3ra-531/20 — constatarea incalcarii termenului legal de preyentare a informatiilor, repararea prejudiciului moral

3ra-531/20 — constatarea incalcarii termenului legal de preyentare a informatiilor, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-531/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciună, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul Național de Patrulare

a Inspectoratului General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vitalie Eremia împotriva Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General

al Poliției privind constatarea încălcării termenului legal de prezentare a informațiilor,

obligarea prezentării informației solicitate, încasarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului

General al Poliției împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 27 septembrie 2017 Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Alexandru Grosu,

a depus cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției

privind constatarea încălcării termenului legal de prezentare a informațiilor, obligarea

prezentării informației solicitate, încasarea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Vitalie Eremia a indicat că la data de

04 septembrie 2017, de către Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului

General al Poliției al MAI, a fost recepționată cererea petiționarului Vitalie Eremia,

adresată lui Livii Baziuc, Șef colonel de poliție, prin care a solicitat: admiterea cererii

1

prealabile; revocarea actului din 02 septembrie 2017, prin care agentul cod: 1140, a

ridicat ilegal plăcuța de înmatriculare, dar care nu a fost adus la cunoștință

petiționarului, cu eliberarea unei copii certificate de pe actul/actele contestate,

eliberarea în adresa petiționarului a plăcuței de înmatriculare, ridicată de către așa-

zisul agent constatator, ilegal, la data de 02 septembrie 2017, de pe adresa mun.

Chișinău, str. M. Eminescu, nr. 8, informarea petiționarului dacă agentul constatator

cod: 1140, se afla pe itinerariul stabilit de către inspectoratul național de patrulare și

dacă se afla la serviciu la data respectivă (extras din fișa de dislocare); informarea

petiționarului dacă agentul constatator a fost întărit prin ordin asupra automobilului

de patrulare cu care se deplasa; în conformitate cu art. 384 alin. (2) lit. h) și r) Cod

contravențional, cere eliberarea copiei de pe procesul-verbal contravențional nr.

MAI03 793527 din 02 septembrie 2017, întocmit în privința subsemnatului și care la

cererea sa de a fi eliberat agentul cod: 1140 a refuzat, motivând că îl va expedia prin

poștă; informarea petiționarului despre data și ora apropierii pentru primirea plăcuței

de înmatriculare și informației solicitate.

Reclamantul Vitalie Eremia a relatat că cerințele respective au fost generate în

urma faptului că, la data de 02 septembrie 2017, aflându-se la parcarea din str. Mihai

Eminescu, nr. 8, mun. Chișinău, aproximativ la orele 11:30 min., s-a apropiat de el și

mașina care stătea parcată pe carosabil, un agent îmbrăcat în uniformă de poliție și a

cerut să-i prezinte actele autoturismului. Ulterior, așa zisul polițist sau agent

constatator s-a dovedit a fi Andrei Matei. După ce a prezentat actele acesta a explicat

că o să întocmească pe numele său un proces-verbal contravențional și o să ridice

păcuța cu numărul de înmatriculare, pe motiv că revizia tehnică a autoturismului a

expirat.

Reclamantul i-a explicat că autoturismul este parcat și că el nu este în drept să

întocmească proces-verbal contravențional și nici să-i ridice plăcuțele de

înmatriculare, acesta însă era într-o stare neadecvată și fără să răspundă la obiecțiile

reclamantului, continua să întocmească proces-verbal contravențional. La cererea sa

de a elibera copiile actelor întocmite în privința ridicării plăcuței de înmatriculare,

agentul neadecvat a refuzat explicându-i că le remite în adresa sa prin poștă, care la

ziua de azi așa și nu au fost expediate.

Cererea petiționarului a fost depusă în baza contractului de asistență juridică

încheiat cu clientul, în temeiul art. 53, 54 Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire

la avocatură, art. 11, 16, Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație,

art. art. 14, 15 Legii contenciosului administrativ. În scop de acumulare de probe

pentru a înainta plângere organelor abilitate cu atribuții de control, Inspectoratul

Național de Patrulare a Inspectoratul General al Poliției a MAI, urma să elibereze

răspuns la cererea petiționarului adresată la data de 04 septembrie 2017, înregistrată

prin cancelaria Inspectoarului Național al Poliției până la data de 24 și 25 septembrie

2017, adică în termen de 15 zile lucrătoare potrivit art. 16 al Legii privind accesul la

informație, așadar, până la ziua înregistrării, prin intermediul cancelariei Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cererii de chemare în judecată, răspuns la cerere nu a primit.

