2rac-508/18 — încasarea prejudiciului sub forma penalității

2rac-508/18 — încasarea prejudiciului sub forma penalității (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac – 508/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: C. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Svetlana Filincova

judecând recursul declarat de către Societatea Comercială „MSA GRUP”

S.R.L.,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva

Societății Comerciale „MSA GRUP” S.R.L., cu privire la repararea prejudiciului

material sub forma penalității,

împotriva deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Societatea Comercială „MSA GRUP” S.R.L. și s-a

menținut hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2017, Inspectoratul General de Poliție a depus cerere de chemare

în judecată împotriva S.C. „MSA GRUP” S.R.L., cu privire la repararea prejudiciului

material sub forma de penalitate.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 5 iulie 2016, furnizorul de bunuri S.C. „MSA GRUP” S.R.L. (vânzător) și

autoritatea contractantă Inspectoratul General al Poliției al M.A.I. (cumpărător) au

încheiat contractul nr. 23 privind achiziționarea computerelor și mijloacelor

periferice, conform LP.nr. 16/00823 din 25 mai 2016, în temeiul deciziei Grupului de

lucru pentru achiziții al I.G.P. al M.A.I. Prețul contractului a fost de 4 570 650 de lei.

În baza punctului 2.1 din contract, livrarea bunurilor se efectuează de către

vânzător în termenele prevăzute în specificație, și anume, în 60 de zile după

înregistrarea contractului la Agenția Achiziții Publice. Potrivit pct. 6.1 lit. a),

vânzătorul se obligă să livreze bunurile în condițiile prevăzute de contract. Așadar,

Pagină 1 din 9

actul juridic din speță a fost înscris oficial la 21 iulie 2016, iar termenul scadent

trebuia a fi considerat 19 septembrie 2016.

La 20 septembrie 2016, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a depus o cerere cu

numărul de înregistrare 2083, în cancelaria Serviciului achiziții și logistică al I.G.P. al

MAI. Prin aceasta, societatea pârâtă a cerut prelungirea termenului de livrare a

bunurilor contractate până la 30 septembrie 2016.

La 24 septembrie 2016, prin procesul – verbal nr. 36/2 al grupului de lucru

pentru achiziții al Inspectoratului General de Poliție, s-a decis de a accepta

recepționarea bunurilor ce urmau a fi livrate de către societatea pârâtă la 30

septembrie 2016, cu stabilirea penalității de 1% pe fiecare zi de întârziere, aplicată

pentru suma bunurilor nelivrate.

Ulterior, prin scrisoarea din 27 septembrie 2016, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a

solicitat repetat prelungirea termenului de livrare a bunurilor.

În aceeași ordine, reclamantul a notat că S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a furnizat

mărfurile la 21 septembrie 2016 (29 130 lei), 26 septembrie 2016 (553 542 lei), 27

septembrie 2016 (1 781 808 lei) și 6 octombrie 2016 (2 206 170 lei).

Inspectoratul General de Poliție a pretins că S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a

încălcat clauzele contractuale, întrucât a livrat bunurile cu întârziere. Astfel, în

corespundere cu pct.10.3 din contract, vânzătorul poartă răspundere materială în

valoare de 1% din suma bunurilor nelivrate, pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai

mult de 5% din suma totală a prezentului contract, ceea ce constituie 228 532,50 lei.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, la 15 noiembrie 2016, reclamantul a

expediat în adresa societății pârâte o cerere prealabilă, cu privire la achitarea sumei

de 228 532, 50 lei, pentru livrarea cu întârziere a bunurilor indicate în specificația

contractului. Solicitarea a fost recepționată de pârât la 18 noiembrie 2016, însă nu i-a

dat curs.

Prin urmare, la 20 martie 2017, Inspectoratul General de Poliție a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului. Totuși, la 23 martie 2017,

Judecătoria Chișinău, sediul Centru a restituit acțiunea, din motiv că cererea

prealabilă nu a fost semnată de reprezentantul inspectoratului și nu a existat dovada

recepționării acesteia.

Reclamantul a învederat că a lichidat neajunsurile sus – menționate.

