2ra-531/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–531/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul central), (jud. M. Iftodi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sorocan Anatolie,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Sorocan

Anatolie împotriva lui Didîc Nicolai, Agenției Servicii Publice, intervenient

accesoriu Didîc Irina cu privire la încasarea prejudiciului material și moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Sorocan Anatolie și menținută hotărârea din 02 iulie

2019 a Judecătoriei Edineț (sediul central),

con st ată:

La 21 ianuarie 2019, Sorocan Anatolie s-a adresat în instanța de judecată cu

cererea de chemare împotriva lui Didîc Nicolai, Agenției Servicii Publice,

Serviciul Înregistrare a unităților de drept Edineț cu privire la încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 10 mai 2018, Sorocan

Anatolie a depus cerere de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului de

concediere și restabilire la ÎI „Didîc Nicolai”. La cererea dată a anexat scrisoarea

Agenției Servicii Publice prin care se confirmă că ÎI „Didîc Nicolae” figurează cu

IDNO 100404000791, înregistrată la 23 februarie 1994. Astfel la momentul

înaintării acțiunii ÎI „Didîc Nicolai” avea capacitate de folosință. În timpul

examinării cauzei în Judecătoria Edineț, ÎI „Didîc Nicolai” cunoscând că este în

litigiu, la 24 mai 2018 depune cerere la Agenția Servicii Publice o cerere de radiere

din Registrul de Stat și la 19mai 2018 se admite cererea privind radierea ÎI „Didîc

Nicolai”.

1

Deși, Agenția Servicii Publice cunoștea că este înaintată o cerere de chemare

în judecată împotriva ÎI „Didîc Nicolai” a admis radierea întreprinderii în timpul

examinării cauzei de restabilire în funcție. În viziunea reclamantului i-au fost

încălcate drepturile prevăzute la art. 20 din Constituție.

Radierea ÎI „Didîc Nicolai” în timpul examinării cauzei în judecată nu se află

într-o relație de compatibilitate cu exigența unui proces echitabil prevăzut de art. 6

La 20 septembrie 2018, Curtea de Apel Bălți a adoptat o decizie prin care a

admis apelul declarat de Sorocan Anatolie și a casat hotărârea Judecătoriei Edineț

din 15 iunie 2018 și a dispus încetarea procesului în cauza civilă înaintată de

Sorocan Anatolie împotriva ÎI ”Didîc Nicolai” cu privire la anularea ordinului de

concediere și restabilirea în funcție.

Prejudiciul material pe care îl solicită reclamantul urmează a fi încasat de la

pârâți și este compus din suma pe care a solicitat-o în acțiunea de judecată privind

restabilirea în funcție. Cauza civilă privind restabilirea în funcție s-a încheiat la 12

decembrie 2018 la Curtea Supremă de Justiție, iar cererea de chemare a înaintat-o

la 10 mai 2018, astfel procesul a durat 5 luni.

Reclamantul a solicitat în fața instanței de judecată încasarea de la pârâți a

sumei de 14 700 de lei și 10 salarii, adică 21 000 lei, cu titlu de prejudiciu material

cauzat și suma de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 02 iulie 2019 a Judecătoriei Edineț (sediul central), a fost

respinsă cererea de chemare în judecată a lui Sorocan Anatolie împotriva lui Didîc

Nicolai, Agenției Servicii Publice, intervenient accesoriu Didîc Irina cu privire la

încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Sorocan Anatolie și menținută hotărârea din 02 iulie 2019 a

Judecătoriei Edineț (sediul central).

Pentru a decide astfel instanțele au relevat în hotărârile lor că, la momentul

examinării cererii de radiere, în Registrul de stat nu figurau careva interdicții din

partea instanțelor de judecată sau din partea executorilor judecătorești. La fel,

reclamantul nu a prezentat vre-un act judecătoresc definitiv și irevocabil în privința

contestării/anulării deciziei de radiere a întreprinderii.

Astfel, reclamantul Sorocan Anatolie nu a dovedit în instanță existența

prejudiciului produs printr-o faptă ilicită a Agenției Servicii Publice, ca organ al

înregistrării de stat, precum și raportul de cauzalitate între acțiunile Agenției și

prejudicial cauzat.

La 03 februarie 2020 (prin oficiul poștal), Sorocan Anatolie a declarat

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

2

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei

contestate a interpretat în mod eronat legea precum și a apreciat în mod arbitrar

probele.

La 12 martie 2020 (prin poștă electronică) și la 16 martie 2020 (prin oficiul

poștal), Didîc Irina, reprezentată de avocatul Țurcan Igor, a depus o referință la

recursul declarat de către Sorocan Anatolie, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Sorocan Anatolie inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Sorocan Anatolie nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

3

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Sorocan Anatolie.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sorocan Anatolie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4