Înștiințare privind prelungirea termenului de prezentare a informațiilor solicitate cu 5

zile în baza aceleiași norme legale, tot nu a parvenit. În susținerea poziției enunțate

indică prevederile art. 10 și art. 16 ale Legii privind accesul la informație.

2

Reclamantul Vitalie Eremia a mai relatat că a fost lipsit de posibilitatea de a lua

cunoștință în termenii legali prevăzuți de lege cu informația solicitată, datorită

neprofesionalismului administrației Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratul General al Poliției al MAI, care a ignorat ușuratic prevederile Legii. În

acest sens, prejudiciul moral este condiționat de imposibilitatea determinării

corectitudinii desfașurării acțiunilor agentului constatator privind ridicarea plăcuței

de înmatriculare, informarea dacă persoana care a acționat ca agent constatator a fost

în drept să acționeze, precum și legalitatea întocmirii actelor de ridicare a plăcuței

autoturismului, în condiții de egalitate, certitudine, încredere pe viitor în instituțiile

statului. Scopul de bază al reparării prejudiciului moral este de a acorda

reclamantului/petiționarului o reparațiune echitabilă a prejudiciului suportat.

Reclamantul Vitalie Eremia a solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării

termenului legal de prezentare de către pârât a informațiilor oficiale și anume:

informarea petiționarului dacă agentul constatator cod: 1140, se afla pe itinerarul

stabilit de către inspectoratul național de patrulare și dacă se afla la serviciu la data

respectivă (extras din fișa de dislocare), informarea petiționarului dacă agentul

constatator a fost întărit prin ordin asupra automobilului de patrulare cu care se

deplasa, încasarea prejudiciului moral, pentru încălcarea termenului legal de

prezentare a informațiilor oficiale solicitate în sumă de 1500 lei, încasarea

cheltuielilor de judecată, din contul pârâtului în beneficiul reclamantului, în cuantum

de 1320 lei.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului

administrativ depusă de Vitalie Eremia împotriva Inspectoratul Național de Patrulare

a Inspectoratului General al Poliției privind constatarea încălcării termenului legal de

prezentare a informațiilor, obligarea prezentării informației solicitate, încasarea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, s-a constatat încălcarea de

către Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției a

dreptului lui Vitalie Eremia de acces la informația solicitată în baza cererii prealabile

din 04 septembrie 2017, prin nesoluționarea cererii în termenul prevăzut de lege, s-a

obligat Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției să

furnizeze lui Vitalie Eremia informația solicitată prin cererea prealabilă din

04 septembrie 2017, ce se referă la: - informarea petiționarului dacă agentul

constatator cod: 1140, se afla pe itinerarul stabilit de către Inspectoratul național de

Patrulare și dacă se afla la serviciu la data respectivă (extras din fișa de dislocare); -

informarea petiționarului dacă agentul constatator a fost întărit prin ordin asupra

automobilului de patrulare cu care se deplasa, s-a încasat de la Inspectoratul Național

de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Vitalie Eremia,

suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin nesoluționarea în termenul

legal a cererii prealabile din 04 septembrie 2017, s-a încasat de la Inspectoratul

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Vitalie

Eremia, suma de 1320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată legate de acordarea

asistenței juridice, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

3

de apel depusă de Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al

Poliției împotriva hotărârii din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vitalie Eremia împotriva Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului

General al Poliției privind constatarea încălcării termenului legal de prezentare a

informațiilor, obligarea prezentării informației solicitate, încasarea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data de 04 septembrie

