3ra-571/21 — furnizarea iinformatiei de interes public

3ra-571/21 — furnizarea iinformatiei de interes public (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-571/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Ministerul Economiei și

Infrastructurii,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Asociația Obștească

,,Juriștii pentru Drepturile Omului” și Ana Burlac împotriva Ministerului Economiei

și Infrastructurii privind obligarea furnizării informației solicitate și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 9 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2019, Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”

și Ana Burlac, reprezentați de avocatul Vasili Ciuperca, au depus acțiune în procedura

contenciosului administrativ împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii cu

privire la obligarea furnizării informației și compensarea cheltuielilor de judecată

(f.d.3-5).

În motivarea acțiunii au invocat că, la 3 mai 2019, s-au adresat Ministerului

Economiei și Infrastructurii cu cererea nr. 82/2019, prin care au solicitat, în baza Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, furnizarea informației

de interes public, constînd în următoarele: lista nominală a angajaților Ministerului

Economiei și Infrastructurii, care dețin funcții publice în instituție și care în perioada

01 ianuarie 2017 - 30 aprilie 2019 au beneficiat de sporuri, adaosuri, suplimente la

salariu de bază, precum și de premii, cu indicarea sumei totale a stimulărilor pentru

fiecare angajat în parte; lista nominală a angajaților (funcții publice) din cadrul

Ministerului Economiei și Infrastructurii care au plecat în deplasări de serviciu

peste hotarele Republicii Moldova, în perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie

2018; care este suma cheltuielilor pentru transport, cazare și diurnă, compensate de

Ministerul Economiei și Infrastructurii, per angajat (funcție publică), pentru

deplasările efectuate în interes de serviciu peste hotarele Republicii Moldova, în

perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018; indicarea operatorilor economici

desemnați câștigători, precum și sumele ofertelor prezentate de aceștia, în procedurile

1

de achiziții publice efectuate de Ministerul Economiei și Infrastructurii, în perioada

01 ianuarie 2017 - 30 aprilie 2019; indicarea contractelor de achiziții publice încheiate

de Ministerul Economiei și Infrastructurii, în perioada 01 ianuarie 2017 - 30 aprilie

2019, privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări, în care au fost încheiate

acorduri de majorare a prețului contractului, cu indicarea sumelor majorării prețului

fiecărui contract.

Însă, autoritatea pârâtă nu a furnizat în termenul prevăzut de lege informația

solicitată prin cererea nr. 82/2019 din 3 mai 2019.

Astfel, reclamanții au calificat refuzul Ministerului Economiei și Infrastructurii

de a furniza informațiile solicitate ca fiind ilegal și contrar dispozițiilor art. 11, 16 și

21 din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și art. 189 alin.

(1) din Codul administrativ, iar drept consecință, le-a încălcat dreptul de acces

la informație.

Reclamanții Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Ana

Burlac, reprezentați de avocatul Vasili Ciuperca, au solicitat prin cererea de chemare

în judecată obligarea Ministerului Economiei și Infrastructurii să furnizeze informația

solicitată prin cererea nr. 82/2019 din 3 mai 2019.

La 11 iulie 2019, Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și

Ana Burlac, reprezentați de avocatul Vasili Ciuperca, au depus cerere cu privire

la completarea pretențiilor din acțiune, prin care au solicitat suplimentar compensarea

din contul Ministerului Economiei și Infrastructurii în beneficul Asociației Obștești

„Juriștii Pentru Drepturile Omului” a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 616

lei (f.d.35).

Prin hotărârea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către Asociația Obștească „Juriștii

pentru Drepturile Omului” și Ana Burlac (f.d. 89, 95-99).

La data de 24 decembrie 2019, avocatul Vasili Ciuperca, în interesele apelanților

Asociației Obștești „Juriștii Pentru Drepturile Omului” și Anei Burlac, a declarat apel

împotriva hotărârii din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea nei noi

decizii de admitere a acțiunii (f.d. 92).

