2ra-777/20 — recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-777/2020

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești (jud. E.Lavciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Anton, I.Țurcan, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Angela Lisnic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Angela Lisnic

împotriva Consiliului local al Primăriei satului Șestaci, raionul Șoldănești cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol prin

uzucapiune imobiliară și obligarea Agenției Servicii Publice de a înregistra

dreptul de proprietate,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 octombrie 2018, Lisnic Angela s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului local al Primăriei satului Șestaci, raionul

Șoldănești (APL) prin care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate

asupra unui teren agricol prin uzucapiune imobiliară și obligarea Agenției Servicii

Publice (ASP) de a înregistra dreptul de proprietate.

În motivarea acțiunii s-a invocat, că prin decizia Consiliului Primăriei

orașului Șoldănești, în componența căruia intra și satul Șestaci, din 13 noiembrie

2001 cu nr. 6/12, i s-a alocat în proprietate privată teren de pământ cu o suprafață

de 0,30 ha, care face parte din terenul agricol cu suprafața totală de 2,44 ha, număr

cadastral XXXXX, în sat. Șestaci r-nul Șoldănești, pe parcursul anilor fiind

conștientă de faptul că terenul respectiv i s-a alocat legal, a plantat pomi fructiferi

și viță de vie.

A susținut că în anul 2012, s-a adresat verbal către fostul primar al sat.

Șestaci, Alexandru Palii, cu cerere de a i se elibera documentele necesare pentru

înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului în cauză la OCT Șoldănești,

la acel moment, primarul consultându-se cu fostul inginer cadastral, Bulgaru

Tatiana, a sfătuit-o să mai aștepte puțin, deoarece ei au hotărât de a perfecta

concomitent aceste documente pentru toate persoanele cărora li s-a repartizat

suprafețele de pământ din terenul agricol cu suprafața totală de 2,44 ha, cu

numărul cadastral XXXXX. În acest scop, de către inginerul cadastral din

localitate au fost efectuate măsurări repetate al terenului respectiv, ulterior noul și

actualul primar, la fel i-a promis că va soluționa această problemă, însă până la

moment nu a rezolvat nimic.

1

Totodată a invocat reclamanta că, din momentul alocării terenului agricol, a

achitat impozitul funciar și pretenții din partea primăriei sat. Șestaci nu a avut.

A menționat că la 16 iunie 2017, după 16 ani de posesiune legală a terenului

de pământ, a fost avertizată de către inginerul cadastral al Primăriei sat. Șestaci,

Zgureanu Maria, că Consiliul local Șestaci, prin decizia nr. 7.4.2 din 16 iunie

2017, a anulat decizia Consiliului orășenesc Șoldănești nr. 9/18 din 10 decembrie

2002, în baza căreia i s-a alocat în proprietate privată terenul în litigiu,

propunându-i-se să se adreseze Primăriei pentru a cumpăra sau încheia un contract

de arendă a lotului de teren respectiv.

A susținut reclamanta, că la 14 iulie 2017 s-a adresat cu cerere prealabilă

către Consiliul local al Primăriei satului Șestaci r-nul Șoldănești, prin care a

solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului nominalizat și

anularea deciziei Consiliului local Șestaci nr. 7.4.1 din 16 iunie 2017.

Prin decizia Consiliului local Șestaci nr. 8.7.1 din 09 august 2017 i-a fost

respinsă cererea prealabilă. Concomitent, prin scrisorile nr. 34 din 14 februarie

2018 și nr. 152 din 25 iulie 2018, Primarul sat. Șestaci confirmă faptul achitării

impozitului funciar pentru folosirea terenului agricol cu o suprafață de 0,30 ha din

terenul agricol cu suprafața totală de 2,44 ha, cu numărul cadastral XXXXX pe

perioada 2001-2017, însă consideră că dânsa în mod abuziv a ocupat terenul

respectiv.

Totodată a relatat că la 14 mai 2018, decizia Consiliului local Șestaci nr.

7.4.1 din 16 iunie 2017 a fost anulată prin hotărâre judecătorească, ca fiind

contrară legii.

La cererea de chemare în judecată reprezentantul Consiliului local al

Primăriei Șestaci raionul Șoldănești, în persoana Primarului Guja Iacob, a depus

referința prin care și-a expus opinia referitor la cererea înaintată, explicând că la

momentul emiterii deciziei Consiliului local Șoldănești nr. 6/12 din 13 noiembrie

2001, reclamanta avea numele de familie Lachi Angela, în satul Șistaci însă există

mai multe persoane cu acest nume, din care motiv bănuiește că decizia respectivă

putea să vizeze o altă persoană, care domicilia și avea viza de reședință în satul

Șestaci, pe când reclamanta domiciliază și are viza de reședință în sat. Șipca.