2017 Vitalie Eremia a înaintat o cerere, pe care a denumit-o „cerere prealabilă”, în

adresa Inspectoratului Național de Patrulare prin intermediul căreia a solicitat:

revocarea actului din 02 septembrie 2017, prin care agentul cod: 1140, a ridicat ilegal

plăcuța de înmatriculare, dar care nu a fost adus la cunoștință petiționarului, cu

eliberarea unei copii certificate de pe actul/actele contestate; eliberarea în adresa

petiționarului a plăcuței de înmatriculare, ridicată de către așa-zisul agent constatator,

ilegal, la data de 02 septembrie 2017, de pe adresa mun. Chișinău, str. M. Eminescu,

nr. 8; informarea petiționarului dacă agentul constatator cod: 1140, se afla pe

itinerariul stabilit de către inspectoratul național de patrulare și dacă se afla la serviciu

la data respectivă (extras din fișa de dislocare); informarea petiționarului dacă agentul

constatator a fost întărit prin ordin asupra automobilului de patrulare cu care se

deplasa; în conformitate cu art. 384 alin. (2) lit. h) și r) Cod Contravențional, cerere

de a elibera copia de pe procesul-verbal contravențional nr. MAI03 793527 din

02 septembrie 2017, întocmit în privința subsemnatului și care la cererea sa de a fi

eliberat agentul cod: 1140 a refuzat, motivând că îl va expedia prin poștă (f.d. 4).

Instanța de apel a stabilit că la data de 02 octombrie 2017 Inspectoratul General

al Poliției a emis răspunsul nr. INP/E-465/17 din 02 octombrie 2017, pe marginea

petiției înregistrată de către Vitalie Eremia la data de 08 august 2017, cu nr. E-465, la

02 octombrie 2017 a fost emisă un alt răspuns la cererea intimatului din 08 septembrie

2017, cu nr. 34/14E-731/17, la aceeași dată – 02 octombrie 2017, în vederea

soluționării petiției nr. E-465/17 din 08 septembrie 2017, de către Inspectoratul

Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției a fost emisă încheiere, prin

care s-a propus: a considera petiția ca fiind examinată, cu decontarea ei în modul

stabilit.

Astfel, din cumulul răspunsurilor prezentate de Inspectoratul Național de

Patrulare la materialele prezentei cauze civile rezultă că acestea se referă la alte

petiții, or, din răspunsurile specificate nu rezultă eliberarea informației solicitate de

către Vitalie Eremia prin cererea prealabilă înregistrată la 04 septembrie 2017.

Instanța de apel a indicat că apelantul Inspectoratul Național de Patrulare nu a

avut nici un temei legal, de a nu-l informa pe Vitalie Eremia despre deținerea

informațiilor cerute prin cererea din 04 septembrie 2017, cu atât mai mult că,

informațiile solicitate erau în posesia apelantului și astfel nu a avut nici un temei legal

de a nu le prezenta pe suport de hîrtie, ori obligația de a prezenta informația solicitată

de Vitalie Eremia derivă din prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și b) și (3), 6, 10 și 11

alin. (1) pct. 1) și 2) din Legea nr. 982 din 11 mai 200 privind accesul la informație.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prezentarea unor răspunsuri evazive și

necomunicarea informației concrete solicitate de Vitalie Eremia în petiția din

4

04 septembrie 2017, nu poate servi motiv de a constata informarea adecvată a

ultimului.

Instanța de apel a mai reținut că informația despre deținerea sau nedeținerea unor

documente de către o autoritate publică, precum cele solicitate de către Vitalie Eremia

de la Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției,

reprezintă anume informația reglementată de art. 6 din Legea nr. 982 din 11 mai 2000

privind accesul la informație, astfel că aceasta fiind deținută, impune prezentarea ei

solicitantului. Iar, în asemenea circumstanțe, instanța de apel consideră că este corectă

și legală hotărârea instanței de fond, care a obligat Inspectoratul Național de Patrulare

al Inspectoratului General al Poliției să prezinte informația solicitată prin cererea din

04 septembrie 2017, deoarece apelantul nu și-a onorat obligația, prevăzută de art. 11

alin. (1), 8, pct. 1) și 2) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la

informație, de a asigura informarea „activă” a solicitantului și, prin urmare, temeinic

și legal a admis parțial acțiunea, încasînd de la Inspectoratul Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Vitalie Eremia suma de 500 de lei,

cu titlu de prejudiciu moral, în rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 19 februarie 2020,

Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Eremia să fie

respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

La 27 martie 2020 Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General

al Poliției a depus prin intermediul poștei electronice, recurs motivat împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care

cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Eremia să fie respinsă integral ca

fiind neîntemeiată.