Prin decizia din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel înaintată de avocatul Ciuperca Vasili, în interesele apelanților Asociația

Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Ana Burlac.

S-a casat integral hotărîrea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani și s-a emis o nouă decizie prin a fost admisă acțiunea înaintată de Asociația

Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Ana Burlac împotriva Ministerului

Economiei și Infrastructurii privind obligarea furnizării informației solicitate și

încasarea cheltuielilor de judecată, ca fiind întemeiată.

S-a obligat Ministerul Economiei și Infrastructurii să furnizeze Asociației

Obștești „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Anei Burlac informația conform cererii

nr.82/2019 din 03 mai 2019 și anume: 1) lista nominală a angajaților Ministerului

Economiei și Infrastructurii, care dețin funcții publice în instituție și care în

perioada 01 ianuarie 2017 - 30 aprilie 2019 au beneficiat de sporuri, adaosuri,

suplimente la salariu de bază, precum și de premii, cu indicarea sumei totale a

stimulărilor pentru fiecare angajat în parte; 2) lista nominală a angajaților (funcții

publice) din cadrul Ministerului Economiei și Infrastructurii care au plecat în

deplasări de serviciu peste hotarele Republicii Moldova, în perioada 01 ianaurie

2

2017 - 31 decembrie 2018; 3) care este suma cheltuielilor pentru transport,

cazare și diurnă, compensate de Ministerul Economiei și Infrastructurii, per

angajat (funcție publică), pentru deplasările efectuate în interes de serviciu peste

hotarele Republicii Moldova, în perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018;

4) indicarea operatorilor economici desemnați câștigători, precum și sumele

ofertelor prezentate de aceștia, în procedurile de achiziții publice efectuate de

Ministerul Economiei și Infrastructurii, în perioada 01 ianuarie 2017 – 30 aprilie

2019; 5) indicarea contractelor de achiziții publice încheiate de Ministerul Economiei

și Infrastructurii, în perioada 01 ianuarie 2017 – 30 aprilie 2019, privind

achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări, în care au fost încheiate acorduri de

majorare a prețului contractului, cu indicarea sumelor majorării prețului fiecărui

contract.

S-a luat act de răspunsul nr.05-3369 din 28 mai 2019 al Ministerului Economiei

și Infrastructurii.

S-a dispus neexecutarea prezentei hotărîrii în partea furnizării răspunsului la

solicitarea nr.2, 4 și 5 din cererea de acces la informație nr.82/2019 din 03 mai 2019.

S-au încasat de la Ministerul Economiei și Infrastructurii în beneficiul Asociației

Obștești „Juriștii pentru Drepturile Omului” cheltuielile de judecată în sumă de 3616

(trei mii șase sute șaisprezece) lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind incorectă soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii,

aceasta omițînd a supune unei analize minuțioase sau verificării circumstanțele

cauzei, circumstanțe ce necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal

aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluționarea

cazului dat.

Raportînd normele de drept incidente la circumstanțele cauzei, instanța a

statuat că Ana Burlac și Asociația Oștească ”Juriștii Pentru Drepturile Omului” sunt

subiecți cu drept de sesizare a instanței de contencios administrativ, obiectul de

examinare al prezentei cauze fiind constituit din pretenții formulate în temeiul Legii

cu privire la accesul la informație, care nu sînt condiționate de respectarea

procedurii prealabile. Or, apărarea dreptului de acces la informație în instanța de

contencios administrativ este prevăzută direct în lege.

Incidente speței sînt și prevederile art. 34 alin.(1), (2) din Constituție, art.4

alin.(1), (2), art. 6 alin. (1), art. 12 alin. (1), alin. (4), 13 alin. (1) și art.15 alin.(1) – (3)

ale Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, ce garantează dreptul

persoanei de a avea acces la orice informație de interes public.

