3ra-377/20 — repunerea in functie, contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral

3ra-377/20 — repunerea in functie, contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-377/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

27 mai 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Rezerve Materiale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Victoria Madan împotriva Agenției Rezerve Materiale privind repunerea în

funcție, contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2019 Victoria Madan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Rezerve Materiale privind repunerea în funcție, contestarea

actului administrativ, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că la 03 decembrie 2018, prin cererea

înregistrată cu nr.218 s-a adresat către conducerea Agenției Rezerve Materiale prin

care în temeiul art. 45 din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, a solicitat promovarea în funcția de șef al

Serviciului resurse umane. Adresarea a fost condiționată de faptul că, la 30

noiembrie 2018 Agenția Rezerve Materiale a emis ordinul nr. 304 cu privire la

personal, prin care conform anexei nr. 1 a fost redus statul de personal al Agenției

cu nr. 01.22 din 08 octombrie 2012, inclusiv și funcția de consultant principal al

Serviciului analiză monitorizare și evaluare a politicilor din cadrul Agenției Rezerve

Materiale, pe care o deținea conform ordinului nr. 251-p din data de 27 decembrie

2016.

Astfel, consideră că contrar prevederilor legale, la data de 20 decembrie 2018

prin scrisoarea cu nr. 233 din 19 decembrie 2018 conducătorul Agenției Rezerve

Materiale i-a comunicat că, prin ordinul nr. 316-p din 03 decembrie 2018, Diana

Cazac-Berdaga a fost numită în funcția de șef al Serviciului resurse umane din

cadrul Agenției Rezerve Materiale, funcție în care ea a solicitat să fie promovată

prin cererea nr. 218 din 03 decembrie 2018 depusă la Agenția Rezerve Materiale.

1

Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea

dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, termen care curge de la

data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri. Prin urmare, termenul de 30 de zile prin care

solicită recunoașterea dreptului pretins, curge de la data comunicării refuzului

Agenției Rezerve Materiale cu nr. 233 din data de 20 decembrie 2018, iar termenul

de 30 zile prin care solicită anularea ordinului nr. 316-p din 03 decembrie 2018

urmează a fi calculat din data comunicării acestuia 20 decembrie 2018.

Astfel, Diana Cazac-Berdaga care activa în calitate de specialist principal în

cadrul serviciului resurse umane a fost numită în funcția de șef al Serviciului resurse

umane în aceeași zi cu depunerea de către dânsa a cererii nr. 218 din 03 decembrie

2018, prin care a solicitat promovarea în funcția de șef al Serviciului resurse umane,

prin ce s-a admis încălcarea dreptul său la promovare.

De altfel, odată cu emiterea ordinului nr. 315-p cu privire la preavizare a

funcționarilor publici și cu înregistrarea cererii de a fi promovată în funcția de șef al

Serviciului resurse umane conducerea Agenției Rezerve Materiale, ignorând faptul

că sunt două persoane care îndeplinesc condițiile promovării în funcția de șef al

Serviciului resurse umane, în lipsa unui concurs, contrar prevederilor legale, a

numit-o în funcția respectivă pe Diana Cazac-Berdaga. Totodată, Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public prevede, că în situația în care doi sau

mai mulți funcționari publici îndeplinesc condițiile promovării într-o funcție publică

superioară, selecția se face pe bază de concurs. Nu poate fi promovat funcționarul

public care are sancțiuni disciplinare nestinse.

În consecință, din lipsa funcțiilor corespunzătoare disponibile (funcția de șef al

Serviciului resurse umane fiind ocupată, contrar prevederilor legale) la 26

decembrie 2018 i-a fost înmânată oferta de muncă, prin care i s-a oferit funcția de

specialist superior din cadrul Secției juridice pe perioada suspendării raporturilor de

serviciu cu titularul funcției Adriana Iancu, propunere pe care a refuzat-o, fiind o

funcție cu mult mai inferioară în raport cu cea pe care o deținea, dar și din motiv că

era pe perioadă determinată.

