2ra-673/20 — cu privire la restituirea sumei

2ra-673/20 — cu privire la restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-673/20

Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul central (jud. L. Grădinari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serghei

Medvețchi

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Medvețchi

împotriva Tatianei Soțchi cu privire la restituirea sumei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de Tatiana Soțchi, reprezentată de avocatul Inna Soțchi,

casată hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Drochia sediul central și pronunțată

o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 29 ianuarie 2018, Serghei Medvețchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Soțchi cu privire la restituirea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 5 mai 2009 a Judecătoriei

Briceni, a fost încasată din contul lui în beneficiul Tatianei Soțchi pensia pentru

întreținerea copilului XXXXX, născută la XXXXX, în mărime de 1/4 parte din toate

felurile de venit lunar, începând cu 23 aprilie 2009 și până la majoratul copilului, iar

prin încheierea din 19 mai 2009 a executorului judecătoresc Valeriu Comerzan, a

fost intentată procedura de executare nr. 134p/a-70r/14.

Ulterior, prin hotărârea din 26 mai 2015 a Judecătoriei Drochia, a fost admisă

cererea de chemare în judecată depusă de el împotriva Tatianei Soțchi și XXXXX,

iar prin încheierea din 26 august 2009 a executorului judecătoresc Valeriu

Comerzan, a fost încetată procedura de executare nr. 134p/a-70r/14 din 19 mai 2009.

A menționat că, pe parcursul executării hotărârii de încasare a pensiei de

întreținere, în anul 2009, când activa la Inspectoratul de Poliție Briceni, din contul

salariului lui a fost încasată suma de 2 993,54 de lei.

A precizat că a achitat pârâtei, prin intermediul executorului judecătoresc, în

anul 2011 suma de 11 550 de lei și în anul 2012 – 6 540 de lei.

1

La fel, a evidențiat că a mai achitat și onorariul executorului judecătoresc în

mărime de 1 150 de lei în anul 2011 și în mărime de 714 de lei în anul 2012, precum

și comisionul bancar în sumă de 245,7 de lei și respectiv, 113,4 de lei.

Având în vedere prevederile art. 1389 alin. (1) Cod civil, a subliniat că Tatiana

Soțchi a primit de la el, fără niciun temei, suma de 18 090 de lei, ceea ce constituie

o îmbogățire fără justă cauză, deci urmează a fi obligată să-i restituie suma

menționată.

A considerat că pârâta urmează să-i restituie și cheltuielile legate de

executarea hotărârii în mărime de 2 232,10 de lei, cheltuielile de judecată pentru

examinarea acțiunii privind contestarea paternității, în cadrul căreia dânsul a achitat

pentru efectuarea expertizei ADN la „BrioMedTest” suma de 9 600 de lei.

La fel, a remarcat reclamantul că la momentul când se judeca cauza civilă

privind contestarea patemității, locuia în sat. XXXXX r-nul XXXXX și se deplasa

la ședințele de judecată la Judecătoria Drochia, pentru ce a suportat cheltuieli de

deplasare în sumă de 713,6 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1389 Cod civil, art. 94, 96,

166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtei în beneficiul lui a

sumei de 21 083,54 de lei achitată cu titlu de pensie de întreținere a copilului

XXXXX, a cheltuielilor legate de executarea hotărârii în mărime de 2 232,10 de lei,

a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea cauzei civile nr. 26-2-1925-

21112013 și anume, a sumei de 9 600 de lei cu titlu de plată pentru expertiză și a

cheltuielilor pentru deplasare cu transportul public în mărime de 713,6 de lei, precum

și a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea prezentei cauze în mărime de

4 000 de lei cu titlu de servicii de asistență juridică și taxa de stat în mărime de

632,50 de lei.

Prin hotărârea din 26 iunie 2019 a Judecătoriei Drochia sediul central, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la Tatiana Soțchi (Carauș) în beneficiul lui Serghei

Medvețchi suma de 21 083,54 de lei cu titlu de pensie de întreținere achitată, suma

de 2 232,10 de lei cu titlu de cheltuieli legate de executarea hotărârii privind

încasarea pensiei de întreținere, suma de 9 600 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

efectuarea expertizei și cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții în sumă de 4 493,25 de lei, în total suma de 37 408,89 de lei.

