3ra-536/20 — contestarea actului administrativ

3ra-536/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-536/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Ciobanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Potîrniche,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Oleg Potîrniche împotriva Agenției Rezerve Materiale a

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

reîncadrarea în funcția publică de conducere, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul depus de Oleg Potîrniche împotriva hotărârii din 29 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a respins ca neîntemeiată

acțiunea depusă de Oleg Potîrniche,

constată:

La 05 martie 2019, Oleg Potîrniche a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Agenției Rezerve Materiale a

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ,

reîncadrarea în funcția publică de conducere, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, prin ordinul Agenției

Rezerve Materiale nr. 251-p din 23 noiembrie 2017 a fost destituit din funcția de

șef adjunct al Direcției juridice a Agenției Rezerve Materiale.

Prin decizia din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a anulat ordinul

nr. 251-p din 23 noiembrie 2017 și a fost restabilit la locul de muncă.

Întru executarea deciziei din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, la 29

iunie 2018 Agenția Rezerve Materiale a emis ordinul nr. 114-p, prin care l-a

restabilit în funcția de șef-adjunct al Direcției juridice, începând cu data de 29 iunie

2018.

Prin decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a casat

integral decizia din 28 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 02 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin care a

fost respinsă acțiunea cu privire la anularea ordinului nr. 251-p din 23 noiembrie

1

2017 și restabilirea lui Oleg Potîrniche în funcția de șef adjunct al Direcției juridice

a Agenției Rezerve Materiale.

La 25 ianuarie 2019, a depus cerere de revizuire a deciziei din 23 ianuarie

2019 a Curții Supreme de Justiție, care prin încheierea din 15 mai 2019 a Curții

Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin ordinul Agenției Rezerve Materiale nr. 33-p din 06 februarie 2019 a fost

menținut în vigoare ordinul nr. 251-p din 23 noiembrie 2017 prin care a fost

destituit din funcția de șef adjunct al Direcției juridice.

Reclamantul a considerat că ordinul nr. 33-p din 06 februarie 2019 este ilegal

în fond și emis contrar prevederilor legii, fapt care îi provoacă grave suferințe

psihice și fizice.

În acest sens a evocat că decizia din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

în temeiul articolului 254 din Codul de procedură civilă este definitivă de la 28

iunie 2018 și a produs efecte juridice.

Astfel, fiind definitivă, în conformitate cu articolul 255 din Codul de

procedură civilă, decizia instanței de apel a fost executată prin emiterea ordinului

nr. 114-p din 29 iunie 2018, în baza căruia a fost reîncadrat în funcția din care a

fost eliberat ilegal.

Totodată, prin ordinul nr. 151-p din 10 august 2018, după primirea concluziei

de la Serviciul de Informații și Securitate, i-a fost reperfectat și dreptul de acces la

secretul de stat.

Ulterior, în temeiul Hotărârilor Guvernului nr. 219 din 12 martie 2018 și

nr. 946 din 03 octombrie 2018, precum și a Statului de personal, avizat de

Cancelaria de Stat la 21 noiembrie 2018, prin ordinul nr. 304-p din 30 noiembrie

2018 a fost redus statul de personal al Agenției Rezerve Materiale, cu lichidarea

tuturor funcțiilor.

Prin ordinul nr. 315-p din 03 decembrie 2018 toți funcționarii publici ai

Agenției Rezerve Materiale au fost preavizați despre lichidarea funcțiilor publice,

cu acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice pentru disponibilizare.

Însă, din motive independente de voința sa, în perioada 18 decembrie 2018 –

25 ianuarie 2019 s-a aflat în concediu medical, în legătură cu o intervenție

chirurgicală.

Respectiv, la momentul emiterii deciziei din 23 ianuarie 2019 a Curții

Supreme de Justiție în dosarul nr. 3ra-15/19, precum și la 06 februarie 2019, când a

fost emis ordinul nr. 33-p, funcția publică în care activa și în care a fost restabilit

prin decizia din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău era lichidată.

Așa, prin prisma articolelor 86 alin. (2) și 88 alin. (2) din Codul muncii,

precum și a articolelor 63 alin. (2), (4) și 64 alin. (2) din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, termenul de

preavizare nu putea include perioada în care s-a aflat în concediu medical. Dealtfel,

nici nu putea fi eliberat din funcție în perioada cât s-a aflat în concediu medical.

Subsecvent, reclamantul a considerat ordinul nr. 33-p din 06 februarie 2019

ca fiind ilegal și din motiv că sancțiunile disciplinare care au stat la baza emiterii

ordinului de destituire din funcție nr. 251-p din 23 noiembrie 2017, precum și

ordinul s-au prescris și s-au stins în modul stabilit de articolul 60 din Legea

nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 și articolul 211 din Codul muncii. În temeiul acestor

norme se consideră că nu a fost sancționat disciplinar și că sancțiunile disciplinare

nu i-au fost aplicate.