Prin hotărârea din 29 mai 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești

acțiunea a fost admisă. S-a recunoscut dreptul de proprietate prin uzucapiune

imobiliară a reclamantei Lisnic Angela asupra bunului imobil, terenul agricol cu

suprafața de 0,30 ha, alocat în proprietate privată cet. Lachi Angela în temeiul

deciziei Consiliului orășenesc al Primăriei or. Șoldănești, care este parte a

terenului agricol cu suprafața totală de 2,44 ha, cu numărul cadastral XXXXX,

amplasat în sat. Șestaci r-nul Șoldănești. Instituția Publică ,,Agenția Servicii

Publice” Serviciul Cadastral Teritorial Șoldănești va înregistra dreptul de

proprietate asupra bunului imobil-terenul agricol cu suprafața de 0,30 ha, care este

parte a terenului agricol cu suprafața totală de 2,44 ha, cu numărul cadastral

XXXXX, amplasat în sat. Șestaci r-nul Șoldănești, după Lisnic Angela.

Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Consiliul loca al Primăriei satului Șestaci, raionul Șoldănești,

s-a casat hotărârea din 29 mai 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și s-a

emis o nouă hotărâre prin care s-a respins acțiunea ca fiind neîtemeiată.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că reclamanta Lisnic (Lachi)

Angela pretinde atribuirea terenului vizat în proprietate printr-o decizie a

administrației publice locale. Cu toate acestea, ultima nu a prezentat titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, planul geometric și alte date,

informații și înscrisuri care să indice și probeze la care anume teren s-a făcut

referire în decizia Primăriei or. Șoldănești nr. 6/12 din 13.11.2001, amplasarea lui

în natură, hotarele și delimitarea.

În acest sens instanța de apel a accentuat faptul, că reclamanta/intimată

Lisnic (Lachi) Angela pretinde la un sector de teren cu suprafața de 0,30 ha, care

este parte componentă a unui alt teren cu suprafața de 2,44 ha, nefiind delimitat,

nefiind format ca bun imobil separat și distinct, neavând hotare, plan geometric

ș.a. elemente a unui bun imobil.

În al doilea rând, nu este clară motivarea reclamantei adusă pentru admiterea

acțiunii și, anume, faptul că ea ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu prin uzucapiune, în situația în care pretinde că acest teren i-ar

fi fost alocat în proprietate printr-o decizie a APL. Or, în situația în care bunul i-

ar fost transmis de proprietarul anterior (apelantul Consiliul local al Primăriei

satului Șestaci, raionul Șoldănești) în proprietate noului proprietar (intimata

Lisnic Angela), situația descrisă prin sine exclude aplicarea regulilor uzucapiunii,

deoarece, după cum pretinde intimata, între părți există un act juridic translativ de

proprietate.

A concluzionat instanța de apel că în situația descrisă și, deoarece

reclamanta/intimată a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui

bun imobil invocând în acest sens în calitate de temei de drept uzucapiunea

imobiliară, aceste pretenții nu pot fi admise, situația pretins a fi existată de parte

fiind în contradicție cu starea de fapt real existentă și normelor de drept material

ce guvernează și reglementează raportul juridic litigios.

Astfel, din prevederile legale enunțate supra se constată cert că pentru a

dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, este necesară întrunirea unor

condiții concrete, expres impuse de lege și, anume, cel ce posedă bunul să fie de

bună credință, posesiunea trebuie exercitată timp de 15 ani în cazul bunurilor

imobile, posesiunea trebuie să fie utilă.

La 13 martie 2020 Angela Lisnic a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24

octombrie 2019 și a fost expediată participanților la proces la 09 decembrie 2019

(f.d.152-153), însă date care ar confirma recepționarea deciziei recurate la

materialele dosarului lipsesc. Astfel, recursul depus la 13 martie 2020 se consideră

depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25

martie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d.167), iar potrivit avizului de recepție recursul

a fost recepționat de către Consiliului local, Primăria satului Șestaci, raionul

Șoldănești (f.d.168).

La 11 mai 2020 Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești a depus referință

solicitând declararea recursului depus de Angela Lisnic ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Angela Lisnic.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Angela Lisnic.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5