3ra-470/20 — recunoașterea ilegalității refuzului si plata indemnizatiei pentru creșterea copilului minor

3ra-470/20 — recunoașterea ilegalității refuzului si plata indemnizatiei pentru creșterea copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-470/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

ÎNCHEIERE

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Eudochia Botnari împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

Casa Națională de Asigurări Sociale privind recunoașterea ilegalității refuzului și plata

indemnizației pentru creșterea copilului minor,

împotriva deciziei suplimentare din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis cererea Eudochiei Botnari, reprezentată de avocatul Valeriu Bargan

privind emiterea unei decizii suplimentare,

c o n s t a t ă:

La 09 noiembrie 2017 Eudochia Botnari, a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției,

intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale privind recunoașterea

ilegalității refuzului și plata indemnizației pentru creșterea copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta Eudochia Botnari a indicat că la 04 noiembrie

1995 a încheiat căsătoria cu Ion Botnari, împreună cu care au un copil Xxxxxxxx,

născut la xxxxxxxx, menționând că în prezent nu este încadrată în câmpul muncii și

se află la întreținerea soțului Ion Botnari, care deține funcția de șef de sector al

Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție mun. Chișinău.

Reclamanta Eudochia Botnari a relatat că s-a adresat cu o cerere către

Inspectoratul General al Poliției prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului minor Xxxxxxxx până la împlinirea

vârstei de 3 ani, de la locul de serviciu al soțului, însă la 10 octombrie 2017, prin

răspunsul nr. 15394, a fost informată că nu sunt temeiuri legale de a i se achita

1

indemnizația solicitată pe motiv că reclamanta nu se consideră persoană neasigurată

care beneficiază de indemnizație pentru îngrijirea copilului de la locul de muncă al

soțului, cu aplicarea bazei de calcul pentru persoanele neasigurate.

Reclamanta Eudochia Botnari consideră că răspunsul oferit de către

Inspectoratul General al Poliției ca fiind neîntemeiat, neobiectiv și contrar

prevederilor normelor materiale, deoarece stabilirea, calcularea și achitarea plății

indemnizației pentru creșterea copilului minor se efectuează de unitatea economică în

care își desfășoară activitatea de bază angajatul.

Reclamanta Eudochia Botnari a susținut că actualmente soțul său Ion Botnari are

raporturi de muncă cu Inspectoratul General al Poliției și deține funcția de șef de

sector al Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției, astfel încât angajatorul soțului său este

Inspectoratul General al Poliției, responsabil pentru calcularea și achitarea plății

indemnizației pentru creșterea copilului minor.

Reclamanta Eudochia Botnari consideră că sunt neîntemeiate argumentele

Inspectoratului General al Poliției referitoare la faptul că concediul de maternitate și

îngrijirea copilului se acordă doar polițistului, plata indemnizației date se referă la

persoanele care au statut de polițist și se încadrează perfect în situația reclamantei, în

speță se întrunesc temeiurile legale pentru stabilirea, calcularea și achitarea în

beneficiul reclamantei a indemnizației lunare de creșterea copilului până la atingerea

de către acesta a vârstei de 3 ani.

Referitor la argumentul Inspectoratului General al Poliției potrivit căruia art. 6

al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale, nu statuează expres modul de achitare a indemnizației pentru

îngrijirea copilului soțiilor aflate la întreținerea soțului, reclamanta a apreciat că

aceste circumstanțe nu pot servi temei de refuz în achitarea indemnizației deoarece

această imperfecțiune a legii nu poate fi opozabilă reclamantei.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegal a

refuzului Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

a Direcției de Poliție a mun. Chișinău cu nr. 15394 din 10 octombrie 2017, obligarea

Inspectoratului General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne la plata

în folosul Eudochiei Botnari a indemnizației pentru creșterea copilului Xxxxxxxx

născut la xxxxxxxx, în mărime de 30 % din venitul lunar realizat de soțul său Ion

Botnari, în ultimele 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs

evenimentul asigurat, începând cu data de xxxxxxxx până la atingerea de către copil

a vârstei de 3 ani, încasarea din contul Inspectoratului General de Poliție în beneficiul

Eudochiei Botnari a tuturor cheltuielilor de judecată.