În rest, cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

A fost încasată de la Tatiana Soțchi (Carauș) în beneficiul statului taxa de stat

neachitată de reclamant parțial pe suma de 376,37 de lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că în anul 2009 reclamantul a

achitat pensie alimentară în sumă de 2 993,54 de lei, la fel, prin intermediul

executorului judecătoresc, în anul 2011 a achitat suma de 11 550 de lei și în anul

2012 suma de 6 540 de lei.

Totodată, prima instanță a stabilit că pentru efectuarea expertizei pentru

determinarea paternității, Serghei Medvețchi a achitat la „BrioMedTest” suma de

9 600 de lei.

2

Astfel, reieșind din prevederile art. 1389 alin. (1) Cod civil, prima instanță a

considerat întemeiate cerințele reclamantului din acțiune ce țin de suma de 9 600 de

lei suportate pentru efectuarea expertizei, taxa de stat în mărime de 632,50 de lei,

suma de 21 083,54 de lei cu titlu de pensie de întreținere achitată de reclamant, suma

de 2 232,10 de lei cu titlu de cheltuieli legate de executarea hotărârii privind

încasarea pensiei de întreținere și cheltuielile de judecată proporțional părții admise

din pretenții.

A mai menționat prima instanță că reclamantul, solicitând încasarea sumei de

713,60 de lei cu titlu de deplasare în ședința de judecată, nu a anexat biletele de

deplasare sau careva tichete, din care considerent a ajuns la concluzia de respingere

a acestei concluzii.

Prin decizia din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Tatiana Soțchi, reprezentată de avocatul Inna Soțchi, casată hotărârea

primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a

interpretat prescripția art. 1389 Cod civil, încasând de la Tatiana Soțchi în beneficiul

lui Serghei Medvețchi suma de 21 083,54 de lei cu titlu de pensie de întreținere

achitată și suma de 2 232,10 de lei – cheltuieli legate de executarea hotărârii privind

încasarea pensiei de întreținere, considerându-le ca îmbogățire fără justă cauză.

Instanța de apel a stabilit că, prin certificatul de naștere al copilului XXXXX,

respectiv, până la 26 mai 2015, ultimul a fost considerat XXXXX, iar începând cu

26 mai 2015, data emiterii hotărârii instanței de judecată prin care a fost XXXXX,

acesta nu mai poate fi considerat XXXXX.

Prin urmare, a considerat instanța de apel că în perioada 17 ianuarie 2009 –

26 mai 2015 a existat temeiul legal de a fi considerat XXXXX.

La fel, instanța de apel a menționat că la dosar se regăsește doar dispozitivul

hotărârii din 26 mai 2015 a Judecătoriei Drochia, din care nu rezult motivele

XXXXX și tichetul de însoțire nr. 127 din 12 martie 2014 eliberat de laboratorul

„BrioMedTest” în sumă de 9 600 de lei, iar însăși testul ADN efectuat care a servit

ca probă în pricina civilă privind contestarea paternității, lipsește.

Așadar, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge cerința privind

încasarea sumei de 9 600 de lei, or din probele anexate la materialele cauzei nu se

confirmă legătura de cauzalitate între tichetul de însoțire nr. 127 din 12 martie 2014

eliberat de laboratorul „BrioMedTest” în sumă de 9 600 de lei și dispozitivul

hotărârii din 26 mai 2015 a Judecătoriei Drochia.

Reieșind din prevederile art. 118 alin. (1) CPC, instanța de apel a considerat

necesar de a respinge și solicitarea lui Serghei Medvețchi privind încasarea sumei

de 713,6 de lei cu titlu de cheltuieli de transport suportate în cauza civilă privind

contestarea paternității.

La 25 februarie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Serghei Medvețchi a

declarat recurs împotriva deciziei din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

3

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o pasibilă casării, deoarece instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor, a

examinat pricina unilateral și a încălcat normele de drept material și de drept

procedural, pronunțând o decizie ilegală și neîntemeiată.