Din motivele prezentate, Inspectoratul General de Poliție a solicitat încasarea

de la S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a penalității în cuantum de 228 532, 50 lei (f. d. 5).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a depus referință

în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii

ca tardivă și neîntemeiată (f. d. 43 – 47).

Prin hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de Inspectoratul General de Poliție a fost admisă integral (f. d. 63,

68 – 72).

În acest context, instanța de judecată a statuat de a încasa de la S.C. „MSA

GRUP” S.R.L. în folosul Inspectoratului General de Poliție a sumei de 228 532,5 lei,

cu titlu de penalitate. Mai mult, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a fost obligat să achite în

contul statului suma de 6 855 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de

stat, de a cărei plată a fost scutit reclamantul.

Pagină 2 din 9

Împotriva acestui act judecătoresc, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a declarat apel

în termenul legal (f. d. 104). În apărare, Inspectoratul General de Poliție a formulat o

referință, solicitând respingerea cererii de apel (f. d. 106 – 108).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 10 iulie 2018, a respins apelul

avansat de S.C. „MSA GRUP” S.R.L. și a menținut hotărârea din 18 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 118 – 128).

La 25 octombrie 2018, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii din 18 decembrie 2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii ca tardivă și neîntemeiată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești au interpretat eronat articolul 268 din Codul civil potrivit

căruia acțiunea este tardivă. Cu privire la fondul cauzei, aceasta a susținut că instanța

de apel nu a aplicat articolul 626 alin. (3) din Codul civil. Totodată, ea a pretins că

sunt circumstanțe excepționale, prin prisma articolului 630 alin. (1) din Codul civil,

pentru a dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari. În esență, suma

solicitată nu are nicio justificare.

La 8 decembrie 2018, prin intermediul seriviciului poștal, Inspectoratul

General al Poliției a depus referință, prin care a cerut declararea inadmisibilă a

recursului sau, după caz, respingerea ca nefondată a acestuia (f. d. 144 – 148).

Referința nu a conținut date noi sau informații diferite de constatările instanței

de apel, întrucât au fost preluate integral din decizia contestată din 10 iulie 2018.

Circumstanța dată a fost factorul principal pentru a nu expedia întâmpinarea

recurentului și a asigura examinarea rapidă a cauzei. Așadar, în opinia instanței,

inacțiunea dată nu aduce atingere principiului contradictorialității și egalității în arme.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu

privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că

decizia motivată a fost expediată la 22 august 2018. Totodată, la 23 august 2018,

actul judecătoresc contestat a fost publicat pe pagina web a Curții de Apel Chișinău.

În acest context, recursul a fost depus la 22 octombrie 2018, în limitele temporale

prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (f. d. 154)

Pagină 3 din 9

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererile de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimatul a avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs

Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag.

66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Verificând decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și, după caz,

hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursului și casarea actelor judecătorești contestate, cu dispunerea

pronunțării unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al societății recurente, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, S.C. „MSA

GRUP” S.R.L. nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, la 5 iulie 2016, S.C. „MSA GRUP” S.R.L. (vânzător) și Inspectoratul

General al Poliției al M.A.I. (cumpărător) au încheiat contractul nr. 23 privind

achiziționarea computerelor și mijloacelor periferice, conform LP.nr. 16/00823 din

25 mai 2016, în temeiul deciziei Grupului de lucru pentru achiziții al I.G.P. al M.A.I.

Prețul contractului a fost de 4 570 650 de lei.

Pagină 4 din 9

Potrivit ședinței judiciară din 9 octombrie 2017, reprezentantul Inspectoratului

General al Poliției al M.A.I. Sergiu Malîi a specificat că S.C. „MSA GRUP” S.R.L.

trebuia să livreze toate bunurile până la 21 septembrie 2016 (f. d. 60).

În baza punctului 10.3 din contractul sus – menționat și din cauza furnizării

mărfii la 26 septembrie 2016, 27 septembrie 2016 și 6 octombrie 2016, Inspectoratul

General de Poliție a solicitat încasarea de la S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a penalității

în cuantum de 228 532, 50 lei (f. d. 5).

