2ra-1836/16 — privind schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului

Dosarul nr. 2ra-1836/16

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – A. Malîi

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Instal Termo Impex” în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de către Rodica Dub împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „InstalTermo Impex” privind schimbarea modului de

examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului pentru încălzire

autonomă în instanța de drept comun și obligarea de a executa obligațiunile asumate

prin contract,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 29 ianuarie 2014 Rodica Dub s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „InstalTermo Impex” privind schimbarea modului de examinare a

litigiilor rezultate din contractul de furnizare a utilajului pentru încălzire autonomă în

instanța de drept comun și obligarea de a executa obligațiunile asumate prin contract.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 24 iunie 2013 a încheiat cu SRL

„InstalTermo Impex” contractul nr. 24/07-13 de furnizare a mărfurilor/produselor de

încălzire/răcire autonomă, procurarea utilajului necesar precum și instalarea,

perfectarea actelor necesare în instituțiile specializate. În perioada de la 19

septembrie 2013 pînă la 14 octombrie 2013 a fost adus și instalat parțial utilajul

menționat, volumul lucrărilor nefiind îndeplinite pe deplin, neinstalîndu-se panoul de

comandă, Kitul de automatizare a podelelor calde/apă, cablul de electricitate, nu s-a

1

turnat soluția ca să nu înghețe apa în sistema de încălzire, nu au fost întocmite acte de

predare – primire a volumului lucrărilor potrivit condițiilor contractuale.

Rodica Dub a menționat că conform pct. 8 al contractului nr. 24/07-13 din 24

iunie 2013, soluționarea oricărui litigiu, care decurge din contract, executarea sau

desființarea lui se va soluționa prin arbitrajul Curții de Arbitraj Internațional de pe

lîngă Camera de Comerț și Industrie. Însă, ținînd cont de faptul că Curtea de Arbitraj

examinează litigii economice dintre agenții economici, iar potrivit obiectului

contractului menționat, neexecutarea obligațiilor ține de competența instanțelor de

drept comun, cît și a faptului că acest contract a fost încheiat între persoană fizică și

persoana juridică, a solicitat schimbarea modului de examinare a litigiilor în instanța

de drept comun.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 februarie 2015 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Rodica Dub. În motivarea

soluției s-a reținut că SRL „InstalTermo Impex” a executat obligația contractuală

care-i revenea de a vinde utilajul, instalația de încălzire/răcire și apă caldă a fost pusă

la dispoziția cumpărătorului Rodica Dub și instalația se află în apartamentul acesteia,

fiind eliberate facturi fiscale aferente tranzacției. Avînd obligația de a instala utilajul,

SRL „InstalTermo Impex” a instalat sistemul de încălzire, însă a fost în

imposibilitate de a finaliza și conecta sistemul, deoarece aceste acțiuni, mai cu seamă

de conectare, sînt imposibile fără prezentarea de către proprietarul apartamentului a

documentelor și autorizațiilor necesare, pentru a efectua punerea în funcțiune a

sistemului de încălzire autonomă. Primă instanța a menționat că Rodica Dub avea

obligația de a prezenta planul imobilului, autorizația de la SEL privind permisiunea

recalculului sarcinii tehnice, scrisoare de garanție a menținerii sarcinii tehnice de 18

gr., obligațiune executată parțial de către Rodica Dub, dar din motivul neprezentării

integrale a actelor nominalizate SRL „InstalTermo Impex” nu a putut să execute

toate lucrările conform contractului (f.d. 83, 87 - 92).

La 27 martie 2015 Rodica Dub a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea

hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 februarie 2015, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii integral (f.d. 85, 102 – 104, 111 - 112).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 s-a admis cererea de

apel declarată de Rodica Dub, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău

din 26 februarie 2015, s-a pronunțat o nouă hotărîre. S-a admis cererea de chemare în

judecată înaintată de către Rodica Dub. S-a schimbat modul de examinare a litigiului

pe marginea contractului de furnizare a tehnicii pentru încălzire autonomă în instanța

de drept comun. S-a obligat SRL „InstalTermo Impex” să execute obligațiile

asumate prin contractul de furnizare nr. 24/07-13 din 24 iulie 2013. În motivarea

soluției s-a reținut că soluția instanței de fond contravine circumstanțelor pricinii

stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare și anume potrivit ordinelor de încasare a

numeralului, la 24 iulie 2013 și 02 septembrie 2013 Rodica Dub a achitat în contul

SRL „InstalTermo Impex” sumele de 57.460,01 lei și 18.358,90 lei (f.d. 7), astfel că

suma contractului a fost achitată integral. Însă la 31 octombrie 2013 SRL

„InstalTermo Impex” a emis factura fiscală privind achitarea unei sume mai mari și

2

anume de 80.860,45 lei, însă aceasta nu reiese din clauzele contractului. Astfel

Rodica Dub, încheind contractul de furnizare din 24 iulie 2013, a executat integral

obligațiunea aferentă și a achitat plata deplină a bunurilor și serviciilor, însă SRL

„InstalTermo Impex” nu a executat în termen și nici integral obligația ce i-a revenit

de instalare și punere în funcțiune a echipamentului de termoficare, mai ales că prin

pct. 1 al contractului nr. 24/07-13 din 24 iulie 2013 (f.d. 5), vînzătorul și-a asumat cu

titlu gratuit și obligația de perfectare a documentației tehnice necesare și a

documentației de debranșare (f.d. 125 - 130).

La 17 iunie 2016 SRL „InstalTermo Impex” a declarat recurs, solicitînd casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 26 februarie 2015 (f.d. 134 - 136).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că concluziile instanței de

apel au dus la interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

09 martie 2016 și a fost expediată părților la data de 22 aprilie 2016 (f.d. 132).

Recurentul a depus recurs la 17 iunie 2016 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de SRL „Instal Termo Impex” nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că concluziile instanței de apel au dus la

interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

3

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433 CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Instal Termo Impex”

împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„InstalTermo Impex” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Rodica Dub

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „InstalTermo Impex” privind

schimbarea modului de examinare a litigiilor rezultate din contractul de furnizare a

utilajului pentru încălzire autonomă în instanța de drept comun și obligarea de a

executa obligațiunile asumate prin contract.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Mardari

Maria Ghervas

4