Astfel, în condițiile în care asupra funcției disputate a pretins ca angajat al

Agenției Rezerve Materiale, promovarea și numirea Dianei Cazac-Berdaga în

funcția de șef al Serviciului resurse umane cu încălcarea prevederilor legale –

persoană care deținea o funcție publică inferioară (specialist principal) în raport cu

funcția deținută de către ea (consultant principal) îi afectează direct drepturile

prevăzute de lege, potrivit cărora funcționarul public are următoarele drepturi

generale: să beneficieze de stabilitate în funcția publică deținută, precum și de

dreptul de a fi promovat într-o funcție publică superioară, precum și să beneficieze

de egalitate de șanse și de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul

la încadrare în funcția publică, la procesul de dezvoltare profesională continuă și la

promovarea în funcție.

Normele legale îi garantează în calitate de funcționar public dreptul să

beneficieze de stabilitate în funcția publică deținută, drept ce i-a fost încălcat prin

eliberarea din funcția deținută din motivul disponibilizării, ceea ce a rezultat direct

din refuzul de a o promova în funcția solicitată în interiorul aceleiași autorități

publice. De asemenea, numirea Dianei Cazac-Berdaga în funcția de șef al

2

Serviciului resurse umane al Agenției Rezerve Materiale i-a încălcat dreptul de a

beneficia de egalitate de șanse în ceea ce privește promovarea în funcția publică

disputată. Or, promovarea funcționarului public într-o funcție publică superioară se

face în bază de merit, respectiv nu este clar care sunt criteriile, care au stat la baza

stabilirii acestuia cu ulterioara promovare a Dianei Cazac-Berdaga în funcția de șef

al Serviciului resurse umane al Agenției Rezerve Materiale.

Prin acțiunile sale angajatorul, ignorând totalmente împrejurările inerente

persoanei ei, inclusiv că are dreptul la carieră, studii superioare corespunzătoare

funcției disputate, fiind licențiată în drept, master în drept cu o vechime în muncă de

specialitate de peste 7 ani, în lipsa circumstanțelor prevăzute de lege care duc la

suspendarea raporturilor de muncă, a încercat nu altceva decât să o retrogradeze în

funcție și anume din funcția de consultant principal pe perioada nedeterminată în

funcția de specialist superior din cadrul Secției juridice pe perioadă suspendării

raporturilor de serviciu cu titularul funcției Andriana Iancu.

Astfel, în urma aprobării noului statut de personal nr. 67 din 21 noiembrie 2018

până la data eliberării din funcție, mai existau funcții vacante pe perioade

nedeterminate în cadrul Agenției Rezerve Materiale.

Spune că, pe parcursul activității în cadrul Agenției Rezerve Materiale nu au

parvenit careva obiecții din partea conducerii instituției referitor la prestația sa, nu a

avut nici o abatere disciplinară, și-a exercitat conștiincios și regulamentar atribuțiile

de serviciu. Or, conform legii, retrogradarea în funcție se admite doar în rezultatul

comiterii abaterilor disciplinare, constatate, în modul stabilit de Regulamentul cu

privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 201 din data

de 11 martie 2009.

Funcția de specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane din data de

03 decembrie 2018 a devenit vacantă. Prin cererea cu nr. 242 din 02 ianuarie 2019,

ora 13.45 a solicitat transferul său din funcția de consultant principal din cadrul

Serviciului analiză monitorizare și evaluare a politicilor în funcția de specialist

principal în cadrul Serviciului resurse umane. În pofida acestui faptul, mai târziu i-a

fost adus la cunoștință ordinul nr. 1-p din 02 ianuarie 2019 cu privire la eliberarea

din funcția publică de consultant principal Serviciul analiză, monitorizare și

evaluare a politicilor din data de 02 ianuarie 2019.

