2ra-581/20 — incasarea penalitatii

2ra-581/20 — incasarea penalitatii (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-581/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. R.Țurcanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Anton, I.Țurcan, V.Cotorobai)

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dub Rodica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Dub

împotriva Societății Comerciale „Instaltermo Impex” Societate cu Răspundere

Limitată și Igor Globa, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieții privind încasarea penalitățiiși a dobânzii

de întârziere,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 2 octombrie 2017 Rodica Dub a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SC„Instaltermo Impex” SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții privind încasarea penalității și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 iulie 2013 a încheiat contractul de

furnizare nr. 24/07-13 cu SC„Instaltermo Impex” SRL, achitând suma restantă pe

02 septembrie 2013. Astfel, suma prevăzută în contract, a fost achitată integral,

iar contractul urma să fie executat până pe 02 septembrie 2013, dar nu a fost

executat nici până în prezent.

A menționat că la 15 octombrie 2013 a trimis reclamație, prin scrisoare

recomandată, recepționată de către SC„Instaltermo Impex” SRL la 16 octombrie

2013 privind somarea de executare a contractului, însă ultimul nu a întreprins

măsuri pentru a-și onora obligațiile contractuale.

A indicat că Agenția pentru Protecția Consumatorilor prin răspunsul

nr.27/05-5234 din 22 noiembrie 2013 a stabilit că, conform contractului, agentul

economic trebuia să îndeplinească comanda până la 02 septembrie 2013, iar

obligațiunile asumate asupra contractului dat agentul economic nu le-a îndeplinit

în termenul stabilit, făcând trimitere la prevederile art. 32 pct. (2) a Legii privind

protecția consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003.

La 03 ianuarie 2014 a expediat către SC„Instaltermo Impex” SRL, prin

scrisoare recomandată, recepționată la 04 ianuarie 2014 de agentul economic, încă

o cerere privind îndeplinirea obligațiilor contractuale, însă ultimul din nou nu a

întreprins măsuri pentru a-și onora obligațiile contractuale.

1

Prin decizia din 09 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost obligată SC

„Instaltermo Impex” SRL să execute obligațiile asumate prin contractul nr. 24/07-

13 din 24 iulie 2013.

La fel s-a constatat că, reclamanta Rodica Dub a achitat integral suma

convenită în contract, însă pârâtul nu a conectat încălzirea autonomă, iar

solicitările reclamantei-apelante repetate de a executa obligațiile contractuale au

rămas fără răspuns, precum și faptul că la 24 iunie 2013 Rodica Dub a încheiat cu

SC „Instaltermo Impex” SRL contract de furnizare a mărfurilor/produselor de

încălzire/răcire autonomă, procurarea utilajului necesar precum și instalarea,

perfectarea actelor necesare în instituțiile specializate.

A precizat că SC „Instaltermo Impex” SRL urma să prezinte proiectul

reconstrucției sistemului centralizat de încălzire înainte de a începe lucrările de

debranșare, deoarece în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 707 din 20 septembrie

2011 cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcționării sistemelor de

alimentare centralizată cu energie termică, deconectarea ulterioară integrală de la

sistemul centralizat de încălzire se va efectua cu condiția existenței proiectului

reconstrucției sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituțiile de

proiectare sau persoanele fizice care dețin licență în acest gen de activitate.

A relevat că proiectul reconstrucției sistemului centralizat de încălzire nu a

fost prezentat nici până la depunerea acțiunii, cu toate că compania dată a tăiat

țevile.

Prin scrisoarea nr. 32 din 11 noiembrie 2013 a fost informată de către SC

„Instaltermo Impex” SRL cu privire la necesitatea prezentării unor acte și a unor

cheltuieli suplimentare, altor condiții contractuale, care au fost ascunse, despre

care dacă ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat contractul.

Astfel, SC „Instaltermo Impex” SRL, bazându-se pe prevederile art. 13 al

Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13.03.2003, a pus-o în fața

necesității unei proceduri anevoioase, necesitatea prezentării unui pachet de acte,

cu costuri și timp suplimentar.

După 02 septembrie 2013 când lucrările trebuiau să fie finalizate, în temeiul

obligațiilor contractuale asumate, imediat, pe 12 noiembrie 2013, a comandat la

Cadastru, planul imobilului, contra sumei de 450 lei, pe care l-a trimis companiei

în decembrie 2013, cu restul actelor solicitate.

A indicat reclamanta ca fiind fals anunțul de pe pagina web instalatii.md,

potrivit căreia grupul de companii, dintre care și pârâtul efectuează lucrări de

proiectare în temeiul licenței, iar pentru acest fapt agentul publicitar cu același

administrator, Igor Globa a fost amendat prin hotărârea din 09 ianuarie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău pentru publicitate neautentică, inducerea în

eroare a consumatorului.

A precizat că pe 07 septembrie 2016 Curtea Supremă de Justiție a emis

încheierea prin care a menținut decizia Curții de Apel Chișinău, însă

SC„Instaltermo Impex” SRL nu a întreprins măsuri pentru a-și onora obligațiile

contractuale. Nici după somația executorului judecătoresc din 07 iunie 2017

pârâtul nu a întreprins măsuri pentru a-și onora obligațiile contractuale,

tergiversând 12 luni fără intenție de a executa obligațiile contractuale, executorul

judecătoresc Igor Doroftei întocmind procesul-verbal de constatarea a

neexecutării din 20 iunie 2017.

2

A afirmat că pârâtul urmează să achite penalitate în mărime de 10% pentru

fiecare zi depășită, pentru 6 luni pentru nefinalizarea prestării serviciului

(neexecutarea lucrării), mai mult de patru ani, în temeiul art. 32 al Legii privind

protecția consumatorilornr. 105 din 13.03.2003.

