2ra-665/20 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-665/20

Prima instanță: (Judecătoria Ungheni) V. Stratulat

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Stepan Ecaterina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stepan Ecaterina

împotriva Procurorului șef al Procuraturii raionului Ungheni, Florea Eduard și

Procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Zaharia (Cușnir Ludmila) cu privire

la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Stepan Ecaterina și s-a menținut hotărârea din

25 iulie 2019 a Judecătoriei Ungheni,

c o n s t a t ă :

La 15 martie 2019, Stepan Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procurorului șef al Procuraturii raionului Ungheni, Florea Eduard și

Procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Zaharia (Cușnir Ludmila) cu privire

la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, Stepan Ecaterina a menționat că Procurorul în

Procuratura raionului Ungheni, Zaharia (Cușnir Ludmila) a falsificat rechizitoriul

întocmit la 29 septembrie 2017 pe cauza penală nr. 2016360542, prin indicarea

incorectă a numărului cauzei penale și a raportului de expertiză medico-legală.

A indicat reclamanta că a depus plângeri, prin care a solicitat corectarea

datelor indicate în rechizitoriu.

Reclamanta a invocat că prin falsificarea rechizitoriului i-au fost cauzate

prejudicii materiale.

Stepan Ecaterina a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a cerințelor

(f.d. 164-166 Vol. I) încasarea de la Procurorului șef al Procuraturii raionului

Ungheni, Florea Eduard și Procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Zaharia

(Cușnir Ludmila) a sumei de 2 557 de lei cu titlu de prejudiciu material.

1

Prin hotărârea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei Ungheni, s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Stepan Ecaterina.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că careva acte administrative ilegale ce a-r viza reclamanta nu au fost

emise de Procurorul șef al Procuraturii raionului Ungheni, Florea Eduard și

Procurorul în Procuratura raionului Ungheni, Zaharia (Cușnir Ludmila).

Totodată, instanța de fond a constatat că în cauza penală nr. 1-345/2017,

Stepan Ecaterina a avut calitatea de martor, deși a indicat că este victimă în cauza

respectivă, o astfel de calitate nu i-a fost recunoscută de organele de urmărire

penală.

Astfel prima instanță a concluzionat că legea nu-i conferă reclamantei

drepturile de care poate dispune o victimă, inclusiv de a depune plângeri împotriva

organului de urmărire penală.

Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de către Stepan Ecaterina și s-a menținut hotărârea din 25 iulie 2019

a Judecătoriei Ungheni.

La 27 decembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Stepan Ecaterina a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurenta în motivarea recursului, a invocat dezacordul cu hotărârile

instanțelor judecătorești.

La 09 martie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Procurorul Florea Eduard și Procurorul Cușnir

Ludmila la 12 martie 2020 (f.d. 44-45).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

12 decembrie 2019.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 27 decembrie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Stepan Ecaterina,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Stepan Ecaterina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4