Consideră că, transferul la cererea funcționarului public poate avea loc într-o

funcție publică echivalentă cu funcția publică deținută de funcționarul public sau

într-o funcție publică de nivel inferior. Respectiv, în calitate de angajat al Agenției

Rezerve Materiale, ținând cont de faptul, că i-a fost prezentat ordinul de eliberare

din funcție, consideră că i-a fost refuzat transferul chiar și într-o funcție inferioară,

dar pe perioadă nedeterminată, spre deosebire de funcția propusă în ofertă.

Astfel, pârâtul, încălcând prevederile legale, în lipsa impedimentelor privind

promovarea sau transferarea sa în funcțiile indicate pe criteriu de calificare,

profesionalism, experiență în specialitate, absolut neîntemeiat i-a refuzat

transferarea în funcția de specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane pe

perioadă nedeterminată, funcție vacantă la acel moment.

Drept urmare a respingerii de către ea a ofertei propuse și a refuzului pârâtei de

acceptare a cererii de transfer în funcția publică vacantă de nivel inferior de

specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane, la 02 ianuarie 2019 Agenția

3

Rezerve Materiale a emis ordinul nr. 1-p privind eliberarea din funcție pe motivele

disponibilizării.

Indică, că conform prevederilor legale funcționarii publici se eliberează din

funcția publică doar în cazul în care nu poate fi transferat, fie nu sunt funcții

echivalente cu funcția publică deținută de funcționarul public, fie nu este cererea

funcționarului public de a fi transferat într-o funcție publică de nivel inferior, ceea

ce nu este relevant în speță, deoarece cererea privind transferul într-o funcție publică

de nivel inferior a fost înregistrată sub nr. 242 din 02 ianuarie 2019 în cadrul

Agenției Rezerve Materiale, însă nu a fost luată în considerație de către pârâtă.

Consideră, că pârâta, fără indicarea motivelor și prezentarea în scris a acestora,

a refuzat neîntemeiat transferul cu numirea în funcția de specialist principal în

cadrul Serviciului resurse umane, ceea ce este interzis de legislație, mai mult ca atât,

orice limitare directă sau indirectă în drepturi ori stabilirea unor avantaje, constituie

o interdicție.

Un alt temei de anulare a ordinului nr. 1-p din 02 ianuarie 2019 este faptul, că

i-a fost comunicat la aceeași dată cu data emiterii lui și data eliberării sale din

funcția de consultant principal, adică 02 ianuarie 2019. Mai mult, data de 02

ianuarie 2019 a fost și ultima zi al termenului de preavizare prevăzut de pct. 1 al

ordinului nr. 315-p din 03 decembrie 2018.

Prin urmare, pârâta știa cu exactitate care va fi ultima zi de muncă al

termenului de preavizare și, respectiv, în conformitate cu prevederile legale, urma să

emită ordinul de eliberare din funcție anterior datei eliberării propriu-zise or, această

încălcare procedurală nu poartă doar un caracter pur formal, ci a adus atingere

drepturilor sale, efectiv a fost limitată în posibilitatea de a opta pentru o altă funcție

vacantă.

De asemenea, remarcă, că termenul de preavizare este destinat înaintării de

către angajator și examinării de către angajat a ofertelor de muncă. În virtutea legii

păstra opțiunea fie de a accepta, fie de a respinge ofertele primite de la angajator

până la orele 17.00 inclusiv al ultimei zile a termenului, și anume 02 ianuarie 2019.

Eliberarea sa din funcție, prematură în raport cu data aducerii la cunoștință a

ordinului de eliberare, a limitat-o în această opțiune legală.

Astfel, prin refuzul la cererea sa nr. 242 din 02 ianuarie 2019 de a fi transferată

în funcția publică vacantă de specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane

și emiterea ordinului de eliberare nr. 1-p din 02 ianuarie 2019 pârâta i-a îngrădit

nejustificat dreptul la muncă, dreptul la carieră și la dezvoltare profesională.

