3ra-583/20 — cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-583/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

ÎNCHEIERE

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Radu Cezar Crețu și

Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul

Sergiu Cotruță,

în cauza la cererea de chemare în judecată depusă de către Radu Cezar Crețu și

Asociația Obștească ,,Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Ministerului

Economiei și Infrastructurii cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

individual, prin care să ofere răspuns la cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis apelul declarat de către Ministerul Economiei și Infrastructurii, s-a casat

integral hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

și s-a emis o nouă decizie,

constată:

La 18 iunie 2019 Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”

au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Economiei și

Infrastructurii, prin care au solicitat obligarea emiterii actului administrativ

individual, prin care să ofere răspuns la cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019.

În motivarea acțiunii Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile

Omului” au indicat că au trimis Ministerului Economiei și Infrastructurii petiția nr.

34/2019, în baza căreia au solicitat informații oficiale/publice, și anume, numele

persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul Ministerului, cuantumul

salariilor acestora, sancțiunile disciplinare aplicate fiecăruia în perioada 01.04.2018-

01.04.2019, numele persoanelor care au fost trimise în deplasare în interes de

serviciu în perioada 01.04.2018-01.04.2019, cheltuielile atribuite pentru fiecare

persoană trimisă în deplasare în interes de serviciu în perioada 01.04.2018 -

01.04.2019, câte mijloace de transport și ce modele de mijloace de transport sunt în

dotarea Ministerului, care este suma de achiziție a fiecărui mijloc de transport aflat

în dotarea Ministerului, câte mijloace de transport din dotarea Ministerului au fost

implicate în accidente rutiere în perioada 01.04.2018-01.04.2019, care au fost

cheltuielile pentru repararea pagubelor menționate în pct. 6, care companie/nii au

efectuat lucrările de reparație a automobilelor respective, în baza cărui temei.

Au solicitat că răspunsurile la întrebările menționate supra, să fie expediate,

1

fie la adresa: str. Vlaicu Pîrcălab, nr. 2, of. 13, MD-2009, mun. Chișinău, Republica

Moldova, fie la adresa de e-mail: op.cebanu@gmail.com, fie la numărul de fax: 022-

27-71-54.

Petiția nr. 34/2019 a fost recepționată de către Ministerul Economiei și

Infrastructurii la data de 07 mai 2019, însă până la momentul adresării cu acțiune în

instanță nu a trimis nici un răspuns reclamanților. Termenul de 30 de zile, în care o

procedură administrativă trebuie finalizată, conform art. 60 alin. (1) al Codului

administrativ, a expirat la data de 06 iunie 2019.

În cadrul pledoriilor în instanța de fond reclamanții au confirmat

recepționarea informației solicitate, dar considerând că a fost furnizată tardiv au

solicitat constatarea încălcării termenului de eliberare a informației solicitate prin

cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Radu Crețu și AO „Juriștii

pentru Drepturile Omului” împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii

privind obligarea emiterii actului administrativ individual, prin care să ofere răspuns

la cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019. S-a constatat încălcarea de către Ministerul

Economiei și Infrastructurii a termenului legal de eliberare a informației solicitate

prin cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019. (f.d. 50-52)

Instanța de fond în motivarea soluției sale a reținut că Ministerul Economiei

și Infrastructurii a încălcat termenul legal prevăzut de art. 16 alin. (1) al Legii nr.

982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, deoarece cererea privind accesul

la informație formulată de către Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile

Omului” a fost recepționată de către Ministerul Economiei și Infrastructurii la 07

mai 2019, iar răspunsul a fost furnizat la data de 28 iunie 2019.

La data de 07 octombrie 2019 Ministerul Economiei și Infrastructurii a declarat

apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de către Ministerul Economiei și Infrastructurii. S-a casat integral hotărârea

din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă

decizie, prin care s-a respins acțiunea înaintată de către Radu Cezar Crețu și AO

„Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Ministerului Economiei și

Infrastructurii cu privire la obligarea emiterii actului administrativ individual, prin

care să ofere răspuns la cererea nr. 34/2019 din 02 mai 2019 ca neîntemeiată. (f.d.

87, 88-97)

La data de 02 mai 2019, Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile

Omului”, au depus la sediul Ministerului Economiei și Infrastructurii cerere privind

accesul la informație, care a fost recepționată la 07 mai 2019, fapt confirmat prin

avizul de recepție. Ministerul Economiei și Infrastructurii a emis răspuns la cererea

din data de 02 mai 2019 la data de 28 mai 2019 cu nr. 05-3369 și prin intermediul

cancelariei a fost expediat la adresa electronică a AO „Juriștii pentru Drepturile

Omului”: info@lhr.md, care este indicată în antetul scrisorii parvenite din numele

asociației și la compartimentul „Contacte” pe site-ul oficial al acesteia:

https://www.lhr.md/ro/.