2

Totodată, în cazul când va rămâne în vigoare ordinul nr. 33-p din 06 februarie

2019, prin prisma articolului 27 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie

2008 nu va putea candida la o funcție publică pe o perioadă de 5 ani după emiterea

ordinului, fapt ce-l lasă fără surse de existență și fără loc de muncă la o vârstă

înaintată, cu persoane minore la întreținere și starea sănătății precară.

Reclamantul Oleg Potîrniche a solicitat instanței de judecată anularea

ordinului Agenției Rezerve Materiale nr. 33-p din 06 februarie 2019, ca fiind ilegal

în fond și emis contrar prevederilor legii; obligarea Agenției Rezerve Materiale să

emită actul administrativ – ordinul de eliberare din funcție pe motivul reducerii

efectivului de personal și lichidării funcției publice, ca urmare a intrării în vigoare

a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția de șef adjunct al Direcției

juridice a Agenției Rezerve Materiale, după expirarea termenului de preaviz pentru

disponibilizare; repararea prejudiciului material, prin încasarea de la pârât în

beneficiul său a salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă; repararea

prejudiciului moral, prin încasarea de la pârât în beneficiul său a unei sume în

mărimea stabilită de către instanța de contencios administrativ, dar nu mai mică de

un salariu mediu lunar al funcției.

La 06 iunie 2019, Oleg Potîrniche a depus cerere de completare și

concretizare a cererii de chemare în judecată (vol. I, f.d. 46-54), prin care a indicat

că, în baza Hotărârii Guvernului nr. 219 din 12 martie 2018, Agenția Rezerve

Materiale s-a reorganizat prin transformare din autoritate administrativă centrală

din subordinea Guvernului în Agenția Rezerve Materiale, autoritate administrativă

în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Personalul Agenției Rezerve Materiale urma să își continue activitatea până la

aprobarea structurii, efectivului-limită și al statului de personal ale acesteia.

Modificarea sau încetarea raporturilor de serviciu ale personalului urma să fie

efectuată după avizarea și înregistrarea de către Cancelaria de Stat a statului de

personal al Agenției Rezerve Materiale. Disponibilizarea personalului, ca urmare a

reorganizării, în cazul imposibilității transferului acestuia, trebuia să se efectueze

conform Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 946 din 03 octombrie 2018 a fost aprobat

Regulamentul privind organizarea și funcționarea Agenției Rezerve Materiale,

structura, organigrama și efectivul limită.

La 21 noiembrie 2018, Cancelaria de Stat a aprobat statul de personal al

Agenției Rezerve Materiale.

La 30 noiembrie 2018, Agenția Rezerve Materiale a emis ordinul nr. 304-p

„cu privire la reducerea statului de personal”.

Prin ordinul nr. 315-p din 03 decembrie, care i-a fost adus la cunoștință sub

semnătură în aceiași zi, a fost preavizat cu o durată de 30 de zile calendaristice,

despre lichidarea funcției publice, i-a fost redus programul de muncă, a fost

prezentată informația agenției pentru ocuparea forței de muncă privind funcționarii

publici care urmează a fi disponibilizați, adresarea, după caz, către organul sindical

în vederea obținerii acordului pentru eliberare.

Însă, ordinul nr. 315 din 03 decembrie 2018 nu conținea propunerea

obligatorie, în scris, în baza articolului 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, a unui

loc de muncă în cadrul unității respective, deși conform statului de personal al

Agenției Rezerve Materiale o asemenea funcție era disponibilă, iar el întrunea

condițiile necesare pentru a o suplini.

3

La fel, reclamantul a menționat că și sancțiunile disciplinare, aplicate prin

ordinele nr. 39-p din 31 martie 2017, nr. 138-p din 06 iulie 2017 și nr. 251-p din 23

noiembrie 2018 erau prescrise și s-au stins în modul stabilit de legislația în vigoare,

iar în temeiul articolului 60 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 și articolului

211 din Codul muncii se consideră că nu a fost sancționat disciplinar și că

sancțiunile disciplinare nu i-au fost aplicate.

Astfel, deși la momentul preavizării, la 03 decembrie 2018, activa în funcția

publică de conducere de șef adjunct al Direcției juridice a Agenției Rezerve

Materiale, angajatorul a ignorat și încălcat flagrant drepturile sale și legislația în

vigoare, deoarece nu i-a propus în scris odată cu preavizarea, în mod obligatoriu,

un alt loc de muncă, funcție în cadrul unității respective, de exemplu șef Secție

juridică, specialist principal, specialist superior, funcții în alte subdiviziuni, etc.