La 06 aprilie 2020 Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General

al Poliției a depus prin intermediul poștei electronice, cerere de concretizare la recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii prin

care cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Eremia să fie respinsă integral

ca fiind neîntemeiată

În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Național de Patrulare a

Inspectoratului General al Poliției a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante ale cauzei, iar concluziile, expuse în decizie, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Recurentul a menționat că la data de 06 septembrie 2017 cu nr. E-731/17 Vitalie

Eremia a înregistrat o plângere la Direcția inspectare efectiv a Inspectoratului General

al Poliție, prin care a solicitat examinarea acțiunilor agentului constatator Andrei

Matei, cod: 1140 angajat al INP a IGP a MAI, care prin Demersul nr.E-731/17 din

data de 08 septembrie 2017 a expediat în temeiul art. 9 a Legii nr. 190-XII din 19 iulie

1994 cu privire la petiționare, petiția lui Vitalie Eremia, ulterior, prin demersul

5

Direcției inspectare efectiv nr.34/14-1587 din 08 septembrie 2017 a fost expediată

spre examinare și demersul Serviciului protecție internă și anticorupție al MAI,

privind recepționarea apelului telefonic de la Vitalie Eremia prin care sesizează

despre pretinsele acțiuni ilegale ale angajaților Inspectoratului Național de Patrulare

din componența echipajului MAI 9783 care au manifestat un comportament

neadecvat, fiind înregistrat cu nr. 5417 din 11 septembrie 2017.

Recurentul Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al

Poliției a indicat că toate sesizările, materialele menționate au fost repartizate spre

examinare Inspectoratului Național de Patrulare, iar prin raportul din 20 septembrie

2017 a persoanei responsabile de examinarea acestora, a fost acceptată anexarea spre

examinare la petiția nr. E-465/17, fiindu-i oferit răspunsul nr. INP/E-465/17 din

02 octombrie 2017.

Recurentul Inspectoratul Național de Patrulare consideră că cererea de chemare

în judecată depusă de Vitalie Eremia este neîntemeiată ori, potrivit cererii prealabile

anexate la materialele acțiunii civile, se constată cu certitudine faptul că reclamantul

și-a întemeiat pretențiile în conformitate cu prevederile art. art.14, 15 a Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XVI din 10 februarie 2000, ce stipulează expres

la art.14 alin.(l): Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut

de lege, printr- un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității

publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.” Astfel, în speța

dedusă judecății nu se constată existența unui act administrativ emis de către

Inspectoratul Național de Patrulare, care să îi fi afectat drepturile recunoscute de lege,

cum de fapt acesta nici nu a indicat în cererea prealabilă un astfel de act administrativ.

Totodată, conform prevederilor art. 15 alin. (1) și (2) a Legii nr. 793 din 10 februarie

2000 contenciosului administrativ, este indicat expres că cererea prealabilă se

examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de

la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiționarului dacă

legislația nu prevede altfel.

Recurentul a menționat că atât Eremia Vitalie, cât și instanțele judecătorești

inferioare eronat au interpretat noțiunea de petiție și cerere prealabilă. Noțiunea de

cerere prealabilă fiind stipulată la art. 2 a Legii contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000, în care este indicat că cerere prealabilă este cererea prin

care autorității emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui

act administrativ cu caracter individual sau normativ. Respectiv, din conținutul

petiției (cererii prealabile) depuse nu se constată nici o solicitare în vederea

reexaminării unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, astfel că

petiția a fost examinată prin prisma prevederilor Legii nr. 190 din 19 iulie 1994 cu

privire la petiționare. Totodată, conform prevederilor art. 8 alin. (1) a Legii

nominalizate, este indicat expres că petițiile se examinează de către organele

corespunzătoare în termen de 30 de zile lucrătoare.

Recurentul Inspectoratul Național de Patrulare călăuzindu-se de prevederile art.

