2rac-104/20 — Încasarea penalitătii

Dosarul nr. 2rac-104/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – C. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră,

în cauza civilă la cererea înaintată de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră către ÎPC “ICAM” SA cu privire la încasarea penalității de întârziere,

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de ÎPC “ICAM” SA, casată hotărârea din 22

aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 15 februarie 2018, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată către ÎPC “ICAM” SA, solicitând încasarea din contul

ÎPC “ICAM” SA în beneficiul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a

penalității de întârziere în mărime de 13154,40 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 mai 2017, între ÎPC “ICAM” SA, în

calitate de vânzător, și Departamentul Poliției de Frontieră al MAI (care a devenit

ulterior Inspectoratul General al Poliției de Frontieră), în calitate de cumpărător, a

fost încheiat contractul nr.103-BN de achiziționare a mobilierului.

În conformitate cu pct. 1.1 și 2.1 din contractul nominalizat, pârâta ÎPC “ICAM”

SA și-a asumat obligația de a livra bunurile conform specificației în decurs de 45

zile de la aprobarea contractului la Agenția Achiziții Publice.

Deși contractul privind achiziționarea safeului metalic cu două despărțituri (42

bucăți) și cartotecă cu 3 sertare (27 bucăți) la Agenția Achiziții Publice a fost aprobat

la 26 iunie 2017, bunurile urmând a fi livrate până la data de 09 august 2017, acestea

au fost livrate cu întârziere, abia la 18 septembrie 2017 și, respectiv, la 29 septembrie

2017, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale LB0604587 din 18 septembrie 2017

și LB1285283 din 29 septembrie 2017.

1

Deoarece pârâta ÎPC “ICAM” SA nu a respectat obligația contractuală de livrare

a mărfii în termenul prevăzut în contract, în temeiul pct.10.3 al contractului, pentru

livrarea cu întârziere a bunurilor, aceasta urmează să achite penalitatea de întârziere

în mărime de 0,1 % din suma bunurilor nelivrate, pentru fiecare zi de întârziere, care

la caz constituie 13154,40 lei, 7371 lei pentru primul bun și 5783,40 lei pentru al

doilea bun.

În vederea respectării căii prealabile de soluționare a cauzei, la 16 ianuarie 2018,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a expediat în adresa pârâtei ÎPC

“ICAM” SA somația cu nr.35/2-1-264, prin care a solicitat achitarea benevolă a

penalității, iar prin răspunsul din 22 ianuarie 2018, pârâta ÎPC “ICAM” SA a refuzat

să achite penalitatea de întârziere indicată, motiv pentru care reclamantul s-a adresat

cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul ÎPC “ICAM” SA în beneficiul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al MAI a penalității de întârziere în

mărime de 13154,40 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 394,63 lei.

Prin decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de ÎPC “ICAM” SA, casată hotărârea din 22 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere

a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 642 din Codul

civil (în redacția de până la 01 martie 2019), potrivit căruia prin stingerea obligațiilor

încetează raporturile juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă.

Dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda și

penalitățile, ori să repare prejudiciul.

La 25 februarie 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a contestat cu

recurs decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 03

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 22 aprilie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 07 mai 2020, ÎPC “ICAM” SA a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

2

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 03 decembrie 2019 și expediată participanților la proces la 03 ianuarie 2020 (f.d.

113), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurenți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 25 februarie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

3

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4