Prin urmare, instanța de control judiciar a statuat că fondul neîntemeiat a reținut

că pîrîtul/intimatul a expediat în adresa reclamanților/apelanților răspuns la cererea

privind accesul la informație în termenul stabilit de lege, iar la unele subiecte i-a

îndrumat pe reclamanți să găsească informația publică pe site-urile oficiale ale

autorităților publice, or, răspunsul trebuie să fie concret și să se refere nemijlocit

la obiectul cererii, fiind inadmisibil un răspuns evaziv, incomplet sau numai

diriguitor, dar nu concretizat.

Curtea de apel a mai constatat că instanța de fond neîntemeiat a respins

pretențiile reclamantului/apelant din motiv că sunt informații cu accesibilitate limitată

ce conțin date cu caracter personal, furnizarea cărora ar constitui o ingerință în

viața privată a persoanelor vizate, or informațiile privind achitarea de sporuri,

3

adaosuri, suplimente la salariu de bază, precum și de premii și suma cheltuielilor

pentru transport, cazare și diurnă, compensate de Ministerul Economiei și

Infrastructurii per angajat (funcție publică), pentru deplasările efectuate în interes de

serviciu peste hotarele Republicii Moldova, nu pot fi atribuite la date cu caracter

personal, deoarece în aceste raporturi juridice de muncă, funcționarii publici

acționează nu ca persoane private, dar se referă la activitatea publică a respectivelor

persoane publice cu statut de funcționar public, care sunt remunerați din bugetul de

stat.

La 3 martie 2021, Ministerul Economiei și Infrastructurii a declarat recurs

împotriva deciziei din 09 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 12 mai 2021,

recurentul a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și pasibilă de a fi casată, din motivul interpretării eronate a legii.

Or, informațiile solicitate de intimat constituie date cu caracter personal, în sensul art.

7 slin. (2) lit. c) din Legea nr. 982/2000 și Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor

cu caracter personal.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii prin care acțiunea înaintată de intimat să fie respinsă drept

neîntemeiată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 februarie 2021, fiind

notificată recurentului în data de 6 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție la dosar (f.d. 43, vol. II).

Prin Hotărîrea Parlamentului nr. 49/2021, s-a declarat starea de urgență pe întreg

teritoriul Republicii Moldova pe perioada 1 aprilie-30 mai 2021.

Potrivit pct. 1 din Dispoziția nr. 3 din 15 aprilie 2021 a Comisiei pentru Situații

Excepționale, pe durata stării de urgență, termenele de prescripție și termenele de

decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe

toata durata stării de urgență instituite potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 49/2021.

La data de 28 aprilie 2021, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărîrea nr. 15

pentru controlul constituționalității, prin care a declarat neconstituțională Hotărîrea

Parlamentului nr. 49/2021.

Pentru aceste motive, recurentul consideră că termenul de prezentare a motivării

recursului împotriva deciziei recurate a început să curgă din data de 29 aprilie 2021

și a expirat la 28 mai 2021.

Contrar celor susținute, Curtea atestă că termenul respectiv a început să curgă la

07 aprilie 2021, a doua zi după recepționarea deciziei recurate, însă a fost suspendat

începînd cu 15 aprilie 2021 și pînă la 28 aprilie 2021.

Astfel, recursul depus la 03 martie 2021 și motivarea acestuia, depusă la 12 mai

2021, sînt în termen.

4

La 27 mai 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Respectiv, la 13 mai 2021 și 11 iunie 2021, avocatul intimaților, Vasili Ciuperca,

a depus referință la recursul formulat, solicitînd declararea ca fiind inadmisibil sau,

după caz, ca fiind neîntemeiat recursul înaintat de Ministerul Economiei și

Infrastructurii.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Ministerul Economiei

și Infrastructurii, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246

Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a) - f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ,

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

5

cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de către Ministerul Economiei și Infrastructurii.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Ministerul Economiei și Infrastructurii se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6