3ra-354/20 — contestarea actului administrativ

3ra-354/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-354/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Grosu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Grosu împotriva Primăriei or. Codru, Societății Comerciale „In Corpore”

Societate cu Răspundere Limitată privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 august 2017 Anatolie Grosu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei or. Codru privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul imobilului

amplasat în XXX, care se învecinează cu terenul situat pe str. XXX, pe care se

efectuează construcția unui bloc locativ.

Pe terenul vecin au început lucrări de construcție, influența provenită de la

terenul respectiv împiedică folosirea normală a bunului ce-i aparține cu drept de

proprietate și încalcă semnificativ drepturile sale.

Prin scrisoarea nr. 40/17 din 30 mai 2017, Primăria or. Codru l-a informat că nu

a eliberat careva acte permisive (certificat de urbanism, autorizație de construire) în

vederea edificării a careva construcții pe adresa XXX.

Prin răspunsul nr. 878/i-7 din 13 aprilie 2017, Inspecția de Stat în Construcții a

comunicat că lucrările de construcție din str. XXX, au fost demarate în baza

autorizației de construire nr. 50 din 01 noiembrie 2016, certificatului de urbanism

pentru proiectare nr. 37 din 02 iunie 2016, documentației de proiect elaborată de SRL

„Procons Line”, cât și altor acte conform prevederilor stipulate prin Legea nr. 163 din

09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

Certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 37 din 02 iunie 2016 și autorizația

de construire nr. 50 din 01 noiembrie 2016, emise de Primăria or. Codru pentru

efectuarea lucrărilor de construcție din str. XXX, au fost elaborate cu încălcări și

abateri de la Legea nr. 163 din 09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcții. Astfel, lucrările de construcție sunt demarate contrar normativelor NCM

1

C.04.02-05 „Iluminatul natural și artificial”, NCM E.04.01-06 „Protecția termică a

clădirilor”, NCM E.03.02-01 „Protecția împotriva incendiilor a clădirilor și

instalațiilor”, NCM A.01.02-96 „Sistemul de documente normative în construcții”,

fapt ce influențează negativ asupra construcției învecinate bun imobil casă de locuit

individuală S+P+1E (construcție existentă) din preajmă, cu adresa XXX.

Proiectarea a fost permisă fără informarea (de către autoritățile administrației

publice locale și de către beneficiari) și fără acordul populației care locuiește în

perimetrul Zonei de Protecție Sanitară a obiectivului respectiv or, în conformitate cu

prevederile art. 3 lit. d) din Legea nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului

înconjurător, proiectarea, amplasarea și punerea în funcțiune a obiectivelor social-

economice, se admit numai cu acordul populației care locuiește în perimetrul zonei

de protecție sanitară a obiectivului respectiv, în etapele de proiectare și amplasare a

acestuia, cu cel puțin 30 zile înainte de întocmirea materialelor de atribuire a

terenului.

La 31 mai 2017 a expediat în adresa Primăriei or. Codru cerere prealabilă,

recepționată la 06 iunie 2017, prin care a solicitat anularea autorizației de construire

nr. 50 din 01 noiembrie 2016 și certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 37 din

02 iunie 2016, ca fiind emise cu încălcarea legii.

Prin răspunsul din 05 iulie 2017 Primăria or. Codru l-a informat că nu a eliberat

careva acte permisive pentru edificarea a careva construcții pe adresa XXX, iar

potrivit informației din Registrul de stat al bunurilor imobile, o asemenea adresă nu

există, fapt care a condiționat respingerea cererii sale.

A solicitat reclamantul anularea autorizației de construire nr. 50 din 01

noiembrie 2016 și certificatului de urbanism pentru proiectare nr.37 din 02 iunie

2016, ca fiind emise cu încălcarea legii.

Prin încheierea protocolară din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „In

Corpore” (f.d. 104-105).

Prin hotărârea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie Grosu

împotriva Primăriei or.Codru, intervenient accesoriu SRL „In Corpore” cu privire la

anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 37 din 02 iunie 2016 și

autorizației de construire nr. 50 din 01 noiembrie 2016 eliberate de Primăria or.

Codru.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Grosu Anatolie ca fiind neîntemeiat și s-a menținut hotărârea din 21

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 30 decembrie 2019 Anatolie Grosu a depus recurs împotriva deciziei 30 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu restituirea

cauzei pentru rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecători.

În motivarea recursului a indicat că hotărârea instanței de fond și cea de apel

este neîntemeiată, nefondată, emisă cu încălcarea normelor materiale, or instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii

sau analogia dreptului.

