2r-218/20 — Recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2r-218/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători I. Secrieru, Iu. Cotruță, V. Mihaila

DECIZIE

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Anatolii Dudnic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolii Dudnic către Igor

Yevdochimov cu privire la recunoașterea dreptului de abitație și înlăturarea

obstacolelor,

împotriva încheierii din 14 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Anatolii Dudnic împotriva hotărârii din 16

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 11 iunie 2016, Anatolii Dudnic a depus cerere de chemare în judecată către

Igor Yevdochimov privind recunoașterea dreptului de abitație și înlăturarea

obstacolelor.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Dudnic Anatolii către Yevdochimov Igor

privind recunoașterea dreptului de abitație și înlăturarea obstacolelor a fost respinsă,

ca neîntemeiată.

La 24 ianuarie 2020, Dudnic Anatolii a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 decembrie 2019, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă.

Prin încheierea din 14 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a

lui Anatolii Dudnic a fost restituită pe motiv că apelul a fost declarat în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 11.03.2020, Anatolii Dudnic a declarat recurs împotriva încheierii instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanței de apel,

dat fiind faptul că nu a cunoscut despre pronunțarea hotărârii, dispozitivul hotărârii

1

fiindu-i comunicat la 26 decembrie 2019, iar apelul a fost depus la 24 ianuarie 2020,

respectiv fiind depus în termen de o lună de la comunicarea hotărârii.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

Verificând prin prisma art. 425 Cod de procedură civilă, instanța de recurs

constată că recursul declarat împotriva încheierii instanței de apel din 14 februarie

2020, este depus în termen, or, date despre recepționarea încheierii contestate la

materialele dosarului lipsesc.

Examinând materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ consideră recursul

neîntemeiat și pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să

mențină încheierea.

Potrivit materialelor cauzei, Anatolii Dudnic, la 24 ianuarie 2020, a depus cerere

de apel împotriva hotărârii primei instanțe din 16 decembrie 2019.

Prin încheierea din 14 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a

fost restituită din motiv că a fost depusă tardiv, iar apelantul nu a solicitat repunerea în

termen.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, studiind materialele

dosarului și înscrisurile probatorii administrate, conchide despre restituirea apelului

declarat de Anatolii Dudnic, dat fiind faptul că acesta a fost depus în afara termenului

legal și ultimul nu a solicitat repunerea în termen pentru depunerea apelului.

În conformitate cu art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de

apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin.(1), (2) și (3) Cod de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se

depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează

în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora

ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La

cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc.).

Din normele de drept citate rezultă că atât pentru partea care a fost prezentă la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, cât și pentru partea care nu a fost prezentă la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și nu de la data comunicării acesteia.

Astfel, analizând materialele dosarului prin prisma argumentelor recursului și a

prevederilor legale, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

2

Curții Supreme de Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în

concordanță cu normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la

acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Astfel, instanța de recurs constată că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost pronunțată la 16 decembrie 2019, iar termenul-limită de declarare a

apelului a expirat la 15 ianuarie 2020.

Cu toate acestea, cererea de apel a fost depusă la 24 ianuarie 2019, adică cu

întârziere de 9 zile, însă fără ca să fie solicitată repunerea în termen și fără ca să fie

prezentate dovezi pertinente și concludente care să justifice omiterea termenului de

depunere a apelului.

În așa fel, Colegiul califică ca neîntemeiate argumentele recursului, precum că

apelantului-recurent nu a cunoscut despre pronunțarea hotărârii contestate și a făcut

cunoștință cu dispozitivul hotărârii după comunicarea acesteia, abia la 26 decembrie

2019, prin urmare, el consideră că cererea de apel a depus-o în termen, acest termen

calculându-l din momentul în care a luat cunoștință cu dispozitivul hotărârii.

Totodată, Colegiul denotă că, la caz, instanța de apel corect a conchis că

apelantul a depus cererea de apel, la 24 ianuarie 2020, dar termenul de declarare a

apelului a expirat la 15 ianuarie 2020, și, astfel, sunt întrunite indubitabil temeiurile de

restituire a cererii de apel ca fiind depusă tardiv, or, apelantul a omis termenul de

depunere a apelului, pentru a fi repus în termen în conformitate cu art. 116 Cod de

procedură civilă. Iar, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât la cererea

persoanei cu prezentarea probelor care dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului și

care justifică depășirea termenului de procedură.

În acest sens, instanța de recurs reține că, în cauza SRL Tudor-Comerț vs

Moldova, Curtea Europeană a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel

asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern

prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a

procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din

Convenție. La fel, Curtea a constatat că, în situația în care legislația procesuală

permite declararea apelului împotriva hotărârilor instanțelor de fond, instanța de apel

este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu

corespunde legislației în vigoare.

În speță, Colegiul notează că, soluția instanței de apel privind restituirea cererii

de apel a lui Anatolii Dudnic, pe motiv că este depusă tardiv, este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. De

altfel, instanța europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanță nu

este absolut, la caz, ținând cont de obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună-credință și în termen.

3

Având în vedere cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Anatolii Dudnic.

Se menține încheierea din 14 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolii Dudnic către Igor Yevdochimov

cu privire la recunoașterea dreptului de abitație și înlăturarea obstacolelor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4