Prin acțiunile nelegitime ale pârâtei, i-au fost cauzate suferințe psihice

manifestate prin anxietate, nervozitate, umilință, sentiment de inferioritate și

frustrare pe motiv că a fost eliberată, fară niciun temei, în lipsa abaterilor. Mai mult,

sentimentul de neajutorare și frică se amplifică prin faptul că acțiunile abuzive,

absolut neîntemeiate, de sfidare a normelor legale, parvin din partea unei instituții

statale, fapt ce diminuează credibilitatea în valorile supreme ale unui stat

democratic, legalitate, dreptate, echitate.

Susține reclamanta că, prin acțiunile ilicite ale pârâtei i-a fost cauzat un

prejudiciu moral în mărime de 50 000 de lei, cuantum ce ar putea restabili echitatea

socială și ar compensa suferințele suportate.

În circumstanțele relatate, Victoria Madan a solicitat anularea ordinului nr. 1-p

din 02 ianuarie 2019 cu privire la eliberarea din funcția publică de consultant

4

principal din cadrul Serviciului analiză, monitorizare și evaluare a politicilor;

restabilirea în funcția de consultant principal în cadrul Serviciului analiză,

monitorizare și evaluare a politicilor al Agenției Rezerve Materiale; obligarea de a

emite actul administrativ (ordinul) cu privire la transferarea în funcția de specialist

principal în cadrul Serviciului resurse umane al Agenției Rezerve Materiale;

restabilirea dreptului de acces la secretul de stat de forma nr. 2; încasarea salariului

de bază stabilit, conform treptei de salarizare, clasei și coeficientul de salarizare

corespunzător, precum și sporul pentru gradul profesional pentru întreaga perioadă

de absență forțată de la serviciu, corespunzător funcției de specialist principal din

cadrul serviciului resurse umane, începând cu data de 02 ianuarie 2019; repararea

prejudiciului moral în valoare de 50 000 de lei; restituirea cheltuielilor de judecată

pe care le va suporta pe parcursul procesului, inclusiv a cheltuielilor de asistență

juridică.

Prin hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat ordinul nr. 1-p din 02 ianuarie 2019 cu

privire la eliberarea Victoriei Madan din funcția publică de consultant principal

Serviciul analiză, monitorizare și evaluare a politicilor, obligată Agenția Rezerve

Materiale să emită ordinul de transfer a reclamantei Victoria Madan în funcția de

specialist principal Serviciul resurse umane, cu încasarea salariului de bază stabilit

conform treptei de salarizare, clasei și coeficientul de salarizare corespunzător,

precum și sporul pentru gradul profesional pentru perioada absenței forțate de la

serviciu, corespunzător funcției de specialist principal Serviciul resurse umane,

începând cu data de 02 ianuarie 2019 până la data de 21 martie 2019.

S-a încasat de la Agenția Rezerve Materiale în beneficiul Victoriei Madan

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.117, 126-132, vol.I).

Prin decizia din 09 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Agenția Rezerve Materiale împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 21 martie 2019 (f.d. 24, 25-49, vol.II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a stabilit

că, reclamanta Victoria Madan era în drept să fie transferată în funcția de specialist

principal în cadrul Serviciului resurse umane al Agenției Rezerve Materiale,

începând cu data de 02 ianuarie 2019, deoarece la această dată a depus cerere de

transfer. Or, în urma aprobării noului stat de personal, până la data eliberării

reclamantei din funcție, mai existau funcții vacante pe perioade nedeterminate în

cadrul Agenției Rezerve Materiale. Mai mult, la data eliberării din funcție a

reclamantei, cât și la 21 martie 2019 pe pagina oficială a Agenției Rezerve Materiale

sunt publicate funcțiile publice vacante și temporar vacante, inclusiv și funcția de

specialist principal în cadrul serviciului resurse umane, funcție în care reclamanta a

solicitat să fie transferată la data de 02 ianuarie 2019, care este ultima zi a

termenului de preavizare. Astfel, reclamanta Victoria Madan la data de 02 ianuarie