La data de 30 iulie 2018, reclamanta Eudochia Botnari, reprezentată avocatul

Valeriu Bargan a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune prin care a

solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ilegalității refuzului nr. 15394 din

10 octombrie 2017 și încasarea indemnizației pentru creșterea copilului minor în

mărime de 26534, 79 lei.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă cererea de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ

depusă de Eudochia Botnari împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient

accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale privind recunoașterea ilegalității

2

refuzului și plata indemnizației pentru creșterea copilului minor, s-a recunoscut ca

fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției din 10 octombrie 2017 nr. 15394

cu privire la achitarea indemnizației Eudochiei Botnari, s-a încasat de la Inspectoratul

General al Poliției al MAI în beneficiul Eudochiei Botnari suma de 26534,79 lei.

Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției împotriva hotărârii din 13 decembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în cauza de contencios administrativ, la cererea

de chemare în judecată depusă de Eudochia Botnari împotriva Inspectoratului General

al Poliției, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale privind

recunoașterea ilegalității refuzului și plata indemnizației pentru creșterea copilului

minor.

La 26 iunie 2019 Eudochiei Botnari, reprezentată de avocatul Valeriu Bargan, a

depus cerere privind emiterea unei decizii suplimentare, prin care să fie dispusă

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4000 lei.

Prin decizia suplimentară din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a

admis cererea privind emiterea unei decizii suplimentare a Eudochiei Botnari,

reprezentată de avocatul Valeriu Bargan, s-a emis decizie suplimentară la decizia din

17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă în ordine de apel

la acțiunea formulată de Eudochia Botnari împotriva Inspectoratului General al

Poliției, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale privind

recunoașterea ilegalității refuzului și plata indemnizației pentru creșterea copilului

minor, prin care s-a respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, s-a

încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Eudochiei Botnari

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că conform certificatului de

naștere seria NA-VI nr. 2578667 din 02 februarie 2017, la xxxxxxxx s-a născut

Xxxxxxxx, al cărui părinți sunt intimata Eudochia Botnari și Ion Botnari. Intimata

Eudochia Botnari, nefiind încadrată în câmpul muncii, se afla la data nașterii copilului

la întreținerea soțului Ion Botnari, care a deținut în perioada 25 februarie 2005 – 26

martie 2018, funcția de șef al sectorului de poliție nr. 3 al Inspectoratului de Poliție

Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției,

circumstanță probată prin certificatul nr. 26 din 12 martie 2015, precum și prin

extrasul din ordinul nr. 149f din 26 martie 2018. Ulterior nașterii lui Xxxxxxxx,

intimata Eudochia Botnari s-a adresat cu o cerere către Inspectoratul General al

Poliției al MAI prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației

lunare pentru îngrijirea copilului minor Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxx, iar prin

răspunsul Direcției de Poliție a mun. Chișinău nr. 15394 din 10 octombrie 2017

solicitările intimatei au fost respinse pe motiv că concediul parțial plătit pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, inclusiv soției funcționarului public cu

statut special, se acordă funcționarilor publici cu statut special conform dispozițiilor

generale. Iar soțiile aflate la întreținerea soțului sunt persoane neasigurate și

beneficiază de indemnizația prenotată care se stabilește prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Molodva nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile

adresate familiilor cu copii. Nefiind de acord cu răspunsul nominalizat, la 09

noiembrie 2017 intimata Botnari Eudochia a înaintat în instanța de judecată acțiunea

cu privire la anularea răspunsului și obligarea Inspectoratului General al Poliției la

3

achitarea indemnizației.

Instanța de apel a constatat că avocatul Valeriu Bargan în interesele Eudochiei

Botnari solicită compensarea cheltuielilor de asistență juridică, asupra cărora instanța

a omis să se pronunțe, ori conform art. 90 lit. i) Cod procedură civilă, din cheltuielile

de judecare a pricinii fac parte cheltuielile de asistență juridică. Conform art. 94 alin.

(1) Cod procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul,

să plătească la cerere, părții care a avut cîștig de cauză, cheltuielile de judecată. În

corespundere cu art. 96 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile.