Instanța de apel a menționat că răspunsul Ministerului Economiei și

Infrastructurii din 28 mai 2019 nr. 05-3369 s-a încadrat în termenii menționați, or,

2

la materialele dosarului a fost anexată copia răspunsului emis de către furnizorul de

informație, asupra căruia intimații nu au obiecții și care a fost expediat la adresa

oficială a AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”: info@lhr.md,, care este indicată

în antetul scrisorii parvenite din numele asociației și la compartimentul „Contacte”

pe site-ul oficial al acesteia: https://www.lhr.md/ro/. Respectiv, Ministerul

Economiei și Infrastructurii nu a încălcat obligația sa de a examina cererea

petiționarilor și de a furniza în termenul prevăzut de lege răspuns la aceasta.

Instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată în ordine de apel Radu

Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” au confirmat că au primit

răspuns la cerere și nu insistă asupra cerinței de obligare, deoarece consideră că a

decăzut necesitatea din considerentul că a primit răspunsul.

La acest capitol, instanța de apel a constatat că instanța de fond a interpretat

greșit că acțiunea este una în constatare (anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual) pe când de fapt acțiunea inițială este de obligare a

autorității publice să emită un act administrativ individual, or, în cerere se solicită

obligarea emitentului să elibereze răspunsul la cererea solicitantului. Art. 206 alin.

(1) lit. b) din Codul administrativ prevede că o acțiune în contencios administrativ

poate fi depusă pentru: obligarea autorității publice să emită un act administrativ

individual (acțiune în obligare).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel la 10 martie 2020 Radu Cezar

Creți și AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Sergiu

Cotruță, au depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 29

ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 19 septembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 100-104)

În motivarea recursului recurenții au indicat că instanța de apel prin aprecierea

defectuoasă a probelor, interpretarea greșită a normelor de drept și a circumstanțelor

cauzei, a emis o decizie neîntemeiată.

Au menționat că Ministerul Economiei și Infrastructurii și-a executat obligația

sa legală de a răspunde petiției, însă în afara termenului de 30 de zile. Astfel, se

atestă o încălcare a legii, respectiv, cererea recurenților este una întemeiată, or,

hotărârea instanței de fond este întemeiată și legală, iar instanța de apel urma să o

mențină.

Recurenții au susținut că, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond

recurenții nu au solicitat obligarea Ministerului Economiei și Infrastructurii de a

emite un act, prin care să răspundă la întrebările acestora, întrucât aceștia au primit

deja răspunsurile (cu întârziere), ci doar constatarea tardivității emiterii răspunsului

de către ultimul. Însă, instanța de apel în mod eronat a considerat că instanța de fond

ar fi interpretat solicitarea recurenților de a constata tardivitatea emiterii

răspunsurilor ca fiind o acțiunea în constatarea în sensul Codului administrativ (art.

206 alin. (1) lit. d)), ori, ei au solicitat admiterii cererii acestora și constatarea

faptului că răspunsurile au fost oferite tardiv. Nu a fost solicitată anulare vreunui act

administrativ individual, ci doar constatarea faptului că intimatul a răspuns petiției

cu întârziere.

La 06 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerul

Economiei și Infrastructurii copia recursului declarat de către Radu Cezar Crețu și

AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva deciziei din 29 ianuarie 2020 a

3

Curții de Apel Chișinău (f.d. 108).

Completul specializat relevă că Ministerul Economiei și Infrastructurii a

recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat

la materialele dosarului (f.d. 110).

La 25 mai 2020 Ministerul Economiei și Infrastructurii a depus referință,

solicitând declararea recursului depus de către Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii

pentru Drepturile Omului” inadmisibil, ori respingerea recursului cu menținerea

deciziei din 29 ianuarie 2020.

Conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 29

ianuarie 2020, fiind expediată în adresa participanților la proces la 03 martie 2020,

iar Radu Cezar Crețu și AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” au declarat recurs la

10 martie 2020, Completul ajunge la concluzia că recurenții s-au conformat

prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

4

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurenți este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Radu Cezar Crețu și Asociația Obștească „Juriștii

pentru Drepturile Omului”, reprezentați de avocatul Sergiu Cotruță se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5