2019, ora 13.45, a depus cerere înregistrată cu nr. 242 cu solicitarea de a fi

transferată în funcție de specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane al

Agenției Rezerve Materiale, iar angajatorul urma să examineze cererea depusă în

ultima zi a termenului de preavizare, deci pârâtul/apelantul neîntemeiat a emis

ordinul privind eliberarea reclamantei/intimate în legătură cu lichidarea funcției fără

5

a se expune în privința cererii cu privire la transfer într-o funcție publică vacantă, în

perioada de preaviz, în cadrul aceleași autorități publice.

În acest context, Colegiul a concluzionat că prima instanță corect a dispus

admiterea pretențiilor cu privire la anularea ordinului nr. 1-p din 02 ianuarie 2019

privind eliberarea Victoriei Madan din funcția publică de consultant principal

Serviciul analiză, monitorizare și evaluare a politicilor cu obligarea Agenției

Rezerve Materiale să emită ordinul de transfer a reclamantei Victoria Madan în

funcția de specialist principal Serviciul resurse umane, respingând pretenția cu

privire la restabilirea în funcția de consultant principal în cadrul Serviciului analiză,

monitorizare și evaluare a politicilor din considerentul reducerii funcției date.

Instanța a menționat că, Agenția Rezerve Materiale nu a demonstrat temeiurile

de eliberare din funcția publică a reclamantei menționate în art. 63 alin. (1) al Legii

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008,

omițând să se expună referitor la cererea de transfer depusă de intimată/reclamantă

în ultima zi a perioadei de preavizare. Or, ultima era în drept să solicite transferarea

în funcția publică vacantă în baza cererii depuse, iar angajatorul nu era în drept să

refuze transferul angajatului în legătură cu reducerea efectivului de personal,

urmând și singur să-i propună funcția vacantă.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, prin prezentarea

ordinului de eliberare se subînțelege în mod tacit dezacordul Agenției Resurse

Materiale asupra cererii de transfer, ceea ce este irelevant prin prisma art. 47 din

Codul muncii, conform căruia, refuzul neîntemeiat de angajare este interzis. Se

interzice orice limitare, directă sau indirectă, în drepturi ori stabilirea unor avantaje,

directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de muncă în dependență

de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opțiune politică sau origine socială. Refuzul

angajatorului de a angaja se întocmește în formă scrisă, cu indicarea datelor

prevăzute la art.49 alin.(1) lit.b), și poate fi contestat în instanța de judecată.

Astfel, este evident faptul că, apelanta, fără indicarea motivelor și prezentarea

în scris a acestora, a refuzat neîntemeiat transferul cu numirea intimatei în funcția de

specialist principal în cadrul Serviciului resurse umane, ceea ce este interzis de

legislație, mai mult, orice limitare directă sau indirectă în drepturi, ori stabilirea unor

avantaje, constituie o interdicție.

Colegiul a reținut că, concedierea salariatului în legătură cu reducerea

numărului sau a statelor de personal din unitate are loc în cazul în care nu este

posibil transferul salariatului cu acordul lui la un alt loc de muncă (funcție) în cadrul

unității respective. Desfacerea contractului individual de muncă este posibilă cu

condiția că salariatul nu avea dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru. Astfel la caz,

nu s-a constat condiția că salariatul Victoria Madan, nu avea dreptul preferențial de

a fi lăsat la lucru.

Instanța de apel a susținut poziția instanței de fond, care a dispus încasarea din

contul pârâtei Agenția Rezerve Materiale în beneficiul reclamantei Victoria Madan

a salariului de bază stabilit conform treptei de salarizare, clasei și coeficientul de

salarizare corespunzător, precum și sporul pentru gradul profesional pentru perioada

absenței forțate de la serviciu, corespunzător funcției de specialist principal

Serviciul resurse umane, începând cu data de 02 ianuarie 2019 până la data de 21

martie 2019 or, situația dată este expres reglementată de norma art. 330 alin. (1) lit.

b) Codul muncii, care prevede că, angajatorul este obligat să compenseze persoanei

6

salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea

de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din

serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă. Totodată, conform art.90 al.(1) –al.(2)

lit.a) din Codul Muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului

transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare

prejudiciul cauzat acestuia.

