrie 2014.

Astfel, luând în considerație că în luna noiembrie 2014, i-au fost prestate

servicii numai 4 zile (27, 28, 29 și 30 noiembrie 2014), conform tarifului lunar de

73 de lei, dânsul urma să achite 9,72 lei, la care se adaugă suma de 10,57 lei pentru

lucrările îndeplinite și în total spre achitare fiind suma de 20,29 lei, pe când în factura

nr. 2014116299658 din 6 decembrie 2014 a fost indicată spre achitare suma de 83,21

de lei dintre care TVA constituie 13,87 lei, nefiind indicat nimic despre achitarea

efectuată de el a sumei de 81 de lei până la 1 decembrie 2014.

A precizat că următoarea achitare în mărime de 100 de lei (72,30 de lei) a fost

efectuată la 20 decembrie 2014, iar în factura pentru această lună a fost indicat că

urmează să achite 85,79 de lei.

A subliniat că suma de 100 de lei a fost achitată de el în avans pentru luna

ianuarie 2015, cu toate acestea la începutul lunii februarie 2015, a fost deconectat

pentru datorii neachitate.

Totodată, deși a fost deconectat de la rețea la începutul lunii februarie 2015,

facturile de plată pentru serviciile prestate au continuat să vină și pentru lunile

februarie-aprilie 2015.

Dorind soluționarea litigiului pe cale amiabilă, la 24 septembrie 2015, a

înaintat pe numele directorului SA „Moldtelecom” o reclamație în care a descris

2

toate circumstanțele executării contractului de prestare a serviciilor de comunicații

electronice, semnat la 27 noiembrie 2014, la care însă nu a primit răspuns.

Considerând deconectarea din 1 februarie 2015 incorectă, neîntemeiată și

drept încălcare a drepturilor lui de consumator, la 25 februarie 2015, a înaintat o

plângere la procurorul raionului Leova, care la rândul său a expediat-o pentru

verificarea faptelor Inspectoratului de Poliție Leova, dar nici de la procuror și nici

de la poliție nu a primit răspuns.

În schimb, în perioada mai-octombrie 2015 și la 14 iunie 2017, a primit de la

pârât notificări privind obligațiunea de a achita datoriile pentru serviciile de telefonie

și internet prestate de SA „Moldtelecom”.

La început, a fost indicată datoria în sumă de 575,30 de lei, iar în ultima

notificare din 14 iunie 2017, datoria solicitată constituia deja suma de 2 866,96 de

lei.

A menționat, că deoarece litigiul apărut nu a fost soluționat timp îndelungat,

la 30 iunie 2017, a predat reprezentantului pârâtului echipamentul terminal ce a fost

montat, ceea ce se confirmă prin actul din 30 iunie 2017.

A considerat ilegale acțiunile pârâtului cu încălcarea clauzelor contractului

nr. 5144692 și a legislației în vigoare, dânsul respectând fără devieri condițiile

contractuale, nu a admis datorii, dar SA „Moldtelecom” eronat i-a înaintat notificări

privind admiterea datoriilor și neîntemeiat a încetat prestarea serviciilor prevăzute

în contract.

La fel, prin acțiunile sale, pârâtul i-a cauzat prejudiciu moral pe care îl

estimează la suma de 77 700 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 970 alin. (1), (2), 971

alin. (1), (2) Cod civil, art. 39 alin. (3), (10), (14), 94 alin. (1), 166, 167 CPC.

A solicitat obligarea pârâtului să execute clauzele contractului de prestare a

serviciilor de comunicații electronice nr. 5144692 din 27 noiembrie 2014, prin

reconectarea domiciliului său la rețea, încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui

a sumei de 7 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 270 de lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova, a

fost respinsă acțiunea integral ca neîntemeiată.