La 04 iulie 2017 a trimis o cerere prealabilă către SC „Instaltermo Impex”

SRL, fiind recepționată la 18 iulie 2017 privind soluționarea pe cale amiabilă și

achitarea în termen de 7 zile până la 25 iulie 2017 în calitate de penalități, pentru

6 luni a sumei de 80707,68 euro, cererea fiind însă ignorată de către pârât.

A menționat că clauza penală nu poate fi redusă, deoarece protejează

persoana fizică care are de suferit în continuare cu toată familia, iar apartamentul

se deteriorează agravând starea sănătății.

La 25 aprilie 2018 Rodica Dub a depus o cerere suplimentară, potrivit căreia

a înaintat acțiunea împotriva SC „Instaltermo Impex” SRL și copârâtul Igor

Globa, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor, solicitând

încasarea în mod solidar de la SC „Instaltermo Impex” SRL și Igor Globa a

penalității legale în sumă de 80 707,68 euro, încasarea dobânzii de întârziere, dacă

nu se execută hotărârea în termen de 90 zile de la data devenirii definitive,

încasarea în mod solidar de la pârâți a cheltuielilor de judecată și autorizarea

pătrunderii forțate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia și/sau

proprietatea pârâților, inclusiv în cele în care se află bunurile pârâților cu scopul

de a urmări bunurile copârâților.

Prin hotărârea din 31 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Dub către SC

„Instaltermo Impex” SRL și Globa Igor, intervenient accesoriu Agențiapentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții privind încasarea penalității, ca

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 31 iulie 2018 Rodica Dub a

declarat apel împotriva hotărârii din 31 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central.

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Rodica Dub, s-a casat hotărârea din 31 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis

acțiunea parțial.S-a încasat de la SC„Instaltermo Impex” SRL în beneficiul

Rodicăi Dub suma de 2 000 euro, echivalent în lei moldovenești la momentul

executării, cu titlu de penalități legale, în rest pretențiile s-au respins ca

neîntemeiate.

Prin decizia din 02 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Rodica Dub. S-a casat decizia din 28 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea depusă de Rodica Dub împotriva

Societății Comerciale „Instaltermo Impex” Societate cu Răspundere Limitată și

Igor Globa, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supravegherea Pieții privind încasarea penalității, și s-a remis cauza la rejudecare

în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Rodica Dub și s-a menținut hotărârea din 31 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

3

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că, conform art.32 alin.(5) al

Legii nr.105 din 13.03.2003, pretențiile consumatorului privind repararea

prejudiciului și achitarea penalităților, prevăzute de prezenta lege sau de contract,

se soluționează de vînzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară,

conform legislației.

În acest sens, instanța de apel a menționat că Dub Rodica prin cererea din 25

aprilie 2018 și-a înaintat pretențiile față de pîrîtul Globa Igor, solicitând atât de la

SC„Instaltermo Impex” SRL cît și de la Globa Igor încasarea penalității, însă nu

a respectat procedura în vederea respectării căii extrajudiciare în vederea încasării

sumei penalităților din contul pârâtului.

Totodată, instanța de apel a reținut că pretențiile apelantei în parte ce țin de

încasarea penalităților de întîrziere pentru nefinisarea prestării serviciului

contravin și art.4, pct.4.2 din contractul de furnizare nr.24/07-13 din 24.07.2013,

precum și art.32 al legii nr.135/14.06.2007, or, potrivit deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 martie 2016 pîrîtul/intimatul a adus și a instalat parțial

echipamentul conform clauzelor contractuale, prin urmare o parte din contract a

fost executată, iar reclamanta-apelanta solicită calcularea penalității de 10% din

toată suma contractului, adică din 4483,76 euro.

Mai mult apelanta nu a prezentat un calcul și perioada pentru care s-a dispus

încasarea penalității legale, precum pentru care lucrări neexecutate sau executate

necorespunzător s-a stabilit această penalitate.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în situația în care reclamanta-pîrîta

în susținerea pretenției de încasare a penalității a indicat prevederile atît art.619

Cod civil cît și Legea privind protecția consumătorului, însă și-a argumentat

pretenția pe acte care au fost emise în perioada anilor 2013-2017, cerința

reclamantei cu privire la încasarea penalităților este una neîntemeiată.

Subsecvent, instanța de apel a considerat că în lipsa constatării încălcărilor

din partea prestatorului de servicii în vederea neexecutării contractului încheiat la

24.07.2013, cerințele reclamantei Dub Rodica privind încasarea penalității sunt

lipsite de vreun drept, ce ar justifica solicitarea de încasarea penalității.

La 31 ianuarie 2020 Dub Rodica a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel,solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea

unei noi hotărâri.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Ca temei de drept a invocat prevederile art. 432, alin.(3) lit.a),b),c), alin.(3)

și (4) din Codul de procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea. (4) Săvîrșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

A notat că, decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea principiului

disponibilității în drepturi a participanților la proces, art.27 Cod de procedură

civilă cât și art.6,14 CEDO.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 05

decembrie 2019, iar recursul a fost depus la 31 ianuarie 2020, prin urmare cererea

de recurs este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 26

februarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f. d.89), iar potrivit avizelor de recepție

recursul a fost recepționat de către Globa Igor la 03 martie 2020 (f.d.89, vol.II),

de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieții la 28

februarie 2020 (f.d.90, vol.II), iar SC„Instaltermo Impex” SRL nu a recepționat

recursul, plicul fiind restituit cu mențiunea ,,nereclamat” (f.d.91-92).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimații nu au

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

5

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Dub Rodica.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dub Rodica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6