4 alin. (1) a Legii nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, a admis conexarea

spre examinare a prezentei cereri cu petiția depusă la Direcția inspectare efectiv a IGP

și respectiv, demersul privind sesizarea recepționată de către Serviciul protecție

6

internă și anticorupție a MAI, la apelul telefonic al reclamantului asupra aceluiași caz,

fiindu-i oferit răspunsul nr. INP/E- 465/17 din 02 octombrie 2017 cu respectarea

termenelor de examinare stipulate de legislația în vigoare. Totodată, prin cererea

prealabilă depusă de Vitalie Eremia acesta a solicitat și eliberarea unor informații care

după opinia acestuia au un caracter oficial.

Recurentul consideră că Vitalie Eremia interpretează în mod eronat prevederile

art.13 alin.(1) al Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație deoarece

intimatul Vitalie Eremia prin cererea de chemare în judecată a înaintat pretenții de

obligare a Inspectoratul Național de Patrulare de „eliberarea copiilor certificate de pe

actul/actele de ridicare a plăcuței de înmatriculare” sau „eliberarea copiei originale de

pe procesul-verbal contravențional nr. MAI03 793527”, însă nu a indicat care este

temeiul legal de solicitare a unor copii certificate sau a copiei originale de pe unele

acte, la care solicită reclamantul acces.

Recurentul a invocat că actul de ridicare a plăcuței cu numărul de înmatriculare,

inclusiv procesul verbal cu privire la contravenție sunt întocmite în cadrul unui proces

contravențional, respectiv reclamantul Vitalie Eremia beneficiind de dreptul prevăzut

la art. 448 Cod contravențional, dreptul de a depune contestație, a înregistrat la data

de 15 septembrie 2017 cu nr. 1548 contestație împotriva procesului verbal cu privire

la contravenție nr. MAI03 793527, iar conform procedurii stabilite de prevederile

Codului contravențional, atât procesul verbal cu privire la contravenție, proces verbal

care a fost solicitat de către reclamant cât și materialele care au stat la baza întocmirii

acestuia și a deciziei de sancționare au fost expediate în instanța de judecată, prin

urmare, se atestă faptul că reclamantul beneficia de informația pe care o solicita, ori,

acesta a indicat direct și concret numărul procesului verbal cu privire la contravenție,

deși în cererea prealabilă a indicat că agentul constatator nu a dorit să îi ofere o copie

a procesului verbal cu privire la contravenție. Totodată, deși în cererea prealabilă

indică asupra faptului că agentul constatator a avut un comportament neadecvat

neprezentându-se, totuși intimatul Vitalie Eremia indică în cererea prealabilă codul

agentului constatator, cod care de fapt este utilizat de către agent numai la întocmirea

procesului verbal cu privire la contravenție, și respectiv, în plângerea depusă la

Direcția inspectare efectiv, indică numele și prenumele agentului constatator, ceea ce

denotă că informația solicitată era în posesia reclamantului.

Referitor la solicitarea de eliberare a plăcuței cu numărul de înmatriculare,

recurentul Inspectoratul Național de Patrulare consideră că această solicitare este

neîntemeiată și în același timp neobligatorie spre realizare ori conform prevederilor

pct. 121 lit. b) a Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernul

nr. 357 din 13 mai 2009, reclamantului i-a fost interzisă exploatarea vehiculului prin

retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare, pentru faptul că vehiculul nu a fost

supus controlului tehnic de stat sau lipsește ecusonul ce confirmă efectuarea acestuia

sau raportul de verificare tehnică a vehiculului. Iar, pentru eliberarea plăcuței cu

numărul de înmatriculare era necesară respectarea unei proceduri de către intimatul

Vitalie Eremia, fără de care numărul de înmatriculare nu putea fi restituit, procedura

fiind indicată la pct. 121 a Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea

Guvemului nr. 357 din 13 mai 2009, în care, este stipulat faptul că după înlăturarea

neajunsului care a servit drept temei pentru interzicerea exploatării deținătorul

7

vehiculului, îl va prezenta pentru inspectarea repetată la poliție, care îi va restitui

plăcile cu numărul de înmatriculare care au fost retrase.

