2rac-94/20 — incasarea datoriei pentru folosirea terenului

dosarul nr. 2rac-94/2020

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (R. Rusu-Parii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primăria orașului Florești,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Florești împotriva Societății pe Acțiuni „Fabrica de Fermentare a Tutunului

Florești” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea plății pentru folosirea

terenului proprietate publică aferent întreprinderii,

împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Fermentare a

Tutunului Florești” în proces de insolvabilitate, a fost casată hotărârea din 18 martie

2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești cu emiterea unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă

La 11 octombrie 2017 Primăria orașului Florești a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Fabrica de Fermentare a Tutunului

Florești” în proces de insolvabilitate cu privire la încasarea plății pentru folosirea

terenului proprietate publică aferent întreprinderii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 14 martie 2017

Primăria or. Florești a expediat în adresa administratorului desemnat în baza

hotărârii Curții de Apel Bălți din 27 mai 2014 ca administrator împuternicit de

preluare și administrare a bunurilor SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului

Florești” cererea prealabilă, privind achitarea plății restante pe perioada anilor 2014-

2016 pentru folosirea terenului aferent întreprinderii care este proprietate publică a

orașului, conform deciziilor Consiliului orășenesc Florești și anexând borderourile

de calcul respective, solicitând soluționarea litigiului pe cale amiabilă, la care nu a

primit nici un răspuns.

Reclamantul a solicitat încasarea de la SA „Fabrica de Fermentare a

Tutunului” Florești în proces de lichidare în beneficiul Primăriei or. Florești plata

restantă pentru folosirea terenului proprietate publică aferent întreprinderii, pentru 7

luni ale anului 2014 în sumă de 192 222, 69 lei, pentru anul 2015 în sumă de 329

524, 62 lei și 329 524, 62 lei pentru anul 2016.

Prin hotărârea din 18 martie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești

acțiunea a fost admisă, s-a încasat de la SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului

Florești” în beneficiul Primăriei or. Florești plata restanță pentru folosirea terenului

proprietate publică aferent întreprinderii, pentru 7 luni ale anului 2014 suma de

192222,69 lei; pentru anul 2015 suma de 329524,62 lei; pentru anul 2016 suma de

329524,62 lei.

La 21 martie 2019 SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” prin

intermediul lichidatorului Manalati Tair a înaintat cerere de apel preliminar,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate cu remiterea cauzei spre

rejudecare în alt complet de judecată.

Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Societatea pe Acțiuni „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” în

proces de insolvabilitate, a fost casată hotărârea din 18 martie 2019 a Judecătoriei

Soroca, sediul Florești cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii; s-a

încasat de la Primăria or. Florești în beneficiul SA „Fabrica de Fermentare a

Tutunului Florești” în proces de insolvabilitate cheltuieli de judecată în mărime de

18 455 lei.

În formarea concluziilor sale instanța de apel a indicat că potrivit extrasului

din Registrul bunurilor imobile actualizat la data de 05 decembrie 2019, dreptul de

proprietate al SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” asupra construcțiilor

amplasate pe terenul situat pe adresa or. Florești str. Sf. Mitrofan 10/a este stins, iar

pe terenul situat în or. Florești, str. M. Eminescu 194 sunt amplasate mai multe

construcții având proprietari diferiți.

Prin urmare, deși, Primăria or. Florești este îndreptățită de a solicita plata

pentru folosirea terenurilor aferente întreprinderii care este proprietate publică a

orașului, însă urma să prezinte probe care ar confirma de care teren de fapt s-a

folosit SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” în perioada anilor 2014-

2016 și care este suprafața acestui. Or, pe terenul situat pe adresa or. Florești, str. Sf.

Mitrofan 10/a cu suprafața de 2,2221 ha și or. Florești, str. M. Eminescu 194 cu

suprafața de 4,1553 ha sunt alți proprietari ai obiectivelor privatizate și private,

decât SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” care urmau a fi identificați.

În altă ordine de idei, instanța de apel a reținut că SA „Fabrica de Fermentare

a Tutunului Florești” se află în proces de insolvabilitate. Iar, în baza art. 140 alin.(1)

al Legii insolvabilității, Primăria or. Florești urma în termenul indicat de instanța de

insolvabilitate în hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate în privința SA

„Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești”, să depună o cerere de validare a

creanțelor.

La 25 februarie 2020 Primăria or. Florești a declarat recurs împotriva deciziei

din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că din extrasele din Registrul bunurilor

imobile se dovedește cert că SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului” la momentul

actual deține în proprietate bunuri pe terenul din str. M Eminescu 194, deși invocă

că a vândut careva din ele.

Recurentul, de asemenea, apreciază critic constatarea instanței de apel a

faptului că Primăria or. Florești urma să înainteze pretențiile sub forma cererii de

validare a creanțelor în cadrul procesului de insolvabilitate în ordinea Legii

insolvabilității.

2

Sub acest aspect recurentul, menționează că suma pretinsă în acțiune nu

constituie o creanță valorificată anterior intentării procesului de insolvabilitate, ci

este calculată ulterior intentării procesului de insolvabilitate și este o datorie curentă

a SA „Fabrica de Fermentare a Tutunului Florești” pentru folosirea terenului

aferent care este proprietatea administrației publice locale și calculată având ca bază

art. 10 alin. (1) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale. Conform avizului de recepție se atestă că Primăria or. Florești a

recepționat decizia instanței de apel la data de 20 ianuarie 2020 (f.d. 240). Prin

urmare, recursul declarat la data de 21 februarie 2020 este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a transmis copia recursului către intimat, fiind

recepționat la data de 23 martie 2020, însă referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Primăria orașului Florești, în

raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria orașului Florești, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

3

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Primăria orașului Florești.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Primăria orașului Florești se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4