A menționat că la edificarea blocului locativ s-a încălcat principiul bunei

vecinătăți, ori în cazul în care nu a fost respectată servitutea de înălțime se atentează

inadmisibil de către posesorii de apartamente de la etajele superioare, care pot încălca

2

dreptul la viața intimă și cea privată, iar existența unui bloc locativ cu o înălțime care

depășește limitele legale, contravine regimului stabilit pentru zona rezidențială, și

respectiv va afecta gradul de luminare a imobilului. În acest context, nu s-a respectat

prevederile legale și cerințele instituite de actele normative vizavi de distanțele în

construcții, precum și liniile roșii ale blocului locativ.

A specificat că instanța de apel nu a luat în vedere practica judiciară și

jurisprudența constantă aplicabilă cauzei.

Prin referința depusă la data de 26 februarie 2020 intimatul SRL „In Corpore”,

reprezentat de avocatul Pavel Țurcan, a solicitat declararea recursului depus de

Anatolie Grosu drept inadmisibil, or nu se încadrează în temeiurile legale prevăzute

de art. 432 Cod de procedură civilă, cât și fiind depus tardiv.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Anatolie Grosu, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat inadmisibil, din următoarele motive.

Conform articolului 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Potrivit articolului 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Cod administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost depus după

expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

Conform art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–

171.

3

Din materialele dosarului rezultă că la 30 mai 2018 Curtea de Apel Chișinău, în

prezența avocatului Radu-Ștefan Patrașanu, care reprezenta interesele recurentului

Anatolie Grosu, a examinat cererea de apel depusă de Anatolie Grosu, cu pronunțarea

dispozitivului deciziei pe marginea cauzei, prin care s-a respins apelul declarat de

Grosu Anatolie ca fiind neîntemeiat, și s-a menținut hotărârea din 21 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Conform art. 389 alin. (4), (6), (7) Cod de procedură civilă, decizia integrală se

întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și se

publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Decizia integrală se remite părților în termen de 5 zile de la semnare.

Decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de prezentul

cod.

Cu referire la prevederile legale care aveau aplicabilitate la data pronunțării

deciziei instanței de apel, și anume art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Prin urmare, instanța de apel a respectat prevederile legale sus-enunțate, și

anume la 13 iunie 2018 a întocmit decizia integrală și la aceeași dată a publicat-o pe

pagina web a instanței judecătorești (https://cac.instante.justice.md/ro/court-

decisions?dossier_number=-8397-&type=Any&apply_filter=1), devenind astfel

publică și opozabilă tuturor, prin urmare, invocarea necunoașterii nu poate opera.

Totodată la 05 iulie 2018 în adresa părților la proces a fost expediată decizia din

30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

respectivă (f.d. 202), iar la 19 iulie 2018, conform ștampilei aplicate pe coperta

dosarului, cauza civilă a fost restituită Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. Cu toate

acestea, Anatolie Grosu a declarat recurs împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții

de Apel Chișinău doar la 30 decembrie 2019.

Colegiul menționează că termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru

realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și

fortificarea securității raporturilor juridice.

Instanța de recurs indică că normele procedurale referitoare la termenele pentru

căile de atac sunt, fără îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să

se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Tricard, ibidem, parag. 29,

Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai

2016, parag. 31).

Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac

ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie

poate încălca principiul securității juridice (a se vedea Ponomaryov vs Ucraina, 3

aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

În hotărârea Bodiu vs Republica Moldova (18.08.2019) Curtea a recunoscut că

ține în primul rând marja de apreciere a instanțelor naționale de a decide cu privire la

prelungirea termenului de recurs, însă această marjă de apreciere nu este nelimitată.

Instanțele trebuie să prezinte motivele. Unul din aceste motive ar putea fi de exemplu,

eșecul autorităților statului de a informa părțile cu privire la deciziile luate cu privire

la cazurile lor. Chiar și atunci, posibilitatea de prelungire nu ar fi una nelimitată, din

moment ce părțile ar trebui să ia măsuri la intervale rezonabile pentru a solicita

4

informații cu privire la evoluția procedurilor judiciare în care sunt implicate. În orice

caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele pentru extinderea unui

termen pentru recurs ar putea justifica ingerința în principiul autorității de lucru

judecat, în special în cazul în care legislația internă nu limitează marja discreționară a

instanțelor în privința timpului sau a motivelor prelungirii termenului de prescripție.

Curtea a notat că, recurentul în recursul său nu a explicat ce l-a împiedicat să afle mai

devreme despre decizia Curții de Apel sau să menționeze dacă a încercat să se

intereseze despre desfășurarea procedurii judiciare în apel, inițiată chiar de ea. Cu

privire la circumstanțele cauzei, Curtea a considerat că admiterea recursului depus,

după o perioadă considerabilă de timp și în absența oricărei explicații plauzibile cu

privire la motivul pentru care nu a putut să depună recursul în termen a sfidat un

întreg proces judiciar care se încheiase cu o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă, și care avea caracter de res judicata.