Instanța de apel a constatat că Eudochia Botnari a avut câștig de cauză în acțiunea

intentată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI, intervenient accesoriu

Casa Națională de Asigurări Sociale privind recunoașterea ilegalității refuzului și

plata indemnizației pentru creșterea copilului minor. Astfel, intimata a invocat

suportarea cheltuielilor de asistență juridică pentru servicii de reprezentare de către

avocatul Valeriu Bargan, în sumă de 4000 lei, conform bonului de plată anexat la

materialele cauzei.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei suplimentare din 11 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău, la 13 februarie 2020, Inspectoratul General al Poliției

a depus recurs împotriva deciziei suplimentare a instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei suplimentare a instanței de apel cu emiterea unei

noi decizii prin care cererea de emitere a unei decizii suplimentare depusă de Eudochia

Botnari să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul Inspectoratul General al Poliției a indicat că

decizia suplimentară a instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța

de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei, iar

concluziile, expuse în decizia suplimentară, sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

Recurentul a menționat că cu referirea la încasarea sumei de 4000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, pornind de la practica Curții Europene a Drepturilor

Omului, cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente

angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma

practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării către partea care pretinde

compensarea cheltuielilor a următoarelor documente: dovada achitării onorariilor

avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată), copia

de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte

cazuri stabilite de legislație, listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și

orarul timpului aferent acestora.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a mai menționat că conform deciziei

nr. 2 din 30 februarie 2012 al Consiliului Uniunii Avocaților, pentru dovada

cheltuielilor suportate, se evidențiază necesitatea prezentării de către partea care

pretinde compensarea cheltuielilor a următoarelor documente: dovada achitării

onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de

plată); copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice

și în alte cazuri stabilite de legislație, listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de

4

avocat și orarul timpului aferent acestora. De asemenea, Centrul de Resurse Juridice

din Moldova a elaborat un document informativ, cu privire costurile pentru asistența

juridică care prevede că pentru a demonstra solicitarea costurilor este necesară o dare

de seamă cu privire la lucrul efectuat de avocat, în care să fie descrise suficient de

detaliat acțiunile întreprinse și timpul cheltuit pentru acestea.

Recurentul a relatat că conform pct. 13 al Recomandării Consiliului Uniunii

Avocaților privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către

instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobată prin Decizia nr. 2

din 30 martie 2012 și Recomandării CSJ nr. 23 din 01 noiembrie 2012 privind unele

aspecte ale încasării cheltuielilor de asistență juridică, s-a constatat că cheltuielile

care vor fi suportate de client după emiterea hotărârii instanței sau care au fost

determinate de succesul obținut, de regulă, nu sunt adjudecate de instanțele

judecătorești.

Recurentul consideră că instanța de apel a dat apreciere incorectă litigiului

dedus judecății și a aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a dus la emiterea

unei decizii ilegale.

La 03 martie 2020 Eudochia Botnari, reprezentată de avocatul Valeriu Bargan,

a depus referință prin care a solictat declararea recursului inadmisibil.

Intimata Casa Națională de Asigurări Sociale nu și-a valorificat dreptul de a

depune referință la recursul depus de Inspectoratul General al Poliției, deși după cum

rezultă din avizul de primire, anexat la materialele cauzei, a recepționat copia cererii

de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției (f.d. 239, vol. I).

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

5

Luând în considerare că recurentul Inspectoratul General al Poliției a

recepționat decizia recurată la data de 10 februarie 2020, fapt ce se confirmă prin

dovada trimiterii poștale DS9350019735AS (f.d.221,vol.I) și a depus recurs împotriva

deciziei suplimentare din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău la data de

13 februarie 2020, adică în termen de 30 de zile de la recepționarea deciziei recurate,

completul ajunge la concluzia că recurentul Inspectoratul General al Poliției s-a

conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de depunere a recursului

prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Inspectoratul General al Poliției în

raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că recursul depus de Inspectoratul General al Poliției nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ precizează că, în contextul normelor procedurale din

6

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Inspectoratul General al Poliției.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Inspectoratul General al Poliției se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7