Referitor la încasarea prejudiciului moral s-a concluzionat că de către

reclamanta Madan Victoria nu a fost dovedită cauzarea prejudiciului moral în

temeiul invocat și anume art. 1422 alin. (1) și art. 1433 Cod civil, or instanța nu este

în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii, ca urmare cerința fiind

respinsă ca neîntemeiată.

La 30 decembrie 2019 Agenția Rezerve Materiale a declarat recurs, solicitând

repunerea în termen a recursului, casarea integrală a deciziei din 09 octombrie 2019

a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, cu pronunțarea unei hotărâri de respingere a pretențiilor din acțiune.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea corect,

normele de drept material au fost încălcate și aplicate eronat, ca rezultat decizia

fiind neîntemeiată și necesară de a fi casată.

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor faptice ale

cauzei, suplimentar fiind invocat că, în noul stat de personal aprobat, funcția

deținută de către Madan Victoria nu se mai regăsea, iar administrația a respectat

prevederile legale privind eliberarea acesteia.

Recurentul a menționat că oferta propusă intimatei nu a fost acceptată din

punct de vedere economic, însă conform Legii privind sistemul unitar de salarizare

în sectorul bugetar nr.270 din 23.11.2018 salariul de bază la funcția de specialist

superior în Secția juridică constituia 4935 de lei, iar salariul de bază a funcției

deținute anterior constituia 4180 de lei.

A specificat că transferul este o modalitate de modificare a raportului de

serviciu și nicidecum o obligație. Astfel acest drept aparține în exclusivitate

autorității și nici un act normativ/legislativ nu obligă să efectueze transferul, iar

instanța de judecată a lipsit administrația de dreptul de a angaja persoane cu

experiență în domeniul resurselor umane, așa cum prevede Clasificatorul unic al

funcțiilor publice.

A relatat că procedura prealabilă privind reducerea statului de personal sau

lichidarea funcției publice a fost respectată de către recurent, a notificat angajatul

despre acest fapt cu 30 de zile calendaristice înainte de eliberare, ceea ce

corespunde datei eliberării – 03.12.2018 – 02.01.2019 – 30 zile calendaristice.

Ordinul de eliberare i s-a adus la cunoștință Victoriei Madan în aceeași zi 02

ianuarie 2019.

Astfel, în vederea asigurării unui proces judiciar echitabil, solicită admiterea

recursului, pentru a fi posibilă elucidarea erorilor de drept comise de către instanțele

ierarhic inferioare.

La 04 martie 2020 de către Victoria Madan a fost depusă referință prin care a

solicitat respingerea recursului depus de Agenția Rezerve Materiale cu menținerea

deciziei instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

7

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 09 octombrie 2019 și expediată

participanților la proces la 28 noiembrie 2019 (f.d.49, vol.II), iar recurentul a

recepționat-o la 04 decembrie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.51,

vol.II).

Astfel, recursul înregistrat la 30 decembrie 2019, este depus în termenul

stabilit de art.245 Codul administrativ, din care considerent completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție nu se va

expune referitor la solicitarea recurentului privind repunerea în termen a recursului.

Examinând temeiurile recursului depus de Agenția Rezerve Materiale în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

8

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Agenția Rezerve Materiale nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul Agenției

Rezerve Materiale cu soluția pronunțată de instanțele de judecată ierarhic inferioare,

însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că

procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în

recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

9

Apărarea Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Agenția Rezerve Materiale.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

art. 270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Agenția Rezerve Materiale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

10