La 20 martie 2017, Inspectoratul General de Poliție a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva intimatului. Însă, la 23 martie 2017, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru a restituit acțiunea, din motiv că cererea prealabilă nu a fost

semnată de reprezentantul inspectoratului și nu a existat dovada recepționării acesteia

(f. d. 30).

După lichidarea neajunsurilor, prezenta cererea de chemare în judecată a fost

depusă la 14 aprilie 2017.

Instanța de recurs amintește că, atât prima instanța (f. d. 63, 68 – 72), cât și

instanța de apel (f. d. 118 – 128), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au

hotărât că pretențiile înaintate de Inspectoratul General al Poliției al M.A.I. sunt

întemeiate și au admis integral acțiunea și, după caz, a fost respins apelul.

Cu privire la fond, instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe.

În acest caz, instanțele ierarhic inferioare au considerat relevante articolele 512,

514, 572, 602 alin. (1), 624 alin. (1), 643 alin. (1), 753 din Codul civil.

Astfel, reieșind din circumstanțele de fapt și de drept, Colegiul de control

judiciar a constatat că S.C. „MSA GRUP” S.R.L. trebuia să livreze mărfurile până la

19 septembrie 2016, însă și-a executat obligațiile integral abia la 6 octombrie 2016.

Această circumstanță a justificat admiterea integrală a acțiunii.

Față de tardivitatea acțiunii, instanța de apel a subliniat că termenul cu privire

la solicitarea încasarea penalității este unul de 3 ani, dar termenul de prescripție

extinctivă de 6 luni, specificat la articolul 268 alin. (1), se referă la perioada de

întârziere pentru care poate fi dispusă admiterea unui atare capăt de cerere.

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Din perspectiva acestui temei, societatea recurentă a invocat că instanța de apel

a interpretat eronat articolul 268 din Codul civil. În viziunea acesteia, acțiunea este

prescrisă, deoarece intimatul a invocat dreptul său la executarea în termen a obligației

la 21 septembrie 2016, iar cererea de chemare în judecată a depus-o la 14 aprilie

termenul prevăzut la articolul sus – citat este unul special, care nu poate fi modificat,

prelungit sau scurtat.

Inspectoratul General de Poliție nu s-a expus în această parte, precizând doar

că intimatul era obligat să execute contractul până la 21 septembrie 2016.

Împrejurarea respectivă denotă speranța legitimă a recurentului de a fi protejat

de principiul securității juridice. Prin urmare, este incident speței dreptului

intimatului de acces la o instanță prevăzut de articolul 20 din Constituția Republicii

Moldova, articolul 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Pagină 5 din 9

articolul 5 din Codul de procedură civilă. Astfel, acțiunea formulată de Inspectoratul

General de Poliție va fi examinată prin intermediul acestui drept.

Jurisprudența constantă a CtEDO a stabilit că dreptul menționat supra nu este

absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele de prescripție

legale, taxa de stat pentru ordonanțele de judecată etc. În acest sens, se va ține cont de

principiile generale și raționamentele cauzelor Stubbings și alții vs Regatul Unit (22

octombrie 1996, parag. 50 – 53); Markovic și alții vs Italia (Marea Cameră, 14

decembrie 2006, parag. 99); Seal vs Regatul Unit (7 decembrie 2010, parag. 75);

Banovic vs Croatia (11 iunie 2015, parag. 42); Antunovic vs Croatia (4 octombrie

2016, parag. 47) sau Foltis vs Germania (30 iunie 2016, parag. 39).

În cazul în care dreptul de acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte,

instanțele naționale trebuie să verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului

și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă

de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se

vedea Ashingdane vs Regatului Unit, 28 mai 1985 sau Szwagrun-Baurycza vs

Polonia, 24 octombrie 2006, parag. 49).

Conform articolului 267 alin. (1) din Codul civil, termenul general în interiorul

căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de

judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

În același context, articolul 268 lit. a) din aceeași lege prevede că se prescriu în

termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității.