Colegiul reține că, în recursul depus de către Anatolie Grosu la 30 decembrie

2019, ultimul nu a indicat nici un argument plauzibil și nu a prezentat nici o probă, ce

ar motiva depunerea recursului peste 1 an și 6 luni de la data publicării și expedierii

în adresa părților a deciziei motivate din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. La

fel, recurentul nu a indicat careva informație referitor la data când a făcut cunoștință

cu decizia instanței de apel, or la materialele dosarului nu se regăsește nici o solicitare

a recurentului de a-i fi expediată decizia sau solicitare de a-i fi oferită posibilitatea să

facă cunoștință cu materialele dosarului. Astfel recurentul Anatolie Grosu, fără

îndoială cu rea-credință a abuzat de drepturile sale procesuale și a contestat decizia

instanței de apel din 30 mai 2018 abia la data de 30 decembrie 2019.

Important de menționat este și faptul că, dispozitivul deciziei din 30 mai 2018 a

fost pronunțat de către instanța de apel în prezența avocatului Radu-Ștefan Patrașanu,

care potrivit mandatului avocațial din 31 octombrie 2017, avea împuternicirea

inclusiv și de a ataca hotărârea judecătorească (f.d. 109). Astfel, acesta urma să

întreprindă toate măsurile necesare și eficiente, inclusiv să conteste cu recurs în

termen decizia instanței de apel, pentru a nu afecta drepturile clientului său Anatolie

Grosu. Or, potrivit art. 75 alin. (4) Cod de procedură civilă, culpa reprezentantului

este echivalentă culpei părții. Totodată urmează de remarcat și prevederile art. 65

alin. (1) din Codul administrativ, prin care dacă o persoană, din motive independente

de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă

în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

La caz, instanța de recurs va ține cont de principiul res judicata, care protejează

caracterul definitiv al deciziei din 30 mai 2018, și de faptul că recurentul a abuzat de

drepturile sale procedurale.

Colegiul evidențiază cazul Gurzhyy vs Ucraina (hotărârea 01 aprilie 2008), în

care reclamantul a invocat că nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au

fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, însă Curtea Europeană a

considerat că a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de

autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantei i s-au comunicat cu

promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se

informa cu privire la evoluția procedurilor sale. De asemenea, CtEDO a remarcat că

reclamantul, care nu a primit informații despre progresele înregistrate în cazul ei de

aproximativ un an și jumătate, ar fi putut în mod rezonabil să contacteze instanța

pentru a verifica statutul său.

5

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că recurentul nu a indicat din care motiv nu s-a interesat de soarta

dosarului până la 30 decembrie 2019, mai ales că cererea de chemare în judecată a

fost înaintată de el, iar avocatul împuternicit de către el, a participat la examinarea

cauzei atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, cunoscând că acțiunea a fost

respinsă, soluție menținută de către Curtea de Apel Chișinău.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web a instanței,

instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută expres în punctele

7–8 ale Regulamentului privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe

portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, aprobat prin hotărârea nr. 658/30 din 10 octombrie 2017 a Consiliului

Superior al Magistraturii.

Potrivit Regulamentului scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili. Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și

a fost mediatizat pe larg, din motivul reintroducerii posibilității justițiabililor de a

căuta hotărârile judecătorești după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform punctului 17 al aceluiași Regulament, hotărârile

judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din

Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de

judecată, în regim real.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit constată că nu există dubii cu privire la

momentul plasării deciziei din 30 mai 2018 pe pagina web sus-citată și veridicității

informației prezentate mai sus. Recurentul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă în

fața instanței de recurs despre motivul pentru care a așteptat până la 30 decembrie

2019 să depună o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 30 mai

2018 (a se vedea Seal vs Regatul Unit 7 decembrie 2010, § 82, 7 decembrie 2010 și

Wyssenbachvs Elveția, 22 octombrie 2013, § 39-40).

Astfel, se constată cu certitudine că Anatolie Grosu, depunând recursul abia la

30 decembrie 2019 asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2018, a omis

termenul de declarare a recursului. Depunând recursul la data de 30 decembrie 2019,

recurentul a demonstrat că nu a depus suficientă diligență într-un timp rezonabil

pentru a-și realiza dreptul de contestare a actului judecătoresc.

Circumstanțele descrise supra evidențiază că Anatolie Grosu fiind interesat în

soarta soluționării prezentului litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a

proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a unui recurs, care să

corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu

aplicarea cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în

temeiul articolului 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

În acest sens este obligatorie jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a reiterat

că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor

sale de acces la justiție (cauza Ponomaryov v. Ucraina, 3236, hotărârea din 03 aprilie

2008).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Anatolie Grosu.

Conform prevederilor art. 193, 230, 244, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. d) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Anatolie Grosu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7