2ra-1836/16 — privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1836/16 — privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 2ra-1836/16 Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – A. Malîi Instanța de apel: CA Chișinău – N. Vascan, V. Negru, E. Fistican Î N C H E I E R E 07 septembrie 2016 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Svetlana Filincova, Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Instal Termo Impex” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Rodica Dub împotriva Societății cu Răspundere Limitată „InstalTermo Impex” privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului pentru încălzire autonomă în instanța de drept comun și obligarea de a executa obligațiunile asumate prin contract, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, C O N S T A T Ă : La 29 ianuarie 2014 Rodica Dub s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „InstalTermo Impex” privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului pentru încălzire autonomă în instanța de drept comun și obligarea de a executa obligațiunile asumate prin contract.
În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 24 iunie 2013 a încheiat cu SRL „InstalTermo Impex” contractul nr. 24/07-13 de furnizare a mărfurilor/produselor de încălzire/răcire autonomă, procurarea utilajului necesar precum și instalarea, perfectarea actelor necesare în instituțiile specializate. În perioada de la 19 septembrie 2013 pînă la 14 octombrie 2013 a fost adus și instalat parțial utilajul menționat, volumul lucrărilor nefiind îndeplinite pe deplin, neinstalîndu-se panoul de comandă, Kitul de automatizare a podelelor calde/apă, cablul de electricitate, nu s-a 1 turnat soluția ca să nu înghețe apa în sistema de încălzire, nu au fost întocmite acte de predare – primire a volumului lucrărilor potrivit condițiilor contractuale.
Rodica Dub a menționat că conform pct. 8 al contractului nr. 24/07-13 din 24 iunie 2013, soluționarea oricărui litigiu, care decurge din contract, executarea sau desființarea lui se va soluționa prin arbitrajul Curții de Arbitraj Internațional de pe lîngă Camera de Comerț și Industrie. Însă, ținînd cont de faptul că Curtea de Arbitraj examinează litigii economice dintre agenții economici, iar potrivit obiectului contractului menționat, neexecutarea obligațiilor ține de competența instanțelor de drept comun, cît și a faptului că acest contract a fost încheiat între persoană fizică și persoana juridică, a solicitat schimbarea modului de examinare a litigiilor în instanța de drept comun. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.
Chișinău din 26 februarie 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Rodica Dub. În motivarea soluției s-a reținut că SRL „InstalTermo Impex” a executat obligația contractuală care-i revenea de a vinde utilajul, instalația de încălzire/răcire și apă caldă a fost pusă la dispoziția cumpărătorului Rodica Dub și instalația se află în apartamentul acesteia, fiind eliberate facturi fiscale aferente tranzacției. Avînd obligația de a instala utilajul, SRL „InstalTermo Impex” a instalat sistemul de încălzire, însă a fost în imposibilitate de a finaliza și conecta sistemul, deoarece aceste acțiuni, mai cu seamă de conectare, sînt imposibile fără prezentarea de către proprietarul apartamentului a documentelor și autorizațiilor necesare, pentru a efectua punerea în funcțiune a sistemului de încălzire autonomă.
Primă instanța a menționat că Rodica Dub avea obligația de a prezenta planul imobilului, autorizația de la SEL privind permisiunea recalculului sarcinii tehnice, scrisoare de garanție a menținerii sarcinii tehnice de 18 gr., obligațiune executată parțial de către Rodica Dub, dar din motivul neprezentării integrale a actelor nominalizate SRL „InstalTermo Impex” nu a putut să execute toate lucrările conform contractului (f.d. 83, 87 - 92). La 27 martie 2015 Rodica Dub a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 februarie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii integral (f.d. 85, 102 – 104, 111 - 112). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 s-a admis cererea de apel declarată de Rodica Dub, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.
Chișinău din 26 februarie 2015, s-a pronunțat o nouă hotărîre. S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Rodica Dub. S-a schimbat modul de examinare a litigiului pe marginea contractului de furnizare a tehnicii pentru încălzire autonomă în instanța de drept comun. S-a obligat SRL „InstalTermo Impex” să execute obligațiile asumate prin contractul de furnizare nr. 24/07-13 din 24 iulie 2013. În motivarea soluției s-a reținut că soluția instanței de fond contravine circumstanțelor pricinii stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare și anume potrivit ordinelor de încasare a numeralului, la 24 iulie 2013 și 02 septembrie 2013 Rodica Dub a achitat în contul SRL „InstalTermo Impex” sumele de 57.460,01 lei și 18.358,90 lei (f.d.
7), astfel că suma contractului a fost achitată integral. Însă la 31 octombrie 2013 SRL „InstalTermo Impex” a emis factura fiscală privind achitarea unei sume mai mari și 2 anume de 80.860,45 lei, însă aceasta nu reiese din clauzele contractului. Astfel Rodica Dub, încheind contractul de furnizare din 24 iulie 2013, a executat integral obligațiunea aferentă și a achitat plata deplină a bunurilor și serviciilor, însă SRL „InstalTermo Impex” nu a executat în termen și nici integral obligația ce i-a revenit de instalare și punere în funcțiune a echipamentului de termoficare, mai ales că prin pct. 1 al contractului nr. 24/07-13 din 24 iulie 2013 (f.d. 5), vînzătorul și-a asumat cu titlu gratuit și obligația de perfectare a documentației tehnice necesare și a documentației de debranșare (f.d.
125 - 130). La 17 iunie 2016 SRL „InstalTermo Impex” a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 februarie 2015 (f.d. 134 - 136). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că concluziile instanței de apel au dus la interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 09 martie 2016 și a fost expediată părților la data de 22 aprilie 2016 (f.d.
132). Recurentul a depus recurs la 17 iunie 2016 și se consideră a fi depus în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Instal Termo Impex” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Recurentul a invocat în recursul său că concluziile instanței de apel au dus la interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural. În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de 3 drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Instal Termo Impex” împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „InstalTermo Impex” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Rodica Dub împotriva Societății cu Răspundere Limitată „InstalTermo Impex” privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului pentru încălzire autonomă în instanța de drept comun și obligarea de a executa obligațiunile asumate prin contract. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.