Cu privire la argumentul recurentului, Colegiul lărgit constată că principala

divergență a părților se referă la interpretarea efectelor juridice produse de articolul

268 lit. a) din Codul civil. Pe de o parte, recurentul a pretins că acesta este un termen

extinctiv. Pe de altă parte, instanța de apel a susținut că termenul respectiv se referă la

perioada de întârziere pentru care poate fi dispusă admiterea unei atare pretenții. În

esență, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentul invocat de către S.C. „MSA

GRUP” S.R.L.

Pentru a elucida acest aspect, instanța de recurs va supune analizei sintagma

folosită de către instanța de apel pentru articolul 268 lit. a) din Codul civil, și anume,

acest interval de timp a fost calificat ca „perioada de întârziere”. Părțile nu contestă

aplicarea acestei norme juridice.

În privința articolului 268 lit. a) din Codul civil, Colegiul lărgit subliniază că,

în cazul dat, este relevantă interpretarea sistematică, care implică lămurirea

înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme

juridice din cadrul capitolului II, Titlul IV, Cartea I din Codul civil. Recurgerea la o

asemenea modalitate este impusă de coexistența unor norme juridice civile generale

și a unor norme juridice civile speciale, pentru a se putea stabili, în definitiv, sfera de

aplicare a unei anumite dispoziții legale.

În acest context, instanța de recurs învederează că articolul 268 lit. a) din Codul

civil este cuprins în capitolul II, Titlul IV, Cartea I din Codul civil, care este denumit

de legislator „Prescripția extinctivă”. Doctrina juridică, dar și jurisprudența constantă

a instanțelor judecătorești, definește prescripția extinctivă ca termen juridico-civil,

care se răsfrânge asupra posibilității apărute la persoană (fizică sau juridică) de a-și

apăra dreptul încălcat pe calea acțiunii civile. Posibilitatea persoanei fizice sau

Pagină 6 din 9

juridice de a primi apărarea pe calea acțiunii civile reprezintă dreptul subiectiv la

apărare pe calea acțiunii civile, denumit dreptul la acțiune. Apărut din cadrul

raportului juridic civil, dreptul la acțiune reprezintă dreptul de a cere de la instanța de

judecată emiterea hotărârii, care ar admite acțiunea, sau dreptul la admiterea acțiunii.

Așadar, prescripția extinctivă este termenul, la expirarea căruia în cazul în care

acțiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil, apărut în urma litigiului. Expirarea

prescripției extinctive nu duce la încetarea a dreptului subiectiv civil încălcat, ci

stinge dreptul subiectiv civil la apărare pe calea acțiunii civile.

Astfel, articolul sus – citat trebuie raportat la articolul 267 alin. (1) din Codul

civil, iar, în urma acestui exercițiu, rezultă că termenul de 6 luni este unul special,

care exceptează de la intervalul de timp general de 3 ani. În acest sens, perioada în

interiorul căreia Inspectoratul General de Poliție putea să-și apere, pe calea intentării

unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 6 luni.

În continuare, conform articolului 272 alin. (1) din Codul civil, termenul de

prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul

la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului.

Prin intermediul celor determinate, Colegiul lărgit notează că instanța de apel a

interpretat eronat articolul 268 lit. a) din Codul civil, iar sintagma „perioada de

întârziere” nu și-a găsit încadrarea legală în nicio normă de drept pertinentă speței.

Drept consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurentului pe acest segment.

În acest sens, se atestă incidența temeiului indicat la articolul 432 alin. (2) lit.

c) din Codul de procedură civilă.

Instanța de recurs notează că termenul de prescripție de mai sus servește mai

multor scopuri importante, și anume, să asigure securitatea și finalitatea juridică, să

protejeze potențialii pârâți de plângerile tardive care pot fi dificil de contestat și să

prevină orice nedreptate care poate rezulta în cazul în care instanțele ar fi obligate să

se pronunțe cu privire la evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat, pe baza

unor probe care este posibil să fi devenit nesigure și incomplete din cauza trecerii

timpului (a se vedea Stubbings, citată anterior, parag. 51, Oleksandr Volkov vs

Ukraina, 9 ianuarie 2013, parag. 137, Kamenova vs Bulgaria, 12 iulie 2018, parag.

47).

La acest capitol, termenul în cauză nu este foarte scurt și a oferit o șansă reală

intimatului de a-și valorifica dreptul la acțiune și de a pretinde încasarea penalităților.

