2ra-583/20 — încasarea datoriei

2ra-583/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-583/20

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi (jud. R. Popescu-Balta)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A Danilov)

ÎNCHEIERE

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă

„Мастерстрой” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Мастерстрой” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Valeriu Buga

cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2017, Întreprinderea Mixtă „Мастерстрой” Societate cu

Răspundere Limitată, (în continuare Î.M. „Мастерстрой” SRL), conform extrasului

din Registrul de stat al persoanelor juridice anexat în copie (f.d.8), a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Valeriu Buga solicitând încasarea datoriei în

mărime de 160000 de lei, scutirea de la plata taxei de stat în sumă de 4800 de lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că între Î.M. „Мастерстрой” SRL, în calitate

de vânzător și Valeriu Buga, în calitate de cumpărător, s-a încheiat o tranzacție de

vânzare-cumpărare a autoturismului de marcă „Mitsubishi Outlander”, la prețul

convenit de părți și anume suma de 160000 de lei. În confirmarea tranzacției, a fost

eliberată factura fiscală seria LK nr. 0132239 din 17 octombrie 2010, în sumă de

160000 de lei.

Totodată, a menționat că pârâtul era în dificultate de a achita costul

autoturismului, astfel, au convenit că suma va fi achitată mai târziu, la prima

solicitare parvenită din partea vânzătorului.

Reclamantul a afirmat că a trecut o perioadă îndelungată în care pârâtul utiliza

nestingherit bunul cumpărat, însă la întrebarea când va achita suma datoriei,

răspundea că mai necesită puțin timp, practic a acumulat toată suma etc. După o

anumită perioadă, pârâtul nu mai răspundea la apelurile telefonice, eschivându-se de

la discuția pe marginea stingerii sumei datoriei. Drept urmare, în adresa pârâtului:

mun. Bender, str. XXXXX, ap.60, a fost expediată o reclamație (f.d.6), recepționată

de către pârât la 23 septembrie 2017 (f.d.7), prin care s-a solicitat achitarea costului

autoturismului cumpărat și anume suma de 160000 de lei, în termen de 7 zile de la

recepționarea somației, însă care a rămas fără răspuns și executare.

1

Prin hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, corectată prin

încheierea din 20 iunie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, s-a admis cererea de chemare

în judecată depusă de Î.M. „Мастерстрой” SRL și s-a încasat de la Valeriu Buga în

beneficiul Î.M. „Мастерстрой” SRL datoria în mărime de 160000 de lei și în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 4800,00 de lei.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Valeriu Buga și s-a casat hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Anenii

Noi și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind tardivă cererea de

chemare în judecată depusă de Î.M. „Мастерстрой” SRL împotriva lui Valeriu Buga

cu privire la încasarea datoriei.

La 05 februarie 2020, Î.M. „Мастерстрой” SRL, reprezentată de

administratorul Nedelko Dmitriy și juristul Olesi Grincu, a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

La fel, a menționat că pârâtul nu a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardivă,

însă a pretins doar respingerea acțiunii. Or, instanța de apel și-a asumat rolul de

apelantă, adăugând cerințe suplimentare.

Totodată, referitor la termenul declarare a recursului, recurentul a indicat că

decizia din 11 decembrie 2018 a fost pronunțată în lipsă și nu le-a fost expediată sau

comunicată într-un anumit mod. De decizia recurată a luat cunoștință la 07

octombrie 2019, în baza cererii adresate Judecătoriei Anenii Noi. De altfel, pe site-

ul instanței de apel decizia nu a fost publicată. Astfel, unica modalitate de a lua

cunoștință de decizia instanței de apel a fost ca urmare luării cunoștință de

materialele cauzei la 07 octombrie 2019 și în opinia sa din acest moment a început

să curgă termenul de atac de 2 luni.

Examinând temeiurile recursului declarat de Î.M. „Мастерстрой” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art.434.

Art. 434 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă statuează că recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost adoptată la 11

decembrie 2018 și a fost expediată participanților la proces prin intermediul poștei

la 10 ianuarie 2019 (f.d.100), însă lipsesc date despre recepționarea copiei deciziei

de către recurent.

Totodată, în textul recursului recurentul a indicat că a luat cunoștință de decizia

instanței de apel la 07 octombrie 2019, la solicitarea expresă, prin cererea adresată

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, când a luat cunoștință și de materialele

dosarului (f.d.117).

2

Pornind de la textul normei de drept procedural citate supra, din care se deduce

expres că termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării

deciziei integrale, Î.M. „Мастерстрой” SRL a depus cerere de recurs la 05 februarie

2020 (f.d.104).

Deși, din textul recursului se distinge că recurentul a luat cunoștință de decizia

contestată la 07 octombrie 2019, contrar prevederilor legale care stipulează expres

termenul de contestare de 2 luni, depune cererea de recurs abia la 05 februarie 2020

(f.d.104).