Recurentul consideră că Vitalie Eremia în interiorul termenului de examinare a

cererilor sale depuse la Inspectoratul Național de Patrulare, Direcția inspectare efectiv

și respectiv Serviciul protecție internă și anticorupție a MAI, s-a prezentat la

Inspectoratul Național de Patrulare la data de 13 septembrie 2017 cu Raportul de

inspecție tehnică periodică a vehiculului Peugeot 207 numărul de înmatriculare CRD

239, raportul fiind eliberat la 04 septembrie 2017 și cu o copie a procesului verbal de

ridicare a obiectelor și documentelor din 02 septembrie 2017 prin care i-a fost ridicat

numărul de înmatriculare și la aceeași dată i-a fost restituit numărul de înmatriculare.

Prin urmare, Inspectoratul Național de Patrulare în răspunsul oferit la cererile sale, nu

a indicat în nici un mod asupra acestor revendicări, constatându-se de fapt că acestuia

i-a fost eliberată informația solicitată.

Referitor la pretenția de revocare a actului din 02 septembrie 2017, prin care i-a

fost ridicat numărul de înmatriculare, proces verbal de ridicare a obiectelor și

documentelor, recurentul a invocat că este o solicitare irealizabilă și totodată

neîntemeiată, ori actul menționat a fost întocmit de către agentul constatator, în cadrul

unui proces contravențional, respectiv potrivit prevederilor art. 374 alin.(2) a Codului

contravențional, procesul contravențional este activitatea desfașurată de autoritatea

competentă, cu participarea părților și a altor persoane titulare de drepturi și de

obligații, avînd ca scop constatarea contravenției, examinarea și soluționarea cauzei

contravenționale, constatarea cauzelor și condițiilor care au contribuit la săvîrșirea

contravenției.

Referitor la solicitarea de reparare a prejudiciilor morale, pretins cauzate

intimatului Vitalie Eremia, care au fost estimate de către ultimul la suma de 3000 de

lei și admise parțial de către instanța de fond în mărime de 500 lei, Inspectoratul

Național de Patrulare le consideră a fi neîntemeiate, ori intimatul Vitalie Eremia nu a

indicat nici un temei legal în susținerea argumentelor sale. Ceea ce ține de solicitarea

de încasare a cheltuielilor de judecată, Inspectoratul Național de Patrulare a menționat

că acestea nu au fost prezentate de către intimat Vitalie Eremia, fiind indicat în cererea

de chemare în judecată că vor fi prezentate pe parcursul judecării cauzei, însă la

materialele cauzei au fost anexate doar bonul de plată seria QL nr. 222651 și actul de

primire-predare a lucrărilor efectuate la contractul de asistență juridică nr. 4 din

07 septembrie 2018, care potrivit hotărârii din 21 noiembrie 2019 au fost apreciate de

către instanța de fond ca cheltuieli pentru serviciile juridice prestate. Serviciile au fost

prestate în perioada anilor 2017 - 2019, bonul de plată a pretinselor servicii este cu

data de 12 septembrie 2018 peste circa un an de zile de la data depunerii cererii de

chemare în judecată în prezenta acțiune, ceea ce trezește dubii referitor la suportarea

efectivă a acestor cheltuieli de către reclamant. Astfel, la cererea de chemare în

judecată fiind anexat numai bonul de plată Seria QL nr. 222651 din 12 septembrie

2018 în mărime de 1320 de lei, însă nefiind indicat în nici un mod care au fost

acțiunile întreprinse de către avocat la examinarea de către instanța de judecată a

cauzei civile, precum și care a fost aportul avocatului în acest sens.

La 23 aprilie 2020 Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Alexandru Grosu a

depus referință prin intermediul oficiului poștal, prin care a solictat declararea

8

recursului inadmisibil.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că recurentul Inspectoratul Național de Patrulare a

Inspectoratului General al Poliției a recepționat decizia recurată la data de 11 martie

2020, fapt indicat expres în cererea de recurs (f.d. 173, vol.I) și a depus recurs

împotriva deciziei din 05 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău la data de

27 martie 2020 prin intermediul poștei electronice, adică în termen de 30 de zile de la

recepționarea deciziei recurate, completul ajunge la concluzia că recurentul

Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al Poliției s-a conformat

prevederilor legale, încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de

art. 245 Cod administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Inspectoratul Național de Patrulare

a Inspectoratului General al Poliției în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

9

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul depus de Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului

General al Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

10

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General al

Poliției.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul Național de Patrulare a Inspectoratului General

al Poliției se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

11