A remarcat că pretinsele argumente menite a răsturna soluția primei instanțe,

care sunt raportate la practica judecătorească în special cele enunțate și statuate în

hotărârile explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție, nu au relevanță, or se

contestă hotărârea despre încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, se

pretind sumele încasate drept îmbogățire fără justă cauză, deoarece intimata personal

a invocat asupra faptului că XXXXX deja după ce căsătoria dintre foștii soți a fost

desfăcută și s-au separat cu traiul, menționând și că s-ar fi încadrat în 300 de zile

după divorț.

A reiterat că anume termenul de 300 de zile a constituit temeiul procedural ca

dânsul să fie XXXXX, dar nu dovedește faptul că XXXXX, astfel intimata cunoștea

cu certitudine adevărul că dânsul XXXXX.

A remarcat că se vehiculează asupra filiației dintre el și copil la acel moment,

or potrivit normelor legale filiația/legătura respectivă nu are nicio relevanță pentru

îmbogățirea fără temei și mai mult ca atât, nu este un temei de drept care ar exonera

intimata de a întoarce sumele încasate fără temei.

A considerat că declarațiile Tatianei Soțchi, reținute de instanța de apel,

precum că în pretinsa speță ar fi prezente și aplicabile în special circumstanțele și

nemijlocit normele ce țin de ocrotirea drepturilor copilului și în asemenea

circumstanțe nu sunt aplicabile prevederile codului civil, urmau să fie apreciate

critic, or speța se referă la încasarea/rambursarea sumelor încasate ilegal cu bună-

știință asupra acestui fapt și cu rea-credință procedurală, abuzând de drepturile

procedurale în calitatea de reclamant și creditor la acel moment.

Cu referire la raportările la hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 4 și anume, că plățile achitate pentru pensie de întreținere chiar și la

anularea hotărârii și/sau actului de încasare, nu se întorc, a evidențiat recurentul că

acest fapt este prevăzut expres și de art. 160 Cod de executare, dar care prevede și

unele excepții de la această regulă.

Așadar, chiar dacă acest fapt (prevederi) nu se referă la speța dată, informațiile

false (cunoscute de Tatiana Soțchi că sunt false), precum că XXXXX, au servit drept

temei pentru încasarea pensiei de întreținere, precum și drept temei pentru suportarea

cheltuielilor de judecată.

A considerat neîntemeiat argumentul intimatei cu referire la prescripțiea

acțiunii, or din materialele cauzei rezultă cu certitudine că paternitatea a fost anulată

la 26 mai 2015, conform hotărârii judecătorești, respectiv, atunci și a apărut dreptul

lui de a solicita restituirea sumelor achitate fără temei, dar și a cheltuielilor suportate

în legătură cu judecarea acelui proces, a căror încasare nu o solicitase în acel proces.

Cu referire la celalte declarații ale intimatei pretinse drept argumente

probante, ce țin de faptul că termenul de prescripție a început să curgă atunci când a

fost cunoscut rezultatul ADN, țin de interpretarea eronată a legii materiale.

4

A subliniat că din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că argumentele

apelantei privind depășirea termenului de prescripție nu au fost reținute, în decizie

Curtea de Apel nu și-a expus și a omis să motiveze această concluzie.

Totodată, contrar faptului că Tatiana Soțchi a declarat că recunoaște suma de

9 600 de lei, instanța de apel a concluzionat că nu a fost dovedită legătura cauzală

dintre hotărârea din 26 mai 2015 a Judecătoriei Drochia și bonul de plată a serviciilor

SRL „BrioMedTest”, din motivul că din dispozitivul hotărârii nu rezultă din care

motiv XXXXX.

Astfel, a considerat recurentul această concluzie a instanței de apel ca fiind

părtinitoare și contrară circumstanțelor cauzei.

La 10 martie 2020, în adresa intimatei Tatiana Soțchi a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Serghei Medvețchi, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 22 vol. II), fiind recepționată de către intimată la

13 martie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 24 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 31 ianuarie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 212 vol. I), fiind recepționată de către recurent la 20 februarie 2020, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 216 vol. I).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 25 februarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serghei Medvețchi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serghei Medvețchi, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Serghei Medvețchi urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Medvețchi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

7