Implicit, Completul relevă că din textul recursului înregistrat la 05 februarie

2020 de către „Мастерстрой” SRL se identifică depunerea în data de 09 decembrie

2019 (zi de luni) a recursului de către Î.M. „Мастерстрой” SRL, prin care a solicitat

scutirea de la plata taxei de stat, indicând numărul de telefon de contact și adresa de

e-mail. În acest sens a afirmat că, Curtea Supremă de Justiție i-a respins cererea de

scutire de la plata taxei de stat, însă nu i-a comunicat încheierea emisă și doar la 04

februarie 2020 a recepționat încheierea de restituire a cererii de recurs din data de

27 ianuarie 2020.

Subsidiar, Completul notează că decizia instanței de apel din 11 decembrie

2018 a fost publicată la data de 09 ianuarie 2019 pe portalul instanței de judecată,

care, la fel, putea servi o sursă de informare despre decizia instanței de apel.

Cu referire la argumentul recurentului precum că decizia instanței de apel nu a

fost publicată pe site-ul instanței de apel, anexând extrase în acest sens, Completul

notează că accesând portalul instanței https://cac.instante.justice.md/ro/court-

decisions, se constată publicarea la data de 09 ianuarie 2019 a deciziei instanței de

apel pronunțată la 11 decembrie 2018.

Astfel, argumentul recurentului la acest capitol nu poate fi reținut.

Completul precizează că termenul de declarare a recursului în Secțiunea a 2-a

este de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale, care este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit. Or, termenul de decădere este termenul în înăuntrul

căruia persoanele sunt obligate să-și exercite dreptul de a efectua un act procedural,

sub sancțiunea încetării acestui drept.

Or, art. 434 alin. (2) Cod de procedură civilă stipulează expres că termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Subsecvent, Completul reiterează că termenul de decădere este intervalul de

timp în interiorul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziție

legală imperativă, să-și exercite acel drept, într-un anumit mod sau în anumite

condiții, sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv. Termenul de decădere are ca

efect pierderea dreptului subiectiv însuși, acest termen nu poate fi suspendat sau

întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în termen.

În această ordine de idei, Completul relevă că la caz depunerea cererii de recurs

s-a realizat cu omiterea termenului legal, în situația în care urma a se interesa de

soarta dosarului. Or, părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp

pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc, în

special la caz, procesul civil a fost inițiat la cererea recurentului Î.M. „Мастерстрой”

SRL.

Mai mult, în cererea sa de recurs recurentul nu a explicat ce l-a împiedicat să ia

cunoștință despre decizie mai devreme sau cel puțin nu a menționat dacă a încercat

să afle despre progresul procedurilor judiciare inițiate de el, în situația în care

3

hotărârea primei instanței a fost în favoarea reclamantului. Or, prin hotărârea primei

instanțe din 28 mai 2018 s-a încasat de la Valeriu Buga în beneficiul Î.M.

„Мастерстрой” SRL datoria în mărime de 160000 de lei.

Chiar și în condițiile în care decizia instanței de apel a fost emisă în rezultatul

examinării apelului declarat de către Valeriu Buga, Completul atestă că instanța de

apel a expediat înștiințările despre data și ora ședinței de judecată, inclusiv cererea

de apel depusă de Valeriu Buga, la adresa indicată de însuși reclamantul Î.M.

„Мастерстрой” SRL: mun.Chișinău, str. V. Alecsandri, nr.129, of.16 (f.d.2).

Succesiv, Completul consideră necesar de a itera acțiunile instanței de apel

efectuate în sensul comunicării reclamantului înștiințările, precum și cererea de apel

depusă împotriva hotărârii din 28 mai 2018 a Judecătoriei Anenii Noi.

În continuare, în adresa Î.M. „Мастерстрой” SRL indicată conform cererii de

chemare în judecată, mun.Chișinău, str. V. Alecsandri, nr.129, of.16, s-a expediat

copia apelului nemotivat înregistrat de Valeriu Buga împotriva hotărârii primei

instanțe din 28 mai 2018, cu înștiințarea despre data și ora ședinței de judecată din

09 octombrie 2018 ora 11:30, în cadrul căreia s-a soluționat cererea apelantului

privind scutirea de la plata taxei de stat, însă s-a restituit plicul instanței cu mențiunea

„plecat” (f.d.62, 64-65).

Drept urmare a examinării cererii de scutire de la plata taxei de stat la declararea

apelului, instanța de apel prin încheierea din 09 octombrie 2018, a scutit apelantul

Valeriu Buga de la plata taxei de stat, fiind acordat termen pentru prezentarea cererii

de apel motivate până la data de 25 octombrie 2018 (f.d.69-71) și la data de 23

octombrie 2018 a fost înregistrată cererea de apel motivată (f.d.72-74).