Prin decizia din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Comrat, a fost respins

apelul declarat de Valeriu Colța și menținută hotărârea primei instanțe.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că, deoarece Valeriu Colța

nu a achitat abonamentul lunar în avans, furnizorul SA „Moldtelecom”, la momentul

deconectării abonatului Valeriu Colța de la serviciile de comunicații electronice și

rezilierii contractului, a respectat clauzele contractului nr. 5144692 din 19 noiembrie

2014.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au menționat că prin acordul

părților exprimat în contractul nr. 5144692 din 19 noiembrie 2014, furnizorul

SA „Moldtelecom” și abonatul Valeriu Colța au convenit ca plata lunară a

abonamentului să fie efectuată în avans, furnizorul rezervându-și dreptul de a

deconecta abonatul de la serviciile de comunicații electronice în cazul în care soldul

3

acestuia atinge pragul de deconectare sau la data de întâi a lunii calendaristice este

mai mic decât un abonament, totodată având posibilitatea de a rezilia contractul din

motiv că abonatul nu a achitat serviciile în termeni specificați.

La 4 martie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Valeriu Colța a declarat

recurs împotriva deciziei din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând

casarea deciziei instanței de apel, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o eronată, probele prezentate spre examinare fiind apreciate incorect,

pertinent și neobiectiv, iar o parte din probele prezentate de el au fost ignorate fără

a fi examinate.

A remarcat că condițiile contractuale prevăzute la pct. 4.6 din contract și

2.1.10 din anexa nr. 1 la contract, au fost ignorate de către furnizorul

SA „Moldtelecom” la 1 februarie 2015 și nu au fost luate în vedere și apreciate de

către instanțele de judecată ierarhic inferioare.

Abaterile de la condițiile contractuale și anume, ignorarea cerințelor pct. 2.1.3

din anexa nr. 1 la contract sunt esențiale, dar ignorate de către furnizor, iar instanțele

de judecată ierarhic inferioare nu le-au apreciat.

A relevat că, în pofida faptului că plățile pentru serviciile prestate în patru zile

a lunii noiembrie 2014 și decembrie 2014 achitate la 28 noiembrie 2014 în mărime

de 81 de lei și pentru luna ianuarie 2015 achitate la 20 decembrie 2014 în mărime de

100 de lei, au fost efectuate în timp și integral, astfel, la 1 februarie 2015, furnizorul

neîntemeiat a întrerupt prestarea serviciilor de telecomunicații electronice, chiar

dacă în contul de plată prezentat abonatului, factura nr. 2015016299658 cu data de

facturare 5 februarie 2015 cu perioada de facturare 1 ianuarie – 31 ianuarie 2015,

deja achitate în avans la 20 decembrie 2014, termenul de achitare 25 februarie 2015

neexpirând.

A considerat că datoria în sumă de 145,30 de lei, indicată în factură, nu are

suport juridic, iar nici prima instanță, nici instanța de apel nu au examinat această

condiție contractuală.

La începutul lunii februarie 2015, abonatul nu avea datorii pentru serviciile

prestate de furnizor în luna ianuarie 2015 și, în acest caz, furnizorul nu a avut niciun

drept legal să sisteze prestarea serviciilor la începutul lunii februarie.

A exprimat dezacordul cu interpretarea de către prima instanță a prevederilor

art. 971 Cod civil, considerând-o nejustificată.

A obiectat că prima instanță și instanța de apel nu au examinat probele

principale și anume, conturile de placă, facturile la care face trimitere pct. 2.1.10 din

anexa nr. 1, or anume conturile de plată prezentate abonatului, facturile,

reglementează condițiile contractuale, evidența serviciilor prestate, modul și timpul

achitării serviciilor prestate.

La 4 mai 2020, în adresa intimatei SA „Moldtelecom” a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Valeriu Colța, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

4

dosarului (f. d. 160), fiind recepționată de către intimată la 8 mai 2020, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 161).

La 27 mai 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, SA „Moldtelecom” a depus

referință la recursul declarat de Valeriu Colța, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 26 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 140), fiind recepționată de către recurent la 5 ianuarie 2020, ceea ce se atestă

prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 142).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 4 martie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valeriu Colța, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Colța, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Valeriu Colța urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valeriu Colța.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6