În atare circumstanțe a fost vătămat în drepturile sale fundamentale și

constituționale, prin acțiunile și inacțiunile Agenției Rezerve Materiale, care sunt

vădit ilegale, iar actul administrativ ilegal urmează a fi anulat în tot.

Succesiv, reclamantul a apreciat că Agenția Rezerve Materiale neîntemeiat

califică preavizul în legătură cu concedierea ca un act ce nu produce efecte

juridice, or, preavizul se emite prin ordin, fiind un act administrativ ce are ca obiect

activitatea funcționarilor publici, rezultată din raporturile de muncă reglementate

de statutul acestora, producând efectele juridice respective.

Cu atât mai mult că articolul 63 din Legea nr. 158 XVI din 04 iulie 2008

stipulează că, în cazul eliberării din funcția publică în condițiile când autoritatea

publică își reduce efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a

intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată

de funcționarul public respectiv, autoritatea publică este obligată să acorde

funcționarului public un preaviz. Termenul de preavizare nu include perioada

aflării funcționarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum și

perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.

Prin urmare, neaplicarea procedurii legale de preavizare duce iminent la

ilegalitatea și nulitatea concedierii în general.

De asemenea, angajatorul neîntemeiat a considerat că nu l-a eliberat din

funcție în perioada aflării în concediu medical, or, în perioada 18 decembrie 2018 –

25 ianuarie 2019, în total 39 de zile, s-a aflat în concediu medical. Respectiv, de la

26 ianuarie 2019, când a revenit la serviciu, termenul de preaviz s-a prelungit cu

termenul aflării în concediu medical, adică cu 39 de zile până la 05 martie 2019.

Însă, a fost eliberat de la serviciu la 06 februarie 2019, în timpul aflării sale în

concediu medical.

Cu titlu subsecvent, reclamantul a relevat că Agenția Rezerve Materiale a

ignorat și prevederile Hotărârilor Guvernului nr. 219 din 12 martie 2018, nr. 946

din 03 octombrie 2018 și nr. 1281 din 26 decembrie 2018, care stabilesc moratoriu

temporar până la 31 decembrie 2019 pentru încadrarea personalului în sectorul

bugetar în funcțiile vacante înregistrate, dar și actele administrative proprii –

ordinele nr. 304-p din 30 noiembrie 2018 și nr. 315-p din 03 decembrie 2018.

Cu atât mai mult că ordinul nr. 33-p din 06 februarie 2019 nu conține nici

referire la articolul, aliniatul, punctul și litera corespunzătoare din lege, nici

informație cu privire la exercitarea căilor de atac. Astfel, acesta este ilegal în fond

ca fiind emis contrar prevederilor legii și urmează a fi anulat în tot.

4

În opinia reclamantului, la caz, nu are tangență și nu este relevantă speței

decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție și încheierea din 06

februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, cât și alte hotărâri judecătorești emise

în cadrul acelor cauze, deoarece au avut ca obiect alte acte administrative ordinul

nr. 251-p din 23 noiembrie 2018 și ordinul nr. 138-p din 06 iulie 2017.

Reclamantul Oleg Potîrniche a solicitat instanței de judecată anularea în tot a

actului administrativ individual defavorabil – ordinul Agenției Rezerve Materiale

nr. 33-p din 06 februarie 2019, ca fiind ilegal în fond, nemotivat, nejustificat,

neîntemeiat și emis contrar prevederilor legii și cu încălcarea procedurii stabilite;

reîncadrarea sa în funcția publică de conducere de șef adjunct al Direcției juridice a

Agenției Rezerve Materiale; obligarea Agenției Rezerve Materiale să-i reparare

prejudiciul material sub forma salariului mediu pentru toată perioada de absență

forțată de la muncă; obligarea Agenției Rezerve Materiale să-i reparare prejudiciul

moral.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins acțiunea depusă de Oleg Potîrniche, ca fiind neîntemeiată (vol. I,

f.d. 131, 137-144 recto-verso).

Prin decizia din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Oleg Potîrniche împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (vol. I, f.d. 174, 175-191).

În motivarea soluțiilor emise, prima instanță și instanța de apel au reținut că

nu poate fi pusă la îndoială legalitatea ordinului nr. 33-p din 06 februarie 2019, or,

la baza emiterii acestuia este decizia irevocabilă din 23 ianuarie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, prin care a fost menținută hotărârea din 02 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central, prin care s-au respins pretențiile lui Oleg

Potîrniche cu privire la anularea ordinului nr. 251-p din 23 noiembrie 2018,

restabilirea în funcție, încasarea drepturilor bănești și repararea prejudiciului moral.