La 23 octombrie 2018, prin încheiere, instanța a acceptat pe rol apelul declarat

de Valeriu Buga împotriva hotărârii din 28 mai 2018 a Judecătoriei Anenii Noi

(f.d.76) și s-a expediat recomandat în adresa reclamantului copia apelului motivat,

cu înștiințarea despre data și ora ședinței de judecată din 04 decembrie 2018 ora

11:00, fiind remis plicul cu mențiunea „nereclamat” (f.d.77)

De asemenea, Completul notează că, în data de 04 decembrie 2018, având în

vedere amânarea procesului în ordine de apel pentru data de 11 decembrie 2018

ora14:00 (f.d.83), prin intermediul adresei electronice a reclamantului, indicată în

cererea de chemare în judecată, office.legiscom@gmail.com (f.d.86-87), precum și

prin intermediul telefonogramei, Î.M. „Мастерстрой” SRL, inclusiv juristul Olesi

Grincu (f.d.85), la 06 decembrie 2018 au fost înștiințați despre data și ora ședinței

de judecată din 11 decembrie 2018 ora 14:00. Or, la 11 decembrie 2018 a fost

pronunțată decizia instanței de apel.

Mai mult, la data de 10 decembrie 2018 ora 17:47, prin intermediul poștei

electronice office.legiscom@gmail.com (f.d.88) în adresa electronică a Curții de

Apel Chișinău cac@justice.md cu subiectul „Referința jud. Danilov, Buga Valeriu

vs SRL Masterstroi. Ședința 11.12.2018”, cu mențiunea două fișiere atașate, a fost

expediată referința la cererea de apel depusă (f.d.89-90).

Prin scrisoarea de însoțire datată cu 10 ianuarie 2019, în adresa Î.M.

„Мастерстрой” SRL indicată conform cererii de chemare în judecată,

mun.Chișinău, str. V. Alecsandri, nr.129 of.16, a fost expediată copia deciziei

instanței de apel din 11 decembrie 2018 (f.d.100).

În altă ordine de idei, pornind de la faptul că extrasul din Registrul de stat al

persoanelor juridice, sediul Î.M. „Мастерстрой” SRL este înregistrat: str.

4

Industrialinaia, 45, of.207, mun. Bender, Republica Moldova, Completul punctează

că în toate actele întocmite din numele Î.M. „Мастерстрой” SRL, cererea de

chemare în judecată, referința, inclusiv cererea de recurs, înregistrată la 05 februarie

2020, conțin doar adresa: mun.Chișinău, str. V. Alecsandri, nr.129 of.16, ca fiind

adresa de contact a Î.M. „Мастерстрой” SRL. Suplimentar, fiind adresa electronică

menționată și numărul de telefon mobil (f.d.2, 89,104).

Or, în temeiul prevederilor art. 67 alin. (3) Cod civil, în redacția în vigoare până

la 01 martie 2019, adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana

juridică poate avea și alte adrese pentru corespondență. Respectiv, este dreptul părții

de a indica adresa pentru corespondență la care urmează a-i fi comunicate actele de

procedură întocmite/emise în speță, drept realizat de către reclamantul Î.M.

„Мастерстрой” SRL.

În atare circumstanțe, alegația recurentului precum că decizia instanței de apel

a fost pronunțată în lipsa sa și nu i s-a comunicat sau expediat într-un anumit mod,

este irelevantă, în situația în care instanța de apel a întreprins măsurile prevăzute de

lege de a comunica reclamantului Î.M. „Мастерстрой” SRL despre procedura de

apel intentată la apelul declarat de pârâtul Valeriu Buga, precum și actele de

procedură emise la adresa indicată personal de reclamantul/recurent. De altfel,

reclamantul prin acțiunile efectuate, inclusiv prin depunerea referinței la cererea de

apel, afirmă că a cunoscut despre examinarea cauzei în ordine de apel.

Astfel, în conjunctura redată, având în vedere diligența părților de a urmări

desfășurarea procesului, precum și obligația participanților la proces, în contextul

prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale, Completul conchide că recurentul a

eludat obligația sa de a-și valorifica drepturile procedurale în termenul stabilit de

legiuitor.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind

extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul

res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce

privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (a se vedea

Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie 2008).

Or, în cauza Bodiu vs Republica Moldova, cererea nr. 7516/10, hotărârea din

18 iunie 2019, §§ 23-24, Curtea a considerat că prin admiterea recursului după

scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații

plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care

s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judicata.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor

juridice și a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul Articolului

6 § 1 din Convenție, astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție (a se

vedea Brumărescu vs Romania [GC], nr. 28342/95, §§ 61 și 62).

Adițional, Completul notează că în jurisprudența CtEDO, în cauzele față de

Republica Moldova, s-a mai punctat că legislația moldovenească prevede un termen

limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a

5

constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea

termenului de prescripție (Melnic c. Moldovei, §§ 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr.

53773/00, §§ 53 - 55, 13 iunie 2006). În consecință, Curtea a constatat o violare a

art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de „Мастерстрой” SRL, or, recursul a fost

declarat cu omiterea termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

„Мастерстрой” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei din 11

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6