De fapt, Inspectoratul General de Poliție a aflat despre încălcarea dreptului său la mai

multe etape, în special, la 26 septembrie 2016, 27 septembrie și 6 octombrie 2016,

atunci când S.C. „MSA GRUP” S.R.L. a livrat toate mărfurile integral. Așadar, acesta

știa deja la 6 octombrie 2016 despre pretinsa încălcare, iar această dată va servi drept

reper pentru următoarea analiză.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs amintește că intimatul a depus o

acțiune identică la 20 martie 2017, fiind restituită de Judecătoria Chișinău, sediul

Centru la 23 martie 2017. După lichidarea neajunsurilor, prezenta cererea de chemare

în judecată a fost depusă la 14 aprilie 2017. În plus, succesiunea acțiunilor întreprinse

de intimat nu conving că au existat temeiuri de suspendare sau întrerupere a

termenului respectiv. Or articolul 277 alin. (1) lit. a) din Codul civil prevede că se

Pagină 7 din 9

întrerupe cursul acestui termen în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit, însă

cererea de chemare în judecată din 20 martie 2017 a fost restituită din cauza

nerespectării articolului 170 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. De altfel,

Inspectoratul General de Poliție nu a solicitat repunerea în termen a cererii de

chemare în judecată, considerând-o depusă în termen.

Cu titlu de remarcă, instanța de judecată reiterează că, în hotărârile Popov vs

Moldova (nr. 2) (6 decembrie 2005, parag. 53), Melnic vs Moldova (14 noiembrie

2006, parag 40 și 41), Dacia S.R.L. vs Moldova (18 martie 2008, parag. 77) sau

Nichifor vs Moldova (20 septembrie 2016, parag. 29 – 32), s-a constatat că, prin

neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a

unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Luând în considerare cele menționate și, prin prisma articolului 264 alin. (2)

din Cod civil, Colegiul de control judiciar constată că termenul limită pentru

depunerea acțiunii de către Inspectoratul General de Poliție s-a scurs la 6 aprilie

Poliție a depus cererea de chemare în judecată la 14 aprilie 2017 în afara termenului

limită de 6 luni menționat în 268 lit. a) din Codul civil.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial al

erorilor judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acestora ar conduce inevitabil la

soluționarea incorectă a cauzei. Instanța de recurs observă că esența dreptului de

acces al intimatului nu a fost afectată și că restricția în cauză se întemeiază pe

articolul 268 lit. a) din Codul civil, urmărește un scop legitim și este proporțională în

baza criteriilor analizate supra. Acest exercițiu confirmă că a fost stabilit un echilibru

între interesul general al securității juridice și interesul recurentului de a-și examina

cererea de către o instanță.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

motivelor invocate, cu privire la fondul cauzei civile. De fapt, o verificare a lor ar

ignora, într-un mod vădit, principiul securității juridice (a se vedea, printre alte

autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul

pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea

Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Așadar, în baza argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile anexate

la dosar, Colegiul judiciar notează că greșelile la interpretarea legii pot fi corectate

prin casarea deciziei atacate și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii în acord cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă. Or, evaluarea efectuată de instanța de recurs a fost susținută pe

deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat de un proces în

contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de a depune

observații în cadrul acestei proceduri.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul declarat de către S.C. „MSA GRUP” S.R.L. și de a casa decizia

Pagină 8 din 9

din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 18 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii, ca fiind depusă cu omiterea termenului special de prescripție extinctivă.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către recursul declarat de către Societatea

Comercială „MSA GRUP” S.R.L..

Se casează integral decizia din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva Societății Comerciale

„MSA GRUP” S.R.L., cu privire la repararea prejudiciului material sub forma

penalității, cu pronunțarea unei hotărâri noi:

Se respinge, ca fiind depusă cu omiterea termenului special de prescripție

extinctivă, cererea de chemare în judecată depusă de către Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva Societății Comerciale „MSA

GRUP” S.R.L., cu privire la repararea prejudiciului material sub forma penalității.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Svetlana Filincova

Pagină 9 din 9