Instanțele inferioare au respins ca neîntemeiate argumentele invocate de Oleg

Potîrniche, precum că eliberarea sa din funcție a avut loc în perioada aflării în

concediu medical, or, conform copiilor certificatelor de concediu medical

administrate de către acesta, el s-a aflat în concediu în perioadele 18 decembrie –

22 decembrie 2018, 23 decembrie – 25 decembrie 2018, 26 decembrie – 28

decembrie 2018, 29 decembrie 2018 – 07 ianuarie 2018, 08 ianuarie– 17 ianuarie

2019 și 18 ianuarie – 26 ianuarie 2019 (vol. I, f.d. 15-16). Prin urmare, la data

emiterii ordinului contestat – la 06 februarie 2019, Oleg Potîrniche nu se afla în

concediu de boală.

Totodată, au constatat că Agenția Rezerve Materiale a respectat prevederile

articolului 63 alin. (2) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 în privința lui Oleg

Potîrniche, deoarece acesta a fost preavizat despre lichidarea tuturor funcțiilor

publice, inclusiv și cea de șef adjunct al Direcției juridice la 03 decembrie 2018,

fapt ce se confirmă prin semnătură olografă (vol. I, f.d. 13).

La 03 martie 2020, Oleg Potîrniche a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

motivat împotriva deciziei din 30 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat casarea deciziei recurate și emiterea unei decizii noi privind

admiterea integrală a acțiunii (vol. I, f.d. 199-213).

Argumentele recursului se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt și de drept

ale cauzei, care au fost expuse în cererea de chemare în judecată, cererea de

completare și concretizare a acțiunii și în cererea de apel.

5

Suplimentar a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

sunt neîntemeiate, fiind emise în urma neelucidării tuturor circumstanțelor

importante pentru justa soluționare a cauzei, cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material pertinente speței.

Astfel, în urma aprecierii incorecte a raportului material litigios, instanțele

inferioare au aplicat norme de drept material care sunt străine litigiului și nu au

aplicat normele care trebuiau să fie aplicate, iar în consecință au concluzionat

greșit asupra drepturilor și obligațiilor părților.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apel și nu a examinat argumentele sale privind ilegalitatea

actului administrativ contestat, a încălcat procedura de administrare a probelor,

deoarece nu a examinat toate cererile sale, fapt ce i-a restrâns dreptul la apărare.

La fel, a apreciat, prin prisma articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ,

ca fiind contradictorie concluzia Curții de Apel Chișinău de a nu se expune asupra

argumentelor invocate în apel precum că Agenția Rezerve Materiale nu a respectat

prevederile articolelor 31, 120 și 124 din Codul administrativ la emiterea actului

contestat, din motiv că la momentul emiterii ordinului nr. 33-p din 06 februarie

2019 nu era în vigoare Codul administrativ. Or, aceste argumente au fost ignorate

intenționat de către instanța de apel, deoarece demonstrează că ordinul nr. 33-p din

06 februarie 2019 este ilegal și contravine prevederilor legale care erau în vigoare

până la intrarea în vigoare și după a Codului administrativ.

Instanța de apel neîntemeiat a aplicat prevederile articolului 82 din Codul de

procedură civilă, deoarece efectul articolului 85 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă, articolului 350 lit. c) din Codul muncii și articolului 16 alin. (3)

din Legea contenciosului administrativ este scutit de la plata taxei de stat la

judecarea în ordinea contenciosului administrativ a prezentului litigiu de muncă.

Succesiv, recurentul a opinat că instanțele inferioare au interpretat în mod

eronat legea la aprecierea argumentelor sale, precum că a fost concediat în

perioada aflării sale în concediu medical.

La capitolul dat nu a fost ținut cont de faptul că perioada preavizării urma a fi

prelungită cu termenul egal cât s-a aflat în concediu medical și urma să expire la 02

ianuarie 2019. Drept urmare, putea fi disponibilizat doar la 02 ianuarie 2019 sau,

după caz să fie lăsat la lucru în temeiul articolului 183 din Codul muncii.

Mai mult ca atât, concedierea sa a avut loc fără consultarea prealabilă a

organului sindical, fapt ce contravine articolelor 86 alin. (1) și 87 din Codul

muncii.

La 17 aprilie 2020, Agenția Rezerve Materiale a depus referință asupra

recursului lui Oleg Potîrniche împotriva deciziei din 30 ianuarie 2020, prin care a

solicitat declararea acestuia ca inadmisibil (vol. I, f.d. 221-223, 225).

Conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 30

ianuarie 2020 și motivată a fost notificată lui Oleg Potîrniche la 20 februarie 2020,

fapt confirmat prin avizul de recepție a corespondenței DS9350046682AS (vol. I,

f.d. 193), iar recursul motivat a fost depus la 03 martie 2020 (vol. I, f.d. 199)

Completul ajunge la concluzia că recurentul s-a conformat prevederilor legale

prevăzute la art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

6

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2)

din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

